La un moment dat, o potaie de mici dimensiuni se apropie latrand de mine. Nu e prima data cand constat ca astfel de potai "inocente" sunt cele mai odioase. Lui fi-miu, pe la 10 ani, tot o javra de mici dimensiuni, cu stapanul langa ea, i-a "compostat" gamba. Iar stapanul, in loc sa se scuze in vreun fel, i-a zis sotiei (eu nu eram de fata) sa nu-si faca probleme ca javra este vaccinata!
In cazul meu, el si ea, "apartinatorii" potaiei, nu intervin in niciun fel.
Le spun: "Nu ar trebui sa-l tineti in lesa daca e agresiv?".
De fapt, legea spune sa fie tinuti toti cainii in lesa, indiferent de comportament. Dar macar in cazul unui semn de agresivitate din partea javrei ar fi logica o reactie a stapanului...
El imi raspunde: "Este agresiv acum?".
"Hopa!", imi zic eu in sinea mea, "Altul care e plin de texte!". Intre timp javra se potolise, asa ca, respectand cu strictete adevarul, am raspuns: "Acum nu e agresiv, dar mai devreme era.".
Parea evident, dar nu si pentru individ.
Intre timp, javra vine iar latrand la mine, atingandu-mi usor piciorul cu botul.
Fara sa fiu perturbat, continui calm si neutru "dialogul" cu individul:
"Mi se pare ca acum este iar agresiv.".
El, in loc sa accepte situatia si sa-si priponeasca javra, se apuca sa-mi explice aiuristic de ce a reactionat javra asa:
"Nu, acum face asa pentru ca ati venit langa mine."?!
De fapt mergeam pe poteca din sensuri opuse si era inevitabil sa existe un punct de apropiere minima intre noi, nu ca as fi vrut cu orice pret sa ajung prea aproape de individ si de javra lui.
Nu am remarcat nicio clipa vreo dorinta la el sau la ea de a se incheia amiabil situatia.
Nicio clipa, niciunul dintre ei nu i s-a adresat javrei ca sa-l calmeze; niciunul dintre ei nu a facut vreun gest care sa denote vreo dorinta de a ma proteja. Indiferenta totala fata de persoana mea!
Asa ca ma bag in seama si mai zic:
"Si daca ma musca...".
Nu apuc sa termin propozitia, ca individul continua:
"Da, da, platesc, nu-i nicio problema."!!!
Nu stiu ce inteleg altii din ultimul enunt, dar pentru mine traducerea libera din acel moment si pentru totdeauna inseamna: "Bai, n-am chef sa-mi tin javra in lesa. Iar daca javra isi infige coltisorii adorati in picioarele tale anoste, putin imi pasa, banii nu sunt o problema.".
In urma acestei traduceri, mi s-a parut ca in acel moment demnitatea mea umana nu prea mai exista. Daca omul considera ca e mai normal sa fiu muscat de javra decat sa-si tina javra in lesa, am schimbat tonul si i-am spus:
"Hai sictir, bai, dobitocule!".
Sigur ca puteam sa-i transmit pe aceasta cale si de ma-sa, dar mi s-a parut suficient.
Nu da prea bine in fata gagicii sa ia asa o turnura "conversatia", nu-i asa fraiere? Ce ai vrut sa arati, ca stii sa te impui, ca ai apucaturi de "lider" in stil romanesc, adica de nesimtit incurabil?
In fine, tupeul i s-a sfarsit imbecilului, care a ramas fara replica si nu a avut curajul sa-mi raspunda in acelasi stil.
Cine sta mai naspa cu demnitatea acum? :))
Eu, in schimb, nu m-am oprit la acea replica, ci i-am spus:
"Hai sa facem si o poza, imi place acest gen de amintiri.". Dupa care, clic!
Drept pentru care, mai jos am pus poza imediat dinaintea incidentului (razele soarelui reflectate in lac si vazute printre crengile salciilor), poza cu indiferentii fata de prevederile legii, si poza imediat de dupa incident (crenguta cu merisoare). Frumoasa combinatie, nu-i asa?
Imediat dupa ce i-am pozat, cei doi i-au pus javrei lesa. De ce oare, s-au schimbat legile "fizicii" cu o simpla poza?
Ca o curiozitate si ca o paranteza, oare cu ce se ocupa parintii acestui individ? Gandul ma duce la niste unii in genul cipriotului de la Paulesti, care, intr-un exces de "empatie", si-a facut angajatele "animale".
Dupa cum se vede (sau poate ca nu e destul de clar), eu merg in parc pentru relaxare, incerc sa nu ma bag cu nimeni in seama, nu agresez, nu vorbesc tare, imi place sa pozez in special flori si natura, dar nu numai.
Cu toate acestea, ajung sa interactionez cu diversi obsedati de imbecilitate, care considera, nu stiu de ce, ca ma pot trata cu aroganta si dispret.
Pe de o parte, cred ca exista o gramada de oameni, mai ales din astia cu "pretentii", mai bine imbracati (genul de "populari" care cred ca sunt si mai populari daca incearca sa-si bata joc de altii), carora nu este bine sa te adresezi amiabil, cu calm, politete si intelegere. Par genul de persoane care inteleg mult mai bine valoarea unei insulte sau a unui scuipat intre ochi. Dar eu nu ma grabesc niciodata cu partea a doua a discutiei si parcurg intotdeauna "procedurile" amiabile. Adica imi place "legitima aparare", chiar si la nivel verbal.
Pe de alta parte, cred ca trebuie sa-mi fac operatie estetica, sa am o figura care imita vreun periculos din filmele cu cafteala. Simt ca actuala figura de om bun prea a ajuns sa semene cu o figura de prost. :)
Sa remarcam cu aceasta ocazie ca nimeni dintre cei imputerniciti prin lege nu este preocupat sa aplice legea si sa verifice daca javrele sunt tinute in lesa in parc. Macar atunci cand se aude un latrat de javra ar trebui sa fie preocupati cei care aplica legea, pentru ca latratul este un semn de agresivitate. Deci, legea cu tinutul javrelor in lesa este data la misto, iar iubitorii de javre agresive sunt liberi sa-si bata joc de cetatenii care-si vad de treaba lor.
Adica proprietarii de javre agresive sunt lasati in pace pana cand cineva este muscat, dupa care victima n-are decat sa-si caute dreptatea si despagubirile in justitie. Destul de "umana" si "crestina" situatia, nu-i asa?
Ciudat, dar in Constitutia Romaniei este scris (sursa: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba22):
"ARTICOLUL 22
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.".
Pe bune? Paradoxal, desi o majoritate a cetatenilor a votat Constitutia Romaniei, o alta majoritate a cetatenilor pare sa se stearga la "cot" cu prevederile ei. Cum s-ar spune, parafrazandu-l pe Caragiale, iubim legea, dar uram prevederile ei.
