Se afișează postările cu eticheta inscriptionarea produselor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inscriptionarea produselor. Afișați toate postările

joi, 16 ianuarie 2014

Detoxifiere

Se vorbeste foarte mult la televizor despre detoxifiere. Toata lumea este atentionata sa se detoxifieze. Sotia si copiii mei, care se mai duc pe la doctor, primesc sfaturi si recomandari pentru detoxifiere. Se recomanda tuturor sa bea nu stiu cati litri de apa pe zi sau sa aiba nu stiu ce conduita ca sa se detoxifieze.

Dar ce anume provoaca necesitatea detoxifierii? Este foarte greu de inteles acest lucru. Mai ales cand vorbim despre persoane tinere, concret despre copiii mei (sigur ca am putea vorbi despre majoritatea copiilor si tinerilor in general), care au o viata destul de banala, dupa parerea mea: nu beau, nu fumeaza, nu fac excese alimentare.

Pentru ca sa ne detoxifiem, mai intai ar trebui sa ne... toxifiem. Cum se realizeaza acest lucru, fenomenul de toxifiere? Mai ales, cum se poate vorbi despre toxifierea in masa a populatiei (vedem tot felul de campanii si sfaturi televizate legate de sanatatea tuturor)?

Dupa parerea mea, nu se poate vorbi despre detoxifiere in absenta unei alimentatii toxice. Se pare ca majoritatea alimentelor sunt pline de chimicale toxice.

Dar, pentru simplii cetateni este imposibil sa aprecieze gradul de toxicitate al unui aliment. Eu, unul, nu intru in magazinul alimentar cu dorinta de a cumpara alimente toxice, dar nici nu cred ca pot aprecia stiintific toxicitatea produselor alimentare comercializate. Nu cer vanzatorilor: "Dati-mi, va rog, ce aveti mai toxic pe aici!", dar nici nu sunt stiu sa recunosc produsele 100% sanatoase.

Am putut doar sa ajung la niste concluzii, parcurgand numeroase materiale in media si pe internet.

Astfel, exista produse cu valoare nutritiva care tinde catre zero. Exista produse asa zis alimentare care contin maxim 5% ingrediente alimentare, restul fiind o combinatie de apa, grasimi, fondanti chimici, stabilizatori chimici, coloranti chimici si arome sintetice.

Orice produs alimentar complex poate fi falsificat, adica se poate crea un produs chimic cu o structura, culoare si gust similare cu originalul. Deja am vazut falsurile in cazul laptelui si produselor lactate, parizerului si crenvurstilor. Acelasi lucru se poate spune si despre mezeluri in general.

Se mai pot falsifica:
1. Gemurile. Cu ajutorul gelatinei, colorantilor, indulcitorilor artificali si aromelor artificiale, cu numai 5% fruct se poate crea un produs aparent consistent, dar cu o valoare nutritiva extrem de scazuta. Acel 5% fruct este destinat inducerii cumparatorului in eroare, lasandu-se impresia ca ar putea fi un produs natural.
2. Painea si biscuitii;
3. Sucurile acidulate si neacidulate (s-au semnalat situatii in care producatorul vindea suc de fructe care continea 0% fructe!!!);
4. Sucul de rosii si ketch-up-ul;
5. Mustarul;
6. Ciocolata;
7. Dulciurile (prajituri, bomboane, inghetata);
8. Bauturile alcoolice;
9. Maioneza.

Practic, orice produs care presupune industrializarea legumelor, fructelor, cerealelor, carnii, oualor, laptelui (sau chiar fabricarea laptelui insusi) si semintelor poate fi falsificat. Iar in Romania se produc si se falsifica din greu produsele alimentare.

Se pot remarca foarte repede in magazinele alimentare anumite paradoxuri ale preturilor: exista gemuri mai ieftine decat fructele; exista mezeluri mai ieftine decat carnea. Este posibil sa se manipuleze preturile acestor produse falsificate dupa aparitia acestui articol, pentru a se crea impresia ca sunt naturale si sanatoase. Adica ar putea disparea produsele alimentare chimice semnalate la raft corespunzator, prin pretul foarte mic.

Cred ca etichetarea produselor trebuie schimbata de urgenta si trebuie aratate foarte clar urmatoarele:
1. Procentul de ingredient "activ" (am numit asa ingredientul cu valoare nutritiva) din produs, adica procentul de legume, fructe, cereale, carne, oua, lapte si seminte din produs.
2. Procentul de ingrediente "pasive" (am numit asa umplutura fara valoare nutritiva, care inseamna de multe ori componente toxice), adica procentul de fondanti, coloranti, stabilizatori, arome si apa.

Iar produsele in care ingredientele pasive sunt majoritare (de exemplu minim 51%; specialistii sunt cei care ar trebui sa stabileasca daca ar trebui sa se porneasca chiar si de la valori inferioare ale procentului de chimicale) ar trebui inscriptionate la vedere cu textul "PRODUS ALIMENTAR CHIMIC". Eventual, ar trebui sa aiba si un semn distinctiv, asa cum se pune bulina rosie pe cladiri. In plus, ar trebui sa existe si o avertizare, la fel ca in cazul tigarilor: "Cei care consuma acest aliment mor mai tineri, uneori extrem de repede".

Dupa parerea mea, unele (nu putine) produse alimentare sunt extrem de toxice si ar trebui sa fie interzisa fabricarea si, cu atat mai mult, comercializarea lor.

luni, 25 martie 2013

Minciunile alimentare de pe piata romaneasca

Din ce in ce mai greu inteleg cuvantul "revolutie". Dupa 1989 in Romania s-a instaurat capitalismul iluzie, care se pare ca si-a propus sa redefineasca si sa rastalmaceasca toate cuvintele cheie care pot defini un sistem de valori. Astfel, raul este denumit bine, miciuna este adevar, nocivul este sanatos. Insusi regresul in toate domeniile se numeste "Revolutia din decembrie 1989".

Altfel spus, dupa 1989 s-a instaurat miciuna generalizata, intretinuta de o propaganda agresiva.

Daca revolutia industriala din Anglia secolului al 17-lea a fost generata, sintetic, de cresterea poderii in economie a manufacturilor, care au dus la dezvoltarea burgheziei si la aparitia unei noi nobilimi, "revolutia" din Romania anului 1989 a avut drept urmare distrugerea economiei romanesti realizate de cetateni in timpul vechiului regim socialist si de saracirea deliberata a populatiei Romaniei.

Asa zisul capitalism romanesc, bazat pe distrugerea (deci inexistenta) concurentei micilor intreprinzatori si pe monopolul marii finante, isi demonstreaza "superioritatea" in domeniul alimentar. Alimentatia a devenit un mod de otravire globala a populatiei, un furnizor de moarte latenta prin ingerarea continua a chimicalelor de care nu ne putem feri. Pe de o parte pentru ca nu suntem laboratoare de analiza, pe de alta parte pentru ca nu avem resurse financiare pentru a ne putea permite sa alegem raul cel mai mic si cel mai sarac in chimicale dintre alimentele comercializate in Romania.

Altfel spus, statul roman a implementat un sistem alimentar nociv care ar trebui sa aiba drept consecinta scurtarea vietii romanilor in asa fel incat sa se poata rezolva eterna problema a deficitului din bugetul de pensii. Vorbim despre un genocid alimentar discret, care nu omoara oameni imediat, ci limiteaza stiintific, cu acordul statului, speranta de viata a cetatenilor platitori de taxe.

Recentele scandaluri alimentare dau impresia ca industria alimentara este scapata de sub control. De fapt, industria alimentelor falsificate este controlata perfect, atat de producatori, cat si de legislatia voit lacunara si de institutiile de control din domeniul alimentar, corupte, complice, incompatibile sau in conflict de interese. Cei care lucreaza in sistem si pun in evidenta problemele din sistem sunt discreditati sau li se aplica terorismul economic.

Concepte ca "traditional", "bio", "eco", "de casa", "de tara", "sanatoase" sunt doar forme fara fond, folosite in marketing pentru crearea iluziilor si pentru umflarea preturilor.

Cuvantul "traditional" nici nu este definit in legislatia alimentara din Romania.

S-a creat isteria alimentatiei nesanatoase, dar nu avem cum sa scapam de ea, pentru ca alternativele, la randul lor, se dovedesc la fel de nesanatoase. La inceput s-a vorbit de carnea provenita de la animale hranite cu furaje concentrate, hormoni de crestere si antibiotice, de exemplu. S-a facut teoria cremvurstiului, care contine 30% carne. Asa zisa carne provine din separarea si tocarea mecanica a resturilor! Oase, zgarciuri si pielite sunt transformate in pasta fara valoare proteica! Apoi se adauga slana, apa si chimicale. Slana pare sa fie singurul ingredient cu oarece valoare alimentara.

Cetateanului i s-a sugerat pur propagandistic, fara o baza reala, ca produsele "traditionale", "bio", "eco", "de casa", "de tara", "sanatoase" la preturi de multe ori exorbitante, nu prezinta pericol pentru sanatate si nu contin E-uri sau aditivi alimentari.

Dar realitatea arata ca si produsele "traditionale", "bio", "eco", "de casa", "de tara", "sanatoase" (vorbim in special de majoritatea mezelurilor) sunt pline de chimicale si de minciuni ordinare. Astfel, pot exista urmatoarele situatii:
1. Legume zise de gradina sunt tratate in mod empiric cu pesticide si comercializate fara niciun control din partea autoritatilor.
2. Animalele crescute in curte sunt hranite cu acelasi tip de furaje ca in industrie.
3. Asa zisii producatori de preparate traditionale nu isi cresc animalele in ferme proprii; unii chiar isi cumpara carnea de la supermarchet!
4. Se injecteaza apa in carne si se adauga apoi polifosfat pentru retinerea apei.
5. Se foloseste ingredientul "sare amestec", care contine nitrat de sodiu si nitrit de sodiu, doua chimicale cancerigene.
6. Grasimile se trateaza si se introduc de asa maniera incat sa nu fie vizibile in produse.
7. Unele produse "traditionale" romanesti sunt de import!
8. Pe produse zise 100% naturale se pot citi liste de E-uri!

Alte situatii din domeniul alimentar ar fi:
1. Medicamentele pentru animalele de carne se vand fara reteta (desi este ilegal acest lucru) si se administreaza de multe ori empiric. Exista suspiciunea ca animalelor li se administreaza antibiotice in exces. Consumul carnii tratate in exces cu antibiotice prezinta pericol pentru sanatatea umana.
2. Cetatenii nu pot afla in mod individual de la un laborator de analize ce ingrediente se folosesc intr-un produs alimentar, pentru ca astfel de analize costa mii de euro! Ne-am astepta ca orice produs alimentar sa fie testat periodic in laboratoare. Ne-am astepta ca institutiile de control ale statului sa ceara laboratoarelor sa faca astfel de teste, platind cu banii contribuabililor, pentru sanatatea acestora. Dar nu se intampla asa. Se merge pe incredere. Ma intreb cum se ajunge la scandalurile din industria alimentara, altfel decat daca se doreste eliminarea concurentei nedorite.
3. Exista autoritati cu atributii in domeniul controlului aplicarii legislatiei veterinare care exercita acest control in mod deliberat defectuos.
4. Desi Romania este o tara cu mari resurse in domeniul agricol, "Deficitul balanţei comerciale a României cu produse agroalimentare a fost de 745,45 milioane de euro, în 2012, de aproape două ori mai mare decât în anul 2011, când s-a cifrat la 375,96 milioane euro, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR)." (sursa: http://www.puterea.ro/articol/in_2012_importurile_de_alimente_au_explodat).

Asteptam in continuare ca inscriptionarea alimentelor sa fie identica cu cea de pe pachetele de tigari: "Acest aliment dauneaza grav sanatatii!", pentru ca unele alimente par sa fie mult mai periculoase decat tigarile.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Larg consum infestat

Stirile din ultimele zile arata ca produsele de larg consum sunt pline de substante toxice! In primul rand sunt vizate alimentele, apoi imbracamintea. Nici parfumurile nu sunt ocolite din discutie.

Despre alimente, numai de bine: 50% dintre produsele alimentare ale anului 2006 contin pesticide. Specialistii in problemele chimicalelor din alimente ne fac din nou sa regretam ca nu mergem la supermarchet cu laboratorul de analize in spate. Ca sa ne linistim in privinta consumului de fructe si legume proaspete, aflam ca bananele, vinetele, strugurii, ardeii şi merele sunt cele mai contaminate produse.

In domeniul comertului romanesc cu produse alimentare este acceptat conflictul de interese si este neglijata sanatatea cetateanului, din moment ce nu se fac analize sistematice ale produselor ci se merge pe incredere, pe declaratia producatorului (probabil ceva de genul "Sunt bune, bai, te-as minti eu?").

Propaganda nationala incearca sa ne faca sa credem ca legumele si fructele de la noi sunt mai sanatoase decat ale altora. Probabil ca se ignora coruptia din institutiile de control si insuficienta mijloacelor de control.

Dar dintr-un articol de pe sursa http://stirileprotv.ro/stiri/social/rosiile-pe-care-le-mancam-cu-pesticide-peste-limita-admisa.html, aflam ca:

"Rosii si grau cu pesticide. Asta au gasit specialistii Ministerului Agriculturii in urma controalelor facute in tara. Grav este ca nu se pot surprinde toate aceste depasiri ale limitelor admise de substante chimice pentru legumele care ies pe piata."
...
"Pierderile din agricultura ii fac pe unii producatori sa stropeasca legumele in exces, sperand la o productie mai buna si mai rapida.

Problema grava este ca informatia privind depistarea produselor cu pesticide circula greu intre institutiile statului. La fel de greu marfa este retrasa de pe piata. Ultimii care afla sunt consumatorii."


Decat sa fim traumatizati constant cu comunicate despre nocivitatea produselor alimentare mult mai utila ar fi o lista a produselor alimentare care nu prezinta niciun risc. Cred ca o astfel de lista ar fi foarte scurta.

Daca acest lucru nu este posibil, pentru ca toate produsele alimentare atenteaza mai mult sau mai putin la sanatatea si la viata cetatenilor, ar fi utila inscriptionarea corecta a produselor alimentare dupa modelele urmatoare (de exemplu):
1. Acest aliment contine pesticide.
2. Acest aliment va imbolnaveste de cancer.
3. Acest aliment va afecteaza ficatul.
4. Acest aliment induce malformatii la fat.

Si asa mai departe. Chiar daca asa ceva pare o utopie daca ne raportam la realitatea inconjuratoare, nu este tocmai lispit de sens un astfel de demers. Ar avea si justificari constitutionale: dreptul cetateanului la o informare corecta (Articolul 31 din Constitutia Romaniei, sursa: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a31).

Nu cred ca ar scadea dramatic consumul unor produse etichetate astfel. Poate ca le-ar face mai atractive. Poate ca ar exista rebeli, la fel ca fumatorii, care ignora avertismentele referitoare la problemele de sanatate :) Poate ca unii ar renunta la fumat ca sa consume alimente toxice :) Poate ca am afla ca exista consumatori inraiti de mere. Sau ni s-ar spune la stiri ca un "vicios" mananca zilnic 20 de banane desi stie ca sunt infestate; a incercat de mai multe ori sa se lase dar nu a reusit :))

Imbracamintea a ajuns si ea pe lista "substantelor interzise". Probabil ca si in acest domeniu se impune etichetarea hainelor cu enunturi de tip "Produs daunator" sau "Acest produs prezinta toxicitate moderata" sau orice alta forma de informare corecta.

Hainele toxice, unele apartinand unor producatori de marca, au fost descoperite in urma unor controale efectuate de Greenpeace. Pe haine au fost depistate substante cancerigene. Interesant, nu institutiile statului roman sau institutiile UE au descoperit aceste situatii.

S-a mai constatat ca spaland hainele infestate se otraveste apa care preia acele substante.

Mai nou, parfumurile au intrat si ele in vizorul specialistilor in compusi daunatori sanatatii, dar aceasta problema este inca intr-o faza preliminara.

Ce poate face simplul cetatean inconjurat de toxicitate? Mai nimic. Poate spera ca institutiile statului ii apara interesele. O speranta destul de iluzorie pentru ca vointa politica este de a scurta vietile cetatenilor. Niciun stat "civilizat" nu-si mai doreste cetateni longevivi si probleme insurmontabile la bugetul de pensii. Asa ca ne vom astepta la o civilizatie furnizoare de produse utile si placute dar toxice.

Pentru realizarea acestui articol am parcurs sursele:
1. http://www.evz.ro/detalii/stiri/raport-ue-50-din-fructe-si-legume-contin-pesticide-824744.html

2. http://www.mediafax.ro/externe/substante-toxice-in-haine-ale-unor-marci-de-renume-zara-calvin-klein-si-levi-s-printre-ele-10339289

3. http://www.zf.ro/business-international/parfumul-chanel-no-5-risca-sa-fie-interzis-in-ue-din-cauza-unui-ingredient-daunator-presa-10280545