Profitand de vremea calduroasa, m-am dus insotit in parcul Izvor sa arunc cu mingea de baschet la cos. Trecem pe la teren, il vedem ocupat si ne asezam pe o banca la soare, la o oarecare distanta de teren. Tot privind spre teren, vedem ca se elibereaza.
Mergem la teren si incepem sa dam la cos. In foarte scurt timp apare un pici, nici jumate cat mine si nici jumate de buletin, si imi spune hotarat: "Terenul e ocupat!".
"Da, de mine.", ii raspund eu prompt. Total descumpanit de raspuns, piciul se resemneaza treptat; apare apoi un altul un pic mai mare, insotit de trei puradei de doi-trei ani, care sigur nu aveau ce cauta pe acel teren, care nu ar fi trebuit lasati nesupravegheati de un adult si care ar fi o buna tema de cercetare pentru serviciile de asistenta sociala si de ocrotire a minorilor.
Aveau o minge de fotbal, iar cei mai mari se cam distrau pe seama celor mici. Copilul cel mai mic lua adesea palme in cap de la cei un pic mai mari. Din cand in cand se auzeau bazaieli.
Dupa cateva minute apare un grup de sase adolescenti, sa zicem in medie de clasa a noua.
In mod de-a dreptul ciudat, si astia ma iau in vizor (cred ca ar trebui sa mai lucrez la figura mea, sa par ori mai istet, ori mai periculos, ori mai matur spre batran) si imi spun ca terenul asta e doar de fotbal si ca baschet se joaca pe terenul celalalt, dinspre bulevardul Libertatii.
Eu ii arat cosul de baschet, arunc la cos si ii spun ca daca e un cos de baschet, atunci e si teren de baschet.
Astia insista in mod incredibil, nu, ca trebuie sa ne dam la o parte ca trebuie sa joace ei fotbal. Fara regrete si total indiferent le spun ca nu am venit aici ca sa plec. Le-am mai spus ca ar trebui sa se uite ce varsta am eu si ce varsta au ei, poate ca daca ar fi dovedit oarece respect i-as fi inteles. Atunci unul dintre ei ma "ameninta" ca se duce la "bodyguard" si ca o sa vad eu atunci. M-a cam luat amuzamentul pe sus si l-am trimis plin de veselie pe "intreprinzator" dupa paznic, spunandu-i ca ma gaseste aici.
Zis si facut, ala se duce dupa paznic, noi aruncam la cos, cei cinci ramasi s-au apucat sa traga la poarta cealalta, Din cand in cand isi adresau diverse injuraturi unii altora, probabil spre bucuria mamelor lor, a scolii care ii (de)formeaza ca oameni si a bisericii la care eventual aprind lumanari de Paste si de Craciun ca sa "li se ierte" si sa o poata lua de la capat.
Dupa un timp vine si baiatul cu paznicul, care se opreste la o distanta apreciabila de noi, baschetbalistii. Distanta nu era atat de apreciabila din punct de vedere sonor, astfel incat l-am auzit foarte clar pe paznic spunand: "Cum sa le spun eu oamenilor astora sa plece?".
Pacat ca s-a terminat asa, eram in forma si m-as fi distrat si cu paznicul, care a raspuns totusi partial solicitarii pustilor.
Pustii mai fac o incercare si ma intreaba cat ne mai jucam. Le-am spus ca nu am ora fixa si ca stau cat doresc.
Si am tot stat, pentru ca se spune ca trebuie sa fac miscare minim 30 de minute pe zi. :)
Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările
joi, 2 martie 2017
marți, 28 aprilie 2015
Comentarii pe marginea protestului biciclistilor
Sambata, 25.Aprilie.2015, a avut loc un protest si un mars al biciclistilor.
Am citit afisele protestatarilor (sau ale organizatorilor care au reunit protestatarii). Am pus pozele acestor afise mai jos si vreau sa le comentez.
Pe primul afis este scris: "Noi ne-am saturat sa ni se fure bicicletele. Tu?".
Din cate vad nu apare nicio revendicare sau cerere. Este un sondaj de opinie, poate retoric. Cum ar fi sa apara cineva si sa spuna: "Eu mai rezist sa mi se fure bicicleta de vreo doua-trei ori, dar dupa aia cred ca ar trebui sa facem ceva.".
Asa cum este pusa problema nu duce la nimic. Mai normal era sa se spuna: "Se fura frecvent biciclete. Trebuie sa facem urmatoarele... Cerem urmatoarele...".
Ce solutii exista in cazul furtului de biciclete? Este o situatie la fel ca in cazul oricaror altor furturi: posesorul bunurilor este pe cont propriu si trebuie sa se asigure ca bicicleta nu ii poate fi furata. Este greu de crezut ca statul va asigura paznici pentru fiecare bicicleta.
Nu cunosc imprejurarile in care se fura biciclete, deci nu cunosc circumstantele concrete in care se produc aceste evenimente infractionale, deci nu se pot face alte recomandari decat ceva in genul "Aveti grija!".
Pe al doilea afis este scris (cu litere inghesuite, imposibil de citit si inteles de privitorii de pe strada, de parca mesajul nu ar trebui sa ajunga la opinia publica si sa sensibilizeze opinia publica):
"Vrem:
- infrastructura pentru biciclete;
- trotuare accesibile pentru toti;
- recuperarea banilor irositi in piste ilegale;
- incurajarea transportului alternativ;
- benzi dedicate transportului public.".
Ca sa nu lungim vorba, sigur ca ar fi bine sa existe infrastructura pentru biciclete. Dar, in mod practic, Bucurestiul nu a fost conceput pentru asa ceva. Dungile pe asfalt trantite in bataie de joc in chip de piste de biciclete nu au rezolvat nimic si au folosit doar la irosirea banilor publici si la imbogatirea unor privilegiati.
In afara de vorbe goale, protestatarii nu vor obtine nimic si estimez ca nu se vor construi adevarate piste pentru biciclete in urmatorii 20 de ani. Ce s-a facut pe Calea Victoriei nu stiu cat de folositor este in conditiile traficului din Bucuresti.
"Trotuare accesibile pentru toti" suna ambiguu, adica se pot intelege mai multe din acest enunt si fiecare poate intelege ce vrea. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca pe trotuare sa poata merge fara oprelisti atat pietonii cat si biciclistii. Iar biciclistii ar trebui sa inteleaga ca atunci cand sunt multi pietoni nu pot merge cu viteza care sa puna in pericol integritatea fizica a pietonilor.
Recuperarea banilor irositi pe pistele facute in bataie de joc in mod evident nu va avea loc, tot asa cum nu se vor recupera banii retrocedati de catre ANRP sau alti bani furati de catre institutiile statului mafiot totalitar sub orice forma.
Nu stiu cum se poate face incurajarea transportului alternativ. Strigand "Hai transportul alternativ!"? Oricine este liber sa se transporte cum crede de cuviinta, respectand legea. In lipsa posibilitatii constructiei infrastructurii pentru biciclete, de exemplu, este evident ca nu se poate incuraja folosirea bicicletei.
Personal sunt impotriva benzilor dedicate transportului public. Sigur ca este vorba de benzi auto, pentru ca tramvaiele au deja benzi dedicate. Ar duce la o strangulare inutila a circulatiei. Toata lumea are dreptul sa circule si chiar sa circule cu viteza maxima posibila, fara restrictii artificiale.
In concluzie, cam subtire si nerealist mesajul organizatorilor acestui protest.
Ma asteptam macar sa apara in revendicari mesajul "Respect in pentru biciclisti!", tot asa cum cer respect motociclistii.
Legat de acest respect pentru biciclisti, duminica, 26.Aprilie.2015 (in ziua urmatoare protestului), am mers in Herastrau cu bicicleta. De obicei fac 4-5 tururi de lac si de obicei nu merg sambata sau duminica pentru ca nu imi place aglomeratia.
In unele locuri aleea din jurul lacului este mai ingusta si este nevoie de bunavointa si de buna intelegere pentru a-i depasi pe cei care merg pe jos. Dar aceasta bunavointa nu exista intotdeauna. Uneori este vorba chiar de ostilitate pe fata.
Trei persoane ocupau aleea si am claxonat discret ca sa imi semnalez prezenta. Cand am ajuns in spatele lor am spus "Pardon! Va rog sa-mi permiteti sa trec!". Pana la urma un nene de pe stanga s-a deranjat (vizibil!) sa se dea la o parte comentand "Bai, ce as da cu voi toti de pamant!".
"Multumim la fel!", i-am raspuns eu vesel, deloc afectat de cele auzite.
Omul a tunat mai departe ca nu avem ce cauta pe acolo si ca e interzis sa mergem cu bicicletele pe acolo pentru ca nu e pista de biciclete.
Nu am stat la polemici si prefer sa lamuresc lucrurile pe blog, in caz ca exista nestiutori adevarati. Faptul ca nu exista pista amenajata pentru biciclete nu inseamna ca este interzis accesul pentru biciclete intr-o anumita zona. Interdictia se prevede explicit cu un semn de circulatie dedicat (bicicleta pe fond alb si cerc rosu exterior).
Dupa cum spuneam, este vorba de respect si buna intelegere. Numai ca extrem de disperatii nu prea mai stiu de asa ceva. Ce mare nenorocire este daca se plimba lumea cu bicicleta in jurul lacului Herastrau?
Exista totusi o nenorocire. Nenorocirea este ca exista si biciclisti inconstienti care nu-i respecta pe cei care merg pe jos. Am vazut un biciclist inconstient care a intrat intr-o tanara pentru ca mergea cu viteza si pentru ca a incercat sa treaca chiar pe langa acea tanara, desi avea o gramada de loc sa o ocoleasca.
Problema nu este ca impartim acelasi trotuar, ci modul in care il impartim. Faptul ca se intampla astfel de incidente arata ca unora nu le pasa deloc de cei din jur.
miercuri, 6 februarie 2013
Finantarea cultelor religioase
Foarte utila initiativa unor ONG-uri care cer Guvernului si Parlamentului "să stopeze finanţarea de către stat a cultelor religioase şi să redirecţioneze către Educaţie, Cercetare şi Sănătate aceste fonduri" (sursa http://www.evz.ro/detalii/stiri/ong-urile-le-cer-lui-ponta-si-antonescu-sa-taie-finantarea-bisericilor-de-la-buget-si-sa-d-1022.html). Argumentul invocat mi se pare corect si el: "este anormal ca într-un stat laic sute de milioane de euro din bugetele autorităţilor de stat, centrale şi locale, să fie deturnate de la nevoile reale ale ţării spre beneficiul cultelor religioase".
Sursa http://www.dcnews.ro/2013/02/bisericile-de-doua-ori-mai-multe-decat-scolile-si-spitalele/ ne arata evolutia scolilor, bisericilor si spitalelor dupa 1990:
1. In 1990 existau circa 28000 de scoli; in 2011 mai erau 7.497 unitati de invatamant [!!!];
2. Dupa 1989 s-au construit circa 4000 de biserici noi in Romania;
3. In 1990 existau 207.000 paturi de spital; in 2008 existau circa 138.000 paturi de spital [!!!].
Aceeasi sursa ne mai informeaza ca, pe vremea cand Boc taia venituri si crestea TVA-ul, acelasi Boc dona Bisericii Ortodoxe 8 milioane de euro din rezerva bugetului de stat!
Acum, daca stam sa gandim logic, vedem ca nu sunt bani de medicamente chiar daca s-au redus numarul de paturi din spitale cu circa 69.000, adica cu o treime! Serviciile medicale sunt oricum jalnice pentru cetatenii obisnuiti, care se mai ingrozesc din cand in cand citind cazurile absurde de decese in spitale, in urma fracturilor si entorselor, de exemplu. Deci, daca asistenta medicala este precara, este normal sa creasca numarul de decese din motive medicale puerile. Asa ca este posibil ca cererea de popi sa creasca pentru serviciile de inmormantare. Statul a gandit, probabil, cu un pas inainte si a hotarat ca, decat sa investeasca in sistemul sanitar pentru salvarea de vieti, mai bine investeste in servicii religioase pentru cetatenii fara noroc...
Personal am o problema, pentru ca nu vreau sa fiu inmormantat cu popa (pentru mine termenul de popa e cam sinonim cu fariseu sau sarlatan) si momentan nimeni din casa nu stie cum va fi rezolvata problema. Dar timpul probabil ca le va rezolva pe toate.
Reducerea numarului de unitati de invatamant este o alta masura "justa" a statului roman. Procesul de imbecilizare fortata a cetatenilor romani in epoca postdecembrista era necesar pentru ca imbecilii sunt vulnerabili, influentabili, usor de calcat in picioare si nu pot deranja statul mafiot cu intrebari "filozofice" de tip "De ce salariul meu creste in Europa de Vest de cateva ori desi muncesc mai putin decat in Romania?" sau "De ce s-a distrus economia romaneasca?" sau "De ce sunt atat de scumpe autostrazile inexistente din Romania?" sau "De ce se cheltuie banii publici in mod fantezist si in bataie de joc?" sau "Cum se pot recupera prejudiciile create de catre marii infractori de la stat?" sau "Cum pot sa ma opun abuzurilor statului?" si asa mai departe.
In locul educatiei rationale, orientate catre meserii, piata muncii si pozitivism, statul a considerat ca este mai oportun sa se ofere cetatenilor circ religios si ritualuri mediumnice indoielnice.
Cat de religios este poporul roman si cat de mult respecta aproapele romanii, se poate vedea din starea de infractionalitate globala in care se afla Romania, incepand cu cele mai inalte niveluri. Se mai poate vedea si din numeroasele infractiuni care presupun violenta, numarul imens de omoruri aberante atestand gradul inalt de "cultura" si "civilizatie" al cetatenilor romani.
Sursa http://www.dcnews.ro/2013/02/bisericile-de-doua-ori-mai-multe-decat-scolile-si-spitalele/ ne arata evolutia scolilor, bisericilor si spitalelor dupa 1990:
1. In 1990 existau circa 28000 de scoli; in 2011 mai erau 7.497 unitati de invatamant [!!!];
2. Dupa 1989 s-au construit circa 4000 de biserici noi in Romania;
3. In 1990 existau 207.000 paturi de spital; in 2008 existau circa 138.000 paturi de spital [!!!].
Aceeasi sursa ne mai informeaza ca, pe vremea cand Boc taia venituri si crestea TVA-ul, acelasi Boc dona Bisericii Ortodoxe 8 milioane de euro din rezerva bugetului de stat!
Acum, daca stam sa gandim logic, vedem ca nu sunt bani de medicamente chiar daca s-au redus numarul de paturi din spitale cu circa 69.000, adica cu o treime! Serviciile medicale sunt oricum jalnice pentru cetatenii obisnuiti, care se mai ingrozesc din cand in cand citind cazurile absurde de decese in spitale, in urma fracturilor si entorselor, de exemplu. Deci, daca asistenta medicala este precara, este normal sa creasca numarul de decese din motive medicale puerile. Asa ca este posibil ca cererea de popi sa creasca pentru serviciile de inmormantare. Statul a gandit, probabil, cu un pas inainte si a hotarat ca, decat sa investeasca in sistemul sanitar pentru salvarea de vieti, mai bine investeste in servicii religioase pentru cetatenii fara noroc...
Personal am o problema, pentru ca nu vreau sa fiu inmormantat cu popa (pentru mine termenul de popa e cam sinonim cu fariseu sau sarlatan) si momentan nimeni din casa nu stie cum va fi rezolvata problema. Dar timpul probabil ca le va rezolva pe toate.
Reducerea numarului de unitati de invatamant este o alta masura "justa" a statului roman. Procesul de imbecilizare fortata a cetatenilor romani in epoca postdecembrista era necesar pentru ca imbecilii sunt vulnerabili, influentabili, usor de calcat in picioare si nu pot deranja statul mafiot cu intrebari "filozofice" de tip "De ce salariul meu creste in Europa de Vest de cateva ori desi muncesc mai putin decat in Romania?" sau "De ce s-a distrus economia romaneasca?" sau "De ce sunt atat de scumpe autostrazile inexistente din Romania?" sau "De ce se cheltuie banii publici in mod fantezist si in bataie de joc?" sau "Cum se pot recupera prejudiciile create de catre marii infractori de la stat?" sau "Cum pot sa ma opun abuzurilor statului?" si asa mai departe.
In locul educatiei rationale, orientate catre meserii, piata muncii si pozitivism, statul a considerat ca este mai oportun sa se ofere cetatenilor circ religios si ritualuri mediumnice indoielnice.
Cat de religios este poporul roman si cat de mult respecta aproapele romanii, se poate vedea din starea de infractionalitate globala in care se afla Romania, incepand cu cele mai inalte niveluri. Se mai poate vedea si din numeroasele infractiuni care presupun violenta, numarul imens de omoruri aberante atestand gradul inalt de "cultura" si "civilizatie" al cetatenilor romani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)