Urbanismul francez si organizarea teritoriului

Imaginile din Turul Frantei ne dezvaluie organizarea coerenta a localitatilor si teritoriului din aceasta tara.

Pe de o parte vedem ca francezii sunt in general adeptii caselor. Se intalnesc mai putin imobilele cu multe etaje si cu atat mai putin zgarie-norii.

Exista o unitate arhitecturala in localitati: casele au o inaltime maxima limitata, acoperisurile sunt dintr-un material unic (ori numai tigla, ori numai ardezie si asa mai departe), pantele acoperisurilor sunt uniforme (in Bretagne panta acoperisului unei case este cam de 45°); inaltimea gardurilor care limiteaza terenurile este reglementata; exista norme chiar si pentru pomii care pot fi plantati in curti.

Zonele rezidentiale sunt delimitate de zonele industriale.

Zonele din afara localitatilor, care nu au destinatie industriala sau agricola, dau senzatia ca Franta este ca o gradina. Verdele este prezent peste tot, de la campie pana la munte.

Infrastructura este impresionanta si dezvoltata pe intreg teritoriul. Asfaltul este prezent peste tot si se asigura astfel legaturi intre toate localitatile, mari si mici. Semnalizarea rutiera este judicios amplasata si foarte eficace. Transportul feroviar, aerian si naval sunt si ele foarte dezvoltate. In acest fel se asigura libera circulatie nu doar pe  hartie, ci si in mod fizic, real, pentru oameni, bunuri, servicii si capitaluri.

Desi Franta, la fel ca si alte state dezvoltate, ar putea fi un model de organizare bun de urmat de catre tara noastra, Romania merge pe un drum propriu, evident gresit.