Crestere economica pe seama scaderii nivelului de trai

Cresterea economica este o tema falsa cu care politicienii s-au obisnuit sa ne abureasca constant de ani buni, obsesiv chiar in anii de "criza". In fapt, cresterea economica reprezinta o suma de cifre seci si reci, prin care se ascunde adevaratul parametru care ar trebui urmarit si raportat anual, si anume nivelul de trai.

Cresterea economica nu are nicio legatura cu nivelul de trai. O tara poate creste economic cu un anumit procent, asta nu inseamna ca locuitorii acelei tari au nivelul de trai crescut corespunzator. Dimpotriva, o tara poate raporta o crestere economica in timp ce nivelul de trai al unei majoritati covarsitoare a cetatenilor sai se poate deteriora!

Un parametru care contribuie la raportarea cresterii economice este inflatia! Inflatia, evident, nu duce la cresterea nivelului de trai, ci dimpotriva. Avem chiar azi, 01.Iulie.2013, exemplul scumpirilor la gaze (8% pentru populatie), energie electrica (1%) si apa rece (pana la 15%) in Romania. Poate ca asta inseamna crestere economica (inflationista) pentru guvernul Ponta, dar pentru nivelul de trai al populatiei inseamna sigur o scadere!

Daca Romania ar fi un stat de drept si ar exista avocatul poporului, toate aceste scumpiri ar trebui atacate la Curtea Constitutionala pentru ca incalca Articolul 47, alineat (1) din Constitutia Romaniei: "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.". Dar se stie ca nici actuala Constitutie, nici versiunea propusa spre revizuire, nu definesc juridic traiul decent si demnitatea umana!

Pe langa aceste aspecte inflationiste legate de cresterea economica, mai exista inechitatea flagranta a societatii in care traim, si anume repartitia beneficiului. Poate exista o crestere economica reala, chiar de 5% sa zicem. Pot exista firme care sa inregistreze beneficii uriase. Exista firme care au beneficii chiar si pe timp de "criza". Nimeni si nimic nu obliga aceste firme sa-si rasplateasca angajatii, care pot munci pe aceleasi salarii, fara niciun fel de bonusuri, numai patronii si actionarii crescandu-si semnificativ nivelul de trai.

Am tras deci concluzia ca o crestere economica nu inseamna si cresterea nivelului de trai. In schimb, scaderea economica si recesiunea sunt un pretext perfect pentru scaderea crancena a nivelului de trai.

Cum pentru Romania statisticile sunt masluite si nu se pot trage concluzii corecte pe baza lor, am cautat statisticile din Spania referitoare la evolutia somajului si la evolutia PIB-ului.

Am gasit urmatoarele date:

1. Somajul in Spania in 2007: 7,95% (sursa: http://www.mediafax.ro/economic/rata-somajului-din-spania-se-apropie-de-23-numarul-somerilor-a-depasit-5-milioane-9182956).

Somajul in Spania la sfarsitul lui 2008: 13,9% (sursa: http://www.ziare.com/diaspora/diaspora-romana/imigrantii-inclusiv-romani-primele-victime-ale-somajului-din-spania-639115).

Somajul in Spania in trimestrul al treilea din 2011: 21,5% (sursa: http://www.ziare.com/diaspora/romani-spania/somajul-in-randul-romanilor-din-spania-a-ajuns-la-42-la-suta-1130442).

Somajul in Spania in 2013: 27,2% (sursa: http://www.rfi.ro/articol/stiri/economie/somaj-record-spania).

2. Evolutia PIB al Spaniei a fost urmatoarea (sursa http://iem.ro/publicatii/piaa-internaional/economia-rilor-lumii/415-spania-adancirea-recesiunii-in-2012-evoluie-nefavorabil-i-in-2013):

2009: -3,7%;
2010: -0,3%;
2011: +0,4%;
2012: -1,4% (estimat);
2013: -1,4% (prognoza).

Evolutia PIB al Spaniei, conform unei alte surse (http://www.gfmag.com/gdp-data-country-reports/175-spain-gdp-country-report.html#axzz2Xm3DCee8), este urmatoarea:

2008: +0,9%;
2009: -3,7%;
2010: -0,1%;
2011: +0,7%;
2012: -1,8% (estimat).

Concluzia accestor date statistice este ca, in timp ce economia Spaniei s-a contractat intre 2008 si 2012 cu un maxim generos de 6%, somajul a crescut cu 19%!!! Discrepanta dintre contractia economiei spaniole si somajul din Spania este uriasa.

Acesta este un exemplu tipic si general valabil pentru toate statele si societatile comerciale, care se folosesc de astfel de momente pentru a face reduceri masive si nejustificate de personal (nejustificate decat de hotie si lacomie) si pentru a oferi locuri de munca prin care se cere mai multa munca pentru bani mai putini.

Altfel spus, statul si angajatorii din sectorul privat au o politica consecventa de devalorizare nejustificata a muncii: fie prin inflatie (cresteri de preturi), fie prin disponibilizari si angajari pe salarii reduse sau prin cresterea normei de munca a celor nedisponibilizati.

Din cate am vazut pana acum, acest punct de vedere nu a mai fost enuntat in media, iar societatea civila nu a constientizat inca aceasta situatie, total neconstitutionala dupa parerea mea. Astfel incat societatea nu are o reactie punctuala pe aceasta tema.