Pe scurt de la televizor

Zilele astea am vazut doua emisiuni intreresante la televizor.

Una era despre viata primului Duce de Wellington, cel care l-a invins pe Napoleon la Waterloo. A trait 83 de ani, fapt remarcabil pentru un militar, pentru acele vremuri si chiar si pentru zilele noastre.

Din ce am inteles si retinut, s-a spus despre el ca intr-o epoca a lacomiei si a betiilor era un om cumpatat; ca era de o sinceritate brutala, ca nu a primit niciodata mita si ca nu a acordat niciodata favoruri.

El insusi a spus ca un mare general este acela care stie cand trebuie sa se retraga si care chiar face acest lucru.

A doua emisiune era despre viata inuitilor. Aceasta populatie arctica duce o viata evident foarte dura si depinde de norocul pe care il are la vanatoare.

Notabil este faptul ca s-a dus o campanie in favoarea focilor, amenintate cu disparitia din cauza vanarii excesive a puilor de foca pentru blana. Inuitii nu erau responsabili de vanarea puilor de foca, dar au fost afectati de legislatia internationala (inclusiv europeana) care a interzis comertul cu carne, grăsimi şi blană de focă.

Inuitii au ajuns la randul lor pe cale de disparitie, dar, spre deosebire de animale, la anumite populatii umane nu e asa de simplu si nu exista campanii pentru salvarea si ajutorarea lor.