Moarte economică sau moarte de Covid-19? Are rost să ne întrebăm dacă există un rău mai mare sau mai mic în aceste două situații ireversibile? Eu cred că nu, ambele situații ar trebui prevenite.
Prevenirea răspândirii Covid-19 este o imposibilitate tehnică în România zilelor noastre.
Amenințările formale ale puterii cu revenirea la starea de urgență ar trebui să rămână la stadiul de vrăjeli și caterinci.
În România există sectoare economice care nu au funcționat 25% din an. Nefuncționând, nu au încasat bani. Nu au intrat bani în buzunarele firmelor, nu au intrat bani în buzunarele angajaților.
În acest fel, toți cei lăsați fără bani 25% din an nu au cheltuit la rândul lor, diminuând cererea de bunuri și servicii din alte sectoare economice. Are loc o reacție în lanț, celelalte sectoare economice fiind obligate matematic să-și reducă producția.
Tot matematic, ce ar însemna revenirea la starea de urgență și reînchiderea unor sectoare economice?
Dacă adăugăm o lună de stare de urgență, vor exista sectoare economice care nu au funcționat o treime din an (33%).
Deja e prea mult pentru ca acele sectoare economice să mai reziste, dar, de dragul statisticii, încă două luni de stare de urgență ar insemna 41,66% de nefuncționare; încă trei luni de stare de urgență ar însemna sectoare economice care nu au funcționat 50% din an.
Există vreun domeniu de activitate economică privată care își permite așa ceva? Evident că nu.
Va preveni o nesfârșită stare de urgență răspândirea Covid-19? La cadrele medicale pe care le avem și care n-au altă treabă decât să se infecteze pe bandă rulantă, mă cam îndoiesc.
Mă îndoiesc și că se va mai ajunge vreodată la starea de urgență din cauza Covid-19. Altfel, moartea economică va lovi mult mai puternic și mai vizibil decât moartea de Covid-19.
Sectorul bugetar nu a fost deloc atins de criza economică generată de Covid-19, fagocitând în continuare banii publici și acordându-și majorări de venituri total nejustificate în unele domenii. O grămadă de pile sunt angajate la stat în mod inutil, fără niciun criteriu de performanță sau de utilitate, doar pentru ca indivizi de tip balast să-și ridice lunar salariul grăsuț aferent pilosului blestemat, care eventual e și corupt.
În timp ce compania aeriană privată Blue Air a intrat în concordat preventiv cu perspectiva intrării în insolvență (surse: https://www.capital.ro/exclusiv-blue-air-a-intrat-intr-un-fel-de-insolventa-instanta-s-a-pronuntat-astazi.html și https://ph-online.ro/business/item/113093-ultima-ora-blue-air-a-depus-actele-pentru-intrarea-in-insolventa-compania-va-concedia-angajati-fara-sa-le-achite-salarii-compensatorii), statul mafiot totalitar român doarme liniștit în continuare pe bani publici, contribuabilii lucrând în continuare pentru el.
Faptul că românii contribuie din ce în ce mai puțin la finanțarea mafiei de stat (în urma paralizării activității economice) este compensată de creditele interne sau externe făcute de stat, care la un moment dat vor trebui achitate tot de contribuabilii români! Altfel spus, funcționarea statul pe credit, atât timp cât nu a fost urmată niciodată de eficiență economică ulterioară, este o formă indirectă, mascată, de reducere a veniturilor cetățenilor și de jefuire aparent legală a lor.
Chiar dacă s-ar dori, o restructurare a bugetarilor nu este posibilă înainte de alegeri fără ca PNL să se sinucidă politic.
Așa că haosul politico-economic românesc există, dar efectele încă nu au devenit vizibile și devastatoare pentru toată lumea, ci, momentan, doar pentru cei inițiați. Unii dintre ei aburesc poporul cu televizorul, pompând cu toată nesimțirea știri false oficiale.
Oare statul român are ca obiectiv prevenirea unui tsunami economic sau distrugerea economică a milioane de români în numele Covid-19?
Traditional dreams with " Dance " Japanese calligraphy
Acum 21 de ore