Istoria raspunde mistificatorilor monarhisti ai istoriei: "Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni".

Istoria raspunde mistificatorilor monarhisti ai istoriei (Cristian Tudor Popescu, Crin Antonescu si altii): "[Ion] Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni".

Sursa:
http://soim.ro/story.php?title=23-august-1944-o-tradare-nationala
a postat pe 15.03.2011 articolul din care citez:

"... Antonescu - arestat chiar în Palatul Regal

În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm, pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietica la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânata lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, o înmâneaza Regelui. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama si implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptata, a mers totusi la Palat si acolo... a fost arestat. Ca Antonescu era hotarât sa încheie armistitiul cu URSS rezulta si din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, si în prezenta generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinta ca România a cerut armistitiul.

Armistitiul sovietic cu România era o necesitate si pentru Rusia. Pozitiile întarite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) si pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existenta în spatele frontului, la nici 200 km a unui aliniament puternic fortificat - linia Focsani-Namoloasa-Galati - prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toti factorii interesati în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistenta pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesara iesirea tarii din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se si organizarea unei rezistente pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.

Regele ordona încetarea focului înaintea semnarii Armistitiului

La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.

Armistitiul se semneaza abia pe 12 septembrie

Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca "act de înalta tradare", iar altii ca "grava eroare politica". Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.

Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.

În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin "armistitiu" dictat de Moscova.
Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.

"Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni"

Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de [Viaceslav Mihailovici] Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni"...".

Pentru cei care vor sa se documenteze in legatura cu circumstantele romanesti in timpul celui ed-al doilea razboi mondial se recomanda cartea scriitorului A. SIMION – “Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944″, Editura “Dacia” Cluj, 1979, retrasa de pe piata la scurt timp de la aparitie. Cartea reprezinta o sinteza, bazata pe citarea a numeroase documente din epoca respectiva, a contextului in care Romania a trait al doilea razboi mondial, evidentiindu-se in acest context momentul 23 August 1944.

Cristian Tudor Popescu spune, printre altele, in articolul de pe sursa:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/boala-lui-erostrat-8377584
"Ce să-i reproşezi, că n-a împărtăşit soarta lui Nicolae al II-ea, omorât de bolşevici împreună cu familia?" si "...nu sunt un fan al Casei Regale. Dar după aceste declaraţii ale preşedintelui Băsescu, mă simt ca stropit cu rahat. Pentru că şeful statului al cărui cetăţean sunt a insultat nici mai mult, nici mai puţin decât Istoria României.".

Mi se pare ca prin aceste texte Cristian Tudor Popescu insulta istoria recenta a Romaniei. In primul rand, pentru ca preamareste si justifica lasitatea regelui in 1947, in timp ce el (CTP) a ajuns mare "deontolog" postdecembrist in urma sacrificiului unor tineri nevinovati care au crezut sincer in libertate in decembrie 1989. In al doilea rand, pentru ca se lauda ca nu e fan al casei regale, dar nu doarme de grija ei. E foarte preocupat de onoarea pierduta a unei marionete a istoriei. Onoarea pierduta a poporului roman si onoarea pierduta a economiei romanesti au trecut pe planul 16.

Toti lingaii monarhisti, inclusiv Cristian Tudor Popescu, vor sa-l transforme pe ex-regele Mihai in erou. De aceea, toti condamna in cor comunismul romanesc. Am gasit pe un blog care contine in nume textul "alianta dreptei" (!!!), un film (video URL: http://www.youtube.com/watch?v=7ywkAgPzwYQ&feature=player_embedded) cu Ceausescu comdamnand interventia din Cehoslovacia 1968. Adresa blogului invocat:
http://aliantadreptei.wordpress.com/2010/08/23/memoria-istorie-23-august-194423-august-1968/
Dupa logica lui Cristian Tudor Popescu, Nicolae Ceausescu ar fi trebuit sa taca, pentru a nu impartasi soarta lui Nicolae al II-lea. Ei, uite ca nu a tacut (desi era vecin cu URSS si, cu binecuvantarea occidentului, in sfera de influenta a URSS) si a impartasit soarta lui Nicolae al II-lea (poate si din cauza condamnarii interventiei din 1968). De aceea (si nu numai) Nicolae Ceausescu ar trebui considerat un erou si Mihai un las. De aceea, toti demolatorii en-gros ai comunismului, toti propagandistii care nu vad (intotdeauna contra cost si contra privilegii) nicio realizare pozitiva in acea epoca, sunt niste mistificatori ai istoriei.

Cum mai poate justifica realitatea economico-sociala din 2011 asasinarea lui Nicolae Ceausescu prin foc automat(!!!) la 25 Decembrie 1989? Istoria contemporana este mistificata in fiecare clipa atat timp nu va afirma: "Călăii lui Ceaușescu sunt călăii poporului român și ai economiei românești". Care este scopul actualei situatii aberante economico-sociale? Restaurarea monarhiei?

Despre Maresalul Antonescu, alt lider politic roman care a platit cu viata pentru ca si-a asumat conducerea Romaniei in contextul politic cel mai nefast al istoriei Romaniei (amputari teritoriale (Basarabia, Bucovina, Transilvania), partide politice compromise, MONARHIE COMPROMISA, izolare politica), mistificatorii de azi ai istoriei ar putea spune (dupa logica lui Cristian Tudor Popescu?) ca a fost "dictatorul poporului", in sensul ca a consultat poporul in doua plebiscite (referendumuri): la 2-5 martie 1941 si la 9-16 noiembrie 1941! Se poate cita in acest sens sursa:
http://revista.balcanii.ro/index_html?editia=74&page=istorie&nr=1
"Antonescu înfrânge însã rebeliunea legionarã și, la 2-5 martie 1941, organizeazã un plebiscit care îi legitimeazã dictatura. Dupã intrarea României în rãzboi alãturi de Germania la 22 iunie 1941, Antonescu organizeazã un nou plebiscit la 9-16 noiembrie 1941, pentru aprobarea politicii sale, inclusiv a legislației antisemite adoptate între timp.".

Rezultatele celor doua plebiscite se pot afla, de exemplu, de pe sursa:
Sorin Oane: "Vâlcea în timpul dictaturii antonesciene (1941-1944)"


Sa nu ne mai uitam in gura sclavilor platiti pentru influentarea (dezinformarea) opiniei publice!