Colindatul de sarbatori - o forma de cersetorie profesionista

In aceste zile, ca de obicei, ne confruntam cu cersetorii colindatori.

Pe strada vad grupuri de cetateni imbracati in costume populare cam zdrentaroase si cam murdare (sunt cu modele colorate pe fond alb cu nuante de gri sau maro!) care vocalizeaza ceva neinteligibil in timp ce pocnesc biciurile, bubuie tobele si tiuie fluierele, toate extrem de zgomotos.

Pe strada mai e cum mai e, dar acasa e mai naspa.

Tocmai imi faceam pregatirea fizica obisnuita cand aud soneria sunand insistent. Eram in sort si la maneca scurta, imi trag repede pantalonii peste. Pana sa ajung la usa mai suna inca o data. Intredeschid usa incercand sa gafai cat mai usor dupa efort, altfel as fi dat impresia ca sunt cainele nervos din Tom si Jerry. :) Un adult si doua adulte cu ecusoane de gat. "Buna ziua, mai sunt cativa colegi aici pe scari, am venit sa va colindam.", zice adultul. "Da' ce, am facut comanda?" ma intreb eu in sinea mea, dupa care raspund cu voce tare: "Nu am nevoie, multumesc." si inchid.

Intotdeauna m-a ofticat sunatul insistent la usa. Dar asta nu e tot.

Intr-un alt moment al zilei, aud bubuituri insistente la usa. Bai, nene, ziceai ca se reunisera NYPD, FBI si CIA ca sa faca praf traficantii de droguri... Tot asa, ca din oala, ma ridic intr-un suflet, dar pana sa deschid aud si soneria. La usa era un grup de puradei. "Primiti etc...". "Nu primesc si nu-i frumos sa bateti asa la usa.", zic eu. In mod cert putin le-a pasat de vorbele mele. La fel de mult mi-a pasat si mie de ei.

Din nou pe strada, in timp ce ma intorceam de la cumparaturi, trei adulti si o adulta imbracati obisnuit veneau din sensul opus. In mod surprinzator, adulta ma abordeaza: "N-ai sa-mi dai un leu? Sarbatori fericite!". "Sarbatori fericite si dumneavoastra! Si cu asta cred ca suntem chit.", zic eu... :)

Acum, pe bune, urarile pe bani nu mi se par tocmai sincere si nu prea au farmec...