Momente vesele

1. Caprele

In general solistul formatiilor muzicale, pe langa voce, trebuie sa mai stie si unele anecdote pana se refac instrumentistii (mai ales omul de la contrabas) intre doua piese muzicale.

Solistul trupei Hara, ca sa incalzeasca atmosfera in Piata Universitatii, spune si el o gluma.

"O doamna, patroana de salon de infrumusetare, ne-a invitat sa cantam colinde la salon pentru cliente. Intram, doamnele raspandite prin salon, unele pe sub casti, altele cu unghiile la prelucrat prin aschiere si asa mai departe.

Incep sa cant colindul: "M-a trimis mama dupa capre...".

Am simtit brusc ca sunt fixat de o gramada de priviri glaciale. La sfarsit nu a aplaudat nimeni!".

2. Socializarea

Eram pe la Kogalniceanu si faceam niste poze in noapte.

Un nene zice:
"Aveti scula mai buna decat a mea.".

Arunc repede un ochi (ca de obicei, il pastrez prudent pe celalalt). Un nene pe langa bicicleta se oprise si facea si el niste poze cu telefonul mobil.

Nu comentez, concentrat (de exemplu, de kiwi) sa iasa pozele cat mai bune. Se stie ca pozele pe intuneric sunt mai pretentioase si ies in general miscate.

Omul nu se lasa si imi zice:
"Nu sunteti prea sociabil".

In fine, fac o pauza si-i zic:
"Habar n-am cum sunt, dar imi puneti niste probleme de baraj si nu prea stiu ce replica sa va dau in momentul asta.".

Cam surprins, nenea bate in retragere:
"Nu va suparati, ziceam si eu asa. Am glumit.".

Realizez ca omul isi retrage capitalul de socializare tocmai cand eu incercam sa intru in forma. Pai e corect?

I-am zambit fin (se schimba ceva daca zambeam naş?), am facut un gest de negare blazata (pe scurt: lehamite) si i-am raspuns:
"Nu sunt suparat absolut deloc, sunt obisnuit cu oameni ca dumneavoastra...".

Daca nenea era intr-adevar sociabil, ar fi putut sa ma intrebe ceva in genul:
"Da' ce-am facut eu, doamnă?". :))