Mari creatori de gauri in bugetul statului: Teatrul National din Bucuresti

Teatrul National "Ion Luca Caragiale" din Bucuresti se dovedeste a fi un urias consumator ineficient de bani publici.

1. Pe de o parte, refacerea (in fapt redefinirea) cladirii Teatrului National Bucuresti costa o gramada de bani publici. Suma destinata refacerii TNB este diferita in functie de surse.

Conform sursei http://www.agerpres.ro/cultura/2013/11/14/ponta-teatrul-national-va-pune-bucurestiul-foarte-sus-pe-harta-culturala-a-europei-12-01-13, din 14.Noiembrie.2013,

"În bugetul Ministerului Culturii, pentru finalizarea Teatrului National sunt 100 de milioane de lei.".

Conform sursei http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9EIon_Luca_Caragiale%E2%80%9D_din_Bucure%C8%99ti,

"Remodelarea construcției TNB costa 63,2 milioane Euro (brut), din care 28 milioane Euro provin de la Banca de Dezvoltare a Consi­liului Europei. Execuția va dura, conform contractului, 2 ani și 4 luni.".

Conform sursei http://www.zf.ro/eveniment/licitatia-anului-10-constructori-se-bat-pentru-renovarea-teatrului-national-cu-50-de-mil-cum-comentati-5541953/, din 17. Februarie.2010,

"Initiata in vremuri de crestere economica, modernizarea TNB, un proiect gigant de 50 de milioane de euro, este un magnet pentru constructori. Cu aceasta suma se poate face o cladire de birouri de 30 de etaje."
[...]
"Proiectul modernizarii Teatrului National Bucuresti, prezentat oficial in 2008, avea initial o valoare de investitie de 40 mil. euro, care a ajuns in prezent la peste 51 mil. euro. Din total circa 27 mil. euro vor proveni de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), in urma unui acord incheiat cu Guvernul Romaniei in 2007. "Mi se pare un lux prea mare acest proiect in actualele conditii economice. Prioritatea Guvernului ar trebui sa fie investitiile in retele de apa, de drumuri, in loc sa se aloce bani pentru cladirea TNB, care mai poate astepta sau poate fi intretinuta pana cand se va finaliza criza economica", spune Adrian Florescu, directorul general al Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Constructii (ARACO).

Cladirea TNB va fi realizata dupa modelul Teatrului Barbican Hall din Londra, urmand sa fie transformata intr-un centru cultural care sa fie deschis de dimineata pana seara tarziu.

Potrivit proiectului, numarul locurilor in salile de spectacol va fi aproape dublu, de la 1.720, la peste 3.100. Proiectarea cladirii TNB din Piata Universitatii a inceput in 1963, insa teatrul a inceput sa functioneze in acest sediu zece ani mai tarziu, fiind inaugurate pe rand trei sali: Sala Mare, Sala Studio si Sala Atelier.".

Si de atunci aceasta cladire a tot fost renovata si remodelata cu bani publici, intr-un total dispret fata de nivelul de trai extrem de precar al simplului cetatean.

Asa se explica de ce lucrarile incepute in aprilie 2011 continua in ritm de melc. O asa suma uriasa nu poate fi decontata in 6 luni, drept pentru care doar o mana de lucratori poate fi vazuta din cand in cand, mai degraba mimand activitate pe fatada santierului care pare etern, in timp ce marii incasatori banilor publici asteapta doar trecerea anilor si semnarea deconturilor.

Astept cu interes inaugurarea noului teatru, sa vad calitatea lucrarilor si pe ce betoane pretioase s-au dus taxele si impozitele cetatenilor.

2. Pe de alta parte, sa vedem, conform sursei http://www.forbes.ro/cati-bani-a-facut-teatrul-national-bucuresti-in-2012_0_7420-11423, din 16.Aprilie.2013,

"Câti bani a facut Teatrul National Bucuresti în 2012

Lucrarile de reamenajare si consolidare a cladirii Teatrului National „I.L. Caragiale” din Bucuresti, începute în aprilie 2011, n-au influentat major activitatea artistica a institutiei în anul 2012. Au fost 459 de reprezentatii care au atras 143.480 de spectatori, iar indicele de ocupare a salilor la sediu a fost de 73,9%.

Anul trecut, Teatrul National „I.L. Caragiale” din Bucuresti, institutie aflata în subordinea Ministerului Culturii, a avut venituri totale de 23.372.000 lei (echivalentul a 5,25 milioane de euro, la cursul mediu BNR), conform raportului de activitate al TNB pe anul 2012.

Subventia de la minister a reprezentat 79% din veniturile totale, fiind în valoare de 4,16 milioane de euro. Veniturile proprii (vânzari de bilete si materiale promotionale) s-au ridicat la 1,02 milioane de euro. Sponsorizarile atrase au fost de doar 5.000 de lei.

Cheltuielile totale s-au situat la 22.532.000 lei (5,06 milioane euro). Cheltuielile de personal au avut o pondere de 47%, iar cele aferente „programului minimal” (programul de creatie artistica) au reprezentat 17%. Cheltuielile pentru „programul minimal” au fost în valoare de 3.916.072 lei, depasind devizul estimat la începutul anului cu 396.072 lei, conform raportului de activitate semnat de directorului teatrului Ion Caramitru. Depasirea deviziului a fost finantata din veniturile proprii ale institutiei. 

Din acest „program minimal” cei mai multi bani au fost cheltuiti pe reluarile si refacerea spectacolelor în spatiile adaptate din cauza lucrarilor de reamenajare a cladirii: 548.000 euro (calculat de „Forbes România” la cursul mediu BNR).

Cel mai mare deviz dintre premierele teatrului a fost înregistrat pentru spectacolul „Conul Leonida fata cu reactiunea”, în regia lui Silviu Purcarete, echivalentul a 100.500 euro. Cheltuielile pentru alte premiere: „Doua loturi”, regia Alexandru Dabija (72.000 euro), „Napasta”, regia Radu Afrim (76.700 euro), „Scrisoarea”, regia Horatiu Malaele (57.000 euro). TNB a avut contacte pe drepturi de autor în valoare de 513.000 euro. Teatrul a avut 9 productii noi, dintre care 5 spectacole în cadrul „Anul Caragiale”.

Gradul de acoperire din venituri proprii a cheltuielilor TNB a fost de 20,32% (fata de 20,36% în 2011 si de 18,56% în 2010). În salile teatrului au fost 143.480 de spectatori, cu 11% mai putini decât în anul precedent. Veniturile proprii au scazut cu 8%. Gradul de ocupare al salilor s-a redus la 73,93%, fata de 83,62% în 2011.".

Un calcul simplu ne arata ca:

143.480 spectatori / 459 reprezentatii = 313 spectatori per reprezentatie (zecimalele s-au rotunjit in plus)!

Extrem de subtire numarul de spectatori per reprezentatie. Mult mai mult interes prezinta de exemplu blogurile. Chiar si blogul personal cu poze (lmar2012b.blogspot.ro) atrage zilnic cu usurinta un numar de vizualizari echivalent sau superior. Recordul de vizualizari al unei luni pe acel blog este de 21.007 , deci in media circa 700 de vizualizari pe zi! Iar blogurile mele nu sunt nici pe departe in varful topului celor mai vizualizate!

Amuzante "veniturile" TNB: 79% din "venituri" sunt reprezentate de subventia de la minister (bani publici); veniturile reale (vanzari de bilete si altele) fiind de circa 20%, adica "pamant de flori"!!!

Din punctul meu de vedere, Teatrul National Bucuresti este un fiasco financiar total, finantat cu o generozitate megalomana din bani publici! Nu ar fi minunat sa traiasca si sectorul privat din subventii de 79% de la stat? Sa vezi atunci ce de magazine de cartier ar fi decorate cu fresce de marmura si tapiserii cu fir de aur!

Statul roman, ca de obicei, se face ca nu a auzit de principiile autofinantarii si autogestiunii, nici de eficienta economica.

Dupa parerea mea, considerand ca fanii TNB vad circa 10 spectacole pe an si pe persoana (adica un fan vede mai putin de un spectacol pe luna), rezulta ca de serviciile acestui teatru beneficiaza maxim 15.000 de persoane (numarul poate fi chiar mai mic), care sunt intr-adevar interesate de fenomenul teatral si au si posibilitati economice sa-si cumpere bilete la spectacole. M-as mira ca salariati care castiga pana in 1500 de lei pe luna sa fi trecut vreodata pe la TNB.

Astfel incat de generozitatea statului beneficiaza mai putin de 1% din populatia Bucurestiului, mai exact o parte instarita a populatiei, "sponsorizata" obligatoriu din taxele si impozitele celor mai defavorizati!

Autoritatile motiveaza de obicei acest tip de finantari cu povesti gen "accesul la cultura", de parca ar avea acces orice simplu cetatean fara bani la Teatrul National Bucuresti.

Sa nu uitam ca in Constitutia Romaniei este scris (in mod demagogic si mincinos, desigur), ca (sursa: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339&idl=1&par1=1):

"Principii generale
Statul român
ARTICOLUL 1
[...]
(3) România este stat de drept, democratic si social"!

In mod cert Romania este un stat social care are mare grija de cei bogati in timp ce il doare in cot (de exemplu) de cei saraci)!

Ca tot a venit vorba de componenta sociala, am remarcat ca nu exista scenarii de actualitate, pamflete care sa infiereze societatea actuala romaneasca mafiotizata, bolnava la toate nivelurile si in special la nivelurile inalte de coruptie, lacomie, hotie, violenta si lipsa de bun simt. Scenarii cu transformarea postdecembrista a cetatenilor in sarantoci ai nimanui, obligati sa suporte abuzurile de pe piata muncii si sa lucreze pe salarii de mizerie nu se scriu (desi pe vremea austeritatii lui Boc bâzâiau actorii pe la televizor ca li s-au taiat veniturile si pensiille si ca nu le ajung banii!). Lucratorii din teatru (actori, scenaristi, regizori) il promoveaza pe Caragiale, dar refuza sa-i actualizeze spiritul!

In schimb, pe vremea mult prea infieratei cenzuri comuniste problemele acelui sistem puteau fi ironizate fin in nenumarate creatii artistice (un exemplu simplu si accesibil: "Asa-i in tenis!", in interpretarea lui Toma Caragiu, sursa: http://www.youtube.com/watch?v=ZROVgsIuMds).

Nu este ciudat ca, desi oficial este scris in Constitutia Romaniei ca cenzura este interzisa, nu exista nici macar o persoana cu vizibilitate la public din domeniul culturii (teatru, film, literatura) care sa abordeze temele politico-economico-sociale actuale?

Pai, nu este deloc ciudat. Pentru ca, nu-i asa, desi cica nu exista cenzura, daca este satirizat in teatru statul mafiot totalitar roman, s-ar putea sa se taie subventia de stat catre Teatrul National Bucuresti. De unde rezulta ca oameni de spirit si credinta in valori morale in Romania nu prea mai exista. Exista doar meseriasi robotizati au teatrului fara pareri personale si fara coloana vertebrala care vin si pleaca de la serviciu pentru un salariu.

In plus, arta abstracta si total rupta de adevar este un lux extrem de costisitor impus in mod exclusiv propagandistic de statul mafiot totalitar. Oarecum, este ceva similar cu banii aruncati pe portretele sau statuile de dictatori. Acest lux este destinat exclusiv unor elite indoielnice si cam snoabe, rupte de realitate, indiferente fata de realitatile odioase si sinistre actuale sau beneficiare ale acestor realitati. In acelasi timp, acest lux este inaccesibil si inutil pentru majoritatea cetatenilor.