In anul centenarului, salariatii romani sunt cei mai expusi riscului de saracie din Uniunea Europeana!

Ce inseamna un salariat in risc de saracie?


Un salariat in risc de saracie este un cetatean care munceste pe un salariu mizerabil si are toate sansele sa ramana fara loc de munca.

Conform surselor, de exemplu, https://revista22.ro/70270066/eurostat-salariaii-din-romnia-cel-mai-mare-risc-de-srcie-din-ue.html si http://www.ziare.com/economie/eurostat/angajatii-din-romania-au-cel-mai-mare-risc-de-saracie-din-ue-1506062, Romania este numarul 1 (!) in UE la... riscul de saracie in randul persoanelor angajate.

Acest risc are in Romania centenarului valoarea de 19% (zici ca e TVA!), cu mult peste supraindatorata Grecie (14,1%) si peste Spania (13,1%), unde problema somajului s-a "rezolvat" facandu-se multe angajari cu jumatate de norma si implicit cu jumatate de salariu.

Altfel spus, romanii nu prea stiu de ce se duc la munca, din moment ce casa si masa (plus, teoretic, asistenta medicala si, eventual, despagubiri financiare de la CEDO) pot fi asigurate si in... puscarie. Probabil ca majoritatea romanilor se duc la munca in Romania pentru ca au demnitate (sunt mandri ca sunt romani, hi, hi!), in niciun caz pentru prosperitate...

Desigur, omisiunea principala este ca nu se mentioneaza riscul de saracie al angajatilor din sistemul bugetar romanesc, care probabil ca e zero dupa majorarile salariale, si in raport cu posibilitatea de a ramane fara loc de munca.

Adica m-as mira ca un politist local cu studii medii (adica doar cu liceul) din Vaslui, cu salariu net lunar de 3.200 de lei sa fie in risc de saracie (sursa: http://www.vremeanoua.ro/politistii-locali-din-vaslui-mai-smecheri-decat-politistii-nationali). In schimb, un inginer caruia sectorul privat ii propune 1.800 de lei net lunar, nu doar ca ar trai "dependent de adrenalina", dar se si intreaba la ce i-au folosit sau trebuit studiile superioare.

In concluzie, traiasca centenarul, centenarul e faaan-tastic si alte bla, bla, bla care se trancanesc la astfel de ocazii, in dispret fata de realitatea odioasa si sinistra...