Cea mai frumoasă finală de cupă mondială la fotbal!

Nu am apucat să scriu mai repede despre meciul Argentina-Franța, deși mi-aș fi dorit acest lucru.

Mi s-a părut cea mai frumoasă finală dintre toate competițiile din fotbal pe care le-am văzut.

Începutul a fost dat de pronosticuri. Fiul meu a spus că vede Franșa câștigând, eu am spus că nu văd o câștigătoare după 90 de minute și că nu am nici cea mai mică idee despre cine va câștiga, cel mai probabil cine va avea mai multă inspirație.

După care, la începutul de meci, Argentina a fost mai agresivă și mai prezentă în joc. Când a dat Argentina și golul al doilea, iar jocul francezilor încă scârțâia din toate încheieturile, nu vedeam cum ar mai fi fost posibilă o revenire a francezilor.

Dar schimbările făcute de Deschamps au dat rezultate, poate că și combustibilul argentinienilor se mai consumase în bună parte, Franța a reapărut în joc și s-a produs minunea în două minute, când Mbappe a dat două goluri și a reușit o nesperată egalare.

După care au urmat prelungirile, Argentina a reușit un nou gol, iar am crezut că s-a terminat meciul, dar Mbappe a egalat după executarea unui al doilea penalty.

La penaltyurile de departajare echipele au început cu starurile. Mbappe a dat al treilea gol din penalty (!) și al patrulea din finală (!), iar Messi a înscris și el. Francezii au ratat apoi de două ori la rând din penalty, ratări care au fost de data asta decisive. Argenbtinienii nu au ratat nimic și au devenit campioni mondiali la fotbal.

De remarcat că Mbappe a executat cele trei penaltyuri într-o manieră identică; chiar dacă portarul argentinian a atins mingea de două ori, nu a reușit să pareze niciodată. Deci, un penalty bine executat este aproape întotdeauna gol, pe când un penalty tras pe lângă poartă este o ratare certă.

Din punctul meu de vedere, Argentina a câștigat pe merit. Mi s-a părut o echipă foarte solidă, rapidă, agresivă în apărare (spre deosebire de eternii apărători „poeți” ai Braziliei), cu un excelent joc de pase, cu jucători în mișcare pe tot terenul. Desigur, a beneficiat și de jucători de excepție (nu numai de Messi), dar și Franța l-a avut pe Mbappe și pe ceilalți în jurul lui. În mod evident, Argentina a fost echipa care a dominat jocul. Franța rămâne o forță a fotbalului mondial, la urma urmei pe teren a fost egala învingătoarei.

Nu m-am uitat la majoritatea meciurilor, în general mă uit la fazele eliminatorii, dar ce am văzut mi-a plăcut.

Competiția în sine mi s-a părut foarte reușită, în ciuda criticilor aduse Qatarului înaintea începerii ei.

Singurele lucruri ciudate ar fi legate de arbitraj: pe de o parte mi s-a părut total aiurea modul de semnalare a ofsaidului (afară din joc); pe de altă parte mi s-a părut că arbitrajul VAR se implică doar atunci când are chef.

Un alt minus ar fi legat de atitudinea multor jucători față de arbitraj: din nou am văzut o multitudine de simulări și exagerări, de jucători care mimau lovituri grave în zone care nu fuseseră în contact cu adversarul, hi, hi!

Păi, dacă s-ar face o analiză video a tuturor măgăriilor penibile din teren, urmată de penalizarea împricinaților, atunci poate că misiunea arbitrilor ar fi mai simplă. Dacă orice fază este contestată pe teren, atunci deja e circ.

Prea mulți caraghioși simulează pe placul nătărăilor fanatizați și înfierbântați; nu cred că fotbalul și sportul în general ar trebui să permită așa ceva.

În final, prefer să rămân cu imaginea încleștării din teren dintre Argentina și Franța, fără să uit de ocupantele pe merit ale locurilor 3 și 4, Croația și Maroc (două echipe mai mici, pe care mulți specialiști le-ar fi văzut mai jos la final, dar care au reușit să treacă de echipe teoretic superioare).