Vara 2014, una dintre cei mai ploioase de cand ma stiu

Dincolo de furtunile si inundatiile de pe teritoriul Romaniei, de valorile record atinse de nivelurile unor rauri, vara acestui an mi s-a parut una dintre cele mai ploioase din toate timpurile.

Nu stiu cate zile de vara au fost fara ploaie timp de 24 de ore in Bucuresti. Ca sa nu mai zic ca nu cred ca au fost doua zile consecutive fara precipitatii.

Am fost surprins de ploaie de nenumarate ori, ca niciodata. In acest an as fi vrut sa ma duc in vacanta pe Valea Prahovei. Dar tot din cauza instabilitatii vremii am renuntat si m-am dus in Grecia. Vazand evolutia vremii realizez ca am facut foarte bine.

Pe undeva nu a fost rau pentru Bucuresti. Orasul a fost spalat mai des, aerul a fost mai respirabil. Pana la jumatatea lui iulie nu prea am simtit zaduful si soarele apasator. In ultimele doua saptamani vremea s-a apropiat de "normalul" cu care suntem obisnuiti.

Raport al Comisiei Europene despre Romania

In contrast cu trambitata crestere economica sau cu mai stiu eu ce marire ridicola si fictiva de salarii, Comisia Europeana prezinta un raport devastator despre realitatea romaneasca, odioasa si sinistra, ca de obicei.

Fiind un an aniversar (25 de ani de la victoria Revolutiei Infractorilor din 1989), acest raport este binevenit si semnificativ. De aceea il citez integral, nu inainte de a ma intreba: se poate schimba ceva in bine? Evident ca nu. Dictatura mafiota de stat din Romania ne-a invins fara drept de apel. Practic nimeni (in sens statistic) nu doreste sa schimbe mafia din Romania, ci doar sa faca parte din ea.

Si acum Raportul Comisiei Europene despre starea Romaniei, conform sursei https://ro.stiri.yahoo.com/raport-ce-rom%C3%A2nia-este-cea-mai-corupt%C4%83-%C5%A3ar%C4%83-085409484.html:

"Al şaselea Raport asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale realizat de Comisia Europeană scoate în evidenţă faptul că România este cea mai bisericoasă ţară europeană, adică are cele mai multe biserici pe cap de locuitor, în timp ce infrastructura sa este cea mai înapoiată, statul este cel mai corupt şi oamenii săi cei mai săraci şi mai needucaţi din Europa.
Potrivit europalibera.org, nu va trece multă vreme şi România se va transforma într-o rezervaţie medievală unde vor veni europenii romantici să-i vadă pe români la faţa locului, trăind în condiţii cum numai în cărţi mai afli.
Din statisticile europene aflăm că românii au jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, în timp ce produsul brut pe cap de locuitor în şase din cele opt regiuni de dezvoltare era prin 2011 mai mic de jumătate faţă de media europeană. În domeniul muncii, „excelăm” în producţia de şomeri, astfel că s-a dovedit că reducerea salariilor, blocarea organigramelor şi concedierile, invocând mereu criza şi reforma instituţională pentru a justifica curbele şi generaţiile de sacrificiu, au avut un efect devastator asupra ţării.
Din raportul CE aflăm şi că în jur de o familie din două nu are niciun membru angajat, iar 25% din totalul familiilor au doar un membru angajat, ceea ce evidenţiază că sărăcia şi criza şi-au spus cuvântul în România.
În acest context se adaugă şi problemele din educaţie. Se pare că românii suferă de semianalfabetism în masă şi mulţi nu termină o formă de învăţământ superior. Testele PISA care au ca scop să evalueze cât de trainică este legătura dintre programa şcolară şi realitate au dovedit că 30% dintre şcolarii români suferă de analfabetism funcţional, ceea ce înseamnă că practic au tocit în mare parte fără să înţeleagă cum s-ar putea aplica aceste cunoştinţe în practică.
O altă problemă menţionată în raport este că mai puţin de jumătate dintre locuinţele românilor au apă curentă şi canalizare. De multe ori apa menajeră circulă în natură, doar 10% din aceasta trecând printr-o staţie de epurare, restul vărsându-se direct în apa râurilor şi ajungând de multe ori la robinetele oamenilor după un rudimentar proces de filtrare.".

Ponto, citează-l p-ăsta si dă-te cu părerea sau laudă-te cu realizările!

Punct final in Turul Frantei 2014

Editia cu numarul 101 a Turului Frantei s-a terminat ieri, 27.Iulie.2014, cu victoria clara si meritata a italianului Vincenzo Nibali.

Constant de-a lungul intregii competitii, pragmatic, focalizat pe clasamentul general si pe evitarea surprizelor nedorite, Nibali s-a impus clar in fata celorlalti competitori. Doar aparent favorizat de abandonul celorlalti doi mari candidati la victoria individuala (Froome si Contador), Nibali a fost mereu in fata pe orice fel de traseu (plat, pavate, catarari, contratimp), dovedind ca este un ciclist complet si castigand 4 etape pana la victoria finala.

Poate ca abandonul celorlalti doi adversari, ambii accidentandu-se in urma unor cazaturi in zone care poate ca nu ar fi trebuit sa aiba probleme, a avut loc pentru ca au simtit pericolul reprezentat de Nibali si s-au fortat peste puterile lor, dupa modelul sprinterului Cavendish. Acesta a clacat si el inca din prima etapa, fiind "inghitit" si inlocuit in varful ierarhiei ciclistilor cu explozie de germanul Kittel, care a ajuns sa castige a doua oara la Paris si care ameninta serios recordul de 4 victorii pariziene ale lui Cavendish.

Sigur ca era interesant sa vedem lupta cu toti marii favoriti in cursa, dar nu depindea decat de ei ca sa ramana in cursa. Atat Froome, cat si Contador mi s-au parut ezitanti si lipsiti de initiativa pana la momentul abandonului, spre deosebire de Nibali care deja castigase etapa a doua.

Acest circuit ciclist a avut unele momente remarcabile pe care incerc sa mi le reamintesc.

1. Primele trei etape s-au desfasurat in Marea Britanie, trecand inclusiv prin Londra si bucurandu-se de un public foarte numeros si entuziast (s-a vorbit de milioane de spectatori).

2. Multi ciclisti de valoare au abandonat. Deja i-am pomenit pe Cavendish, Froome si Contador. L-as putea adauga si pe Rui Costa, campionul mondial pe sosea, care are o reclama la o bicicleta aerodinamica care-l ajuta sa castige, reclama devenita usor amuzanta in acest moment, dupa abandon. Andy Schleck a abandonat si el dupa o cazatura. Mai poate fi nominalizat si Fabian Cancellara, retras dupa cateva etape din Turul Frantei pentru a se menaja in vederea participarii in alte competitii unde are sanse mari sa castige.

3. Rafal Majka, polonezul adus, zice-se, din vacanta, a castigat doua etape in Turul Frantei.

4. Ramunas Navardauskas este primul lituanian care a reusit o victorie in Turul Frantei.

5. Jean-Christophe Peraud, la 37 de ani, s-a clasat mai mult decat meritat pe locul al doilea in ierarhia individuala dupa niste probleme incredibile in ultimele doua etape (pana in etapa de contratimp individual si cazatura in ultima etapa, la Paris)!

6. Franta a avut doi ciclisti in primele trei locuri (evident, pe locurile 2 si 3).

7. Politicienii nu se pot abtine sa nu se dea in spectacol in astfel de ocazii, sperand sa obtina ceva capital electoral. Se pare ca au o fisa o postului foarte flexibila. Sau poate ca nu mai au nimic de rezolvat, toti cetatenii avand situatii aproape perfecte.

8. 164 ciclisti au terminat Turul. Toti merita felicitari.

Inflatie de candidati la functia de Presedinte al Romaniei

Este evident dezinteresul politicienilor romani fata de situatia propriilor cetateni. Genocidul economico-social este in plina desfasurare. In acest moment niciun politican nu e interesat de proiecte care sa vizeze cresterea numarului intreprinzatorilor, al locurilor de munca si al nivelului de trai din Romania. Toti sunt interesati de proiecte care vizeaza o Romanie primitiva, degenerata, saraca, needucata, bolnava si infractionala.

In schimb, televiziunile ne bombardeaza cu tot felul de teme false sau secundare. In ultima vreme s-a tot vorbit de candidatii la functia de Presedinte al Romaniei. Se spune ca exista in acest moment vreo 15 nume de posibili candidati.

Anti parafrazandu-l pe Alexandru Lapusneanu, am putea spune: "Multi, dar prosti!". Desigur, nu trebuie sa credem ca acesti candidati ar avea un nivel intelectual redus, spunem prosti cu sensul de nepotriviti si neinteresati sa faca bine Romaniei si romanilor, ci dimpotriva.

Concluzii

Dupa cum s-a vazut, in ultima vreme nu am fost preocupat de subiecte pe care le-am abordat in mod obisnuit pe blog: delictele statului mafiot totalitar, temele sociale, violenta si infractionalitatea ca mod de viata in Romania.

Si asa va fi si de acum inainte. Expun in continuare cateva motive.

Pe de o parte, infractionalitatea in Romania, inclusiv si mai ales a statului mafiot totalitar, este supradezvoltata si ofera zilnic nenumarate cazuri. Am pus in evidenta suficiente cazuri pe blogul personal si nu doresc sa fiu un simplu contor al infractionalitatii romanesti. Nici nu are rost sa scriu la nesfarsit despre noi cazuri de coruptie sau alte asemenea care apar in timp, pentru ca nu mai au o relevanta aparte.

Mai degraba trebuie sintetizata situatia actuala: Romania este in acest moment o tara suprasaturata de infractori. Iar cei mai periculosi si mai numerosi infractori sunt cei de la stat. Acum, la 25 de ani de la victoria Revolutiei Infractorilor din decembrie 1989, se poate spune ca in Romania s-a implementat o democratie infractionala, care a intors tara la primitivism si sclavagism. Faptul ca suntem contemporani cu calculatorul sau cu plasma sau cu orice alte obiecte mai mult sau mai putin utile nu ne civilizeaza in niciun fel, sunt doar niste obiecte pe care le puteam aveau sau nu, in functie de posibilitati si de bunul plac.

Infractorul modern nu mai este nataraul care fura si da in cap la intamplare, cu teama de a fi prins de "oamenii legii". Infractorii moderni au pregatire, meserii si functii respectabile: medici, profesori, politisti, procurori, judecatori, primari, popi, functii de conducere in firme cu capital de stat, functii de conducere in stat (ministri, secretari de stat, ordonatori de credite), dar si functii mai marunte (mai putin vizibile pentru simplul cetatean) si de mare raspundere in acelasi timp in institutiile de control ale statului.

Toti acestia alcatuiesc o hora infractionala al carei unic scop este devalizarea cetatenilor onesti si calcarea in picioare a simplilor cetateni. Toti acestia au demonstrat ca orice norma juridica poate fi incalcata contra cost sau poate fi folosita ca o arma in scopul subjugarii sau distrugerii simplilor cetateni.

Foarte bun si chiar tipic exemplul recent de comportament mafiot, in care actorii principali sunt Sandu Anghel zis Bercea Mondialu si Mircea Basescu, fratele lui Traian Basescu. Sandu Anghel este un model standard de reusita materiala in Romania. A reusit sa faca o avere uriasa exclusiv prin infractionalitate. A reusit sa aiba carnet de conducere desi este analfabet. S-a scris in presa ca peste 100 de dosare au fost deschise impotriva lui, dar a iesit din toate cu bine. Numai ca, in cazul unei tentative de omor (!) a fost condamnat la inchisoare. Ce a facut infractorul in acest caz? Conform propriilor spuse, a dat spaga 600.000 de euro prin intermediari fratelui Presedintelui Romaniei, pentru ca sa scape de pedeapsa!!!

Ce poate fi mai sinistru decat atat? Nu numai munca si agoniseala oamenilor sunt traficate de infractori, dar chiar si vietile noastre pot fi traficate si spulberate contra cost in Romania de azi. Din nou remarcam ca statul de drept este echivalent cu statul de spaga. Ce armata de infractori de la stat si-a batut joc de lege si de cetateni, inchizand suta de dosare penale deschisa pe numele lui Sandu Anghel si neluand nicio masura impotriva mega infractorului? Nu ar trebui macar concediati toti acestia? Ce sansa la viata normala au cetatenii care depind de acesti infractori de la stat care lupta din rasputeri sa scoata nevinovati infractorii din sectorul privat de tip Sandu Anghel?

Astfel incat, in concluzie, daca deja este bine conturat principiul general de functionare al statului mafiot totalitar roman (orice lege poate fi incalcata pentru pretul corect), nu mai are rost sa fie dezbatute la nesfarsit cazuri particulare. Astfel de situatii apar zilnic in presa.

Traim intr-o societate cancerigena (si la propriu, si la figurat), toxica, infractionala. Normal ar fi ca lumea sa respinga din start, imediat, o astfel de societate si liderii care bat campii si mint vesnic la televizor. Dar, in mod surprinzator, nu se intampla asa. In lumea in care traim, majoritatea cetatenilor incearca sa se integreze in sistemul infractional, sa fie simple rotite ale incalcarii legii, ale coruptiei, ale hotiei.

Omul onest a ajuns o raritate in Romania. Cine incearca sa traiasca respectand legea descopera repede ca este incojurat de infractori, dintre care se disting in primul rand exact cei care ar trebui sa vegheze la respectarea legii. Iar toti acestia contribuie la desavarsirea "educatiei" infractionale a cetateanului de rand care incearca sa ramana onest. Insusi sistemul economic propus este nesustenabil, majoritatea cetatenilor si firmelor neputand supravietui respectand legea si platindu-si corect taxele si impozitele, ci numai facand evaziune fiscala.

Taxele si impozitele cetatenilor se duc pe "proiecte" imobiliare: reasfaltari indoielnice, reabilitari indoielnice de cladiri, amenajari indoielnice in parcuri, refacerea bisericilor, constructia de structuri sportive. Totul se desfasoara conform regulilor: cat mai costisitor, cat mai inutil, cat mai de proasta calitate.

Se lucreaza in continuare la falimentarea marilor firme de stat (Oltchim, CFR, firmele producatoare de electricitate).

In continuare nu se construiesc autostrazi (sigur, nu se poate renunta la proiecte, pentru ca nu ar mai exista motive sa fie matrasiti foarte multi bani publici) si in continuare nu se stie la ce folosesc taxele si impozitele, in afara de furtul lor mai mult sau mai putin legalizat.

Cu toate acestea, in mod surprinzator, propaganda televizata (care are cel mai mare impact la public) sustine ca inexistentul Prim Ministru (inexistent din punct de vedere al faptelor pozitive) are cele mai mari sanse la alegerile prezidentiale. Propaganda televizata aloca cele mai mari spatii de emisie problemei false a viitorului presedinte al Romaniei.

Dupa parerea mea, aceasta este o tema falsa, insotita de dezbateri in care apar alte idei false. Din nou se discuta cine este mai rau dintre candidati si care ar fi raul cel mai mic. In lipsa unor proiecte politice care sa vizeze prossperitatea societatii oneste, crearea de locuri de munca si salarizarea echitabila, din start se poate pune intrebarea: este raul cel mai mic suficient de bun pentru a ocupa aceasta functie in stat? Dupa parerea mea, oricine ajunge presedinte, va fi un inutil si un rau suficient de mare pentru majoritattea romanilor.

Temele principale care ar trebui sa preocupe politicienii (romani sau de oriunde) sunt urmatoarele: cresterea numarului de locuri de munca, cresterea numarului de intreprinzatori, cresterea generala a nivelului de trai, salarizarea decenta si corecta, crearea unui sistem care sa elimine puterea infractionala a functionarilor statului, inasprirea legislatiei impotriva infractorilor cu functii in stat.

Ori, tocmai aceste teme nu sunt luate inseama nici de politicieni, nici de televiziuni, ci sunt strict si sistematic evitate. A lasat vreunul dintre posibilii candidati, in frunte cu Victor Ponta, impresia ca s-ar gandi macar o clipa si in mod nedemagogic la aceste probleme?

In aceste conditii, despre ce lideri si despre ce alegeri vorbim? Iar mandatam prin vot democratic ticalosi care sa-si bata joc de noi cu legea in mana?

Propaganda televizata si politicienii ne vorbesc mereu despre mandria de a fi roman. Dar ce inseamna concret mandria de a fi roman? Faptic inseamna cele mai mici salarii, cele mai proaste conditii de lucru, cele mai putine locuri de munca, nivel de trai foarte scazut, sanatate precara, educatie la fel de precara.

Nu ar fi normal ca liderii politici sa fie preocupati de locurile de munca si de salarizarea decenta a celor care muncesc? Nu am fi mandri de niste lideri care ar rezolva problema locurilor de munca si problema salarizarii corecte in raport cu productivitatea muncii? Nu ar trebui din start ca un lider adevarat si normal sa fie mandru ca cetatenii prospera muncind?

De ce sunt mandri Traian Basescu, Victor Ponta, Emil Boc, Mihai Razvan Ungureanu, Calin Popescu Tariceanu, Emil Constantinescu, Ion Iliescu si toti ceilalti care ocupa sau au ocupat functii inalte in stat, atunci cand se gandesc la Romania? Sunt ei oare mandri ca suntem una dintre cele mai sarace tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai bolnave tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai primitive tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai mafiote tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre tarile cu cele mai mici salarii din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai mizerabile tari din Uniunea Europeana?

Au demonstrat partidele politice (PSD, PNL, PDL, RGL si combinatiile lor nesfarsite, "reformate") si politicienii ca vor sa rezolve problemele enumerate mai sus? Sau au prostit lumea pe la televizor?

De fapt, oare nu este si aceasta prosteala televizata tot o iluzie? Oare nu cumva se mimeaza existenta unor politicieni "mintosi", care, chipurile, stiu sa imbarlige electoratul cu minciunile lor? Oare mai crede cineva in minciunile politicienilor? Posibil, dar doar intr-o foarte mica masura. Pe oriunde am merg si indiferent cu cine am stat de vorba, nu am auzit pe cineva sa vorbeasca de bine pe politicieni. Exceptia sunt latraii din partide care intoxica deliberat populatia cu povesti despre "politicieni de omenie" si carora televiziunile de partid le aloca spatii infinite pentru propaganda. Dar aici sunt evidente minciunile deliberate si complicitatea.

In fapt, voturile se castiga prin mita electorala, care poate fi: mita directa (galeata, umbrela, pixul, banii, ajutorul social acordat ilicit contra votului si alte asemenea nimicuri); mita indirecta (oferirea unui loc de munca votantului sau amenintarea votantului cu pierderea locului de munca), mita implicita (candidatul este votat de cei cu care se afla in relatii de parteneriat in scopul devalizarii banilor publici). Si uite asa, iar ajungem la concluzia ca la vot merg doar nemernicii, retardatii si sarantocii cu drept de vot.

Si atunci despre ca mandrie de a fi roman vorbim? Despre ce alegeri corecte vorbim? Probabil ca extrem de contestatele alegeri din 1946 au fost mult mai corecte decat cele de dupa 1989.

Revenind la motivele pentru care am rarit-o cu articolele despre statul mafiot totalitar, cu temele sociale si cu violenta si infractionalitatea ca mod de viata in Romania, unul dintre aceste motive este exact reactia cititorilor blogului (fara sa exclud reactia generala a societatii fata de ticalosia in care traim). Din cate vad din statistici, blogul are in continuare un nucleu de cititori, statistica fiind in crestere chiar si atunci cand nu scriu articole, dar reactiile la articole sunt practic inexistente. Cele mai multe reactii au venit de la doamna Mihaela Filip, proprietara blogului diamar bucataria galbena, singura persoana care a comentat constant intr-o anumita perioada articolele blogului. Sporadic si ocazional, sa zicem ca au comentat inca vreo 10 persoane, nesemnificativ dupa parerea mea. Am receptionat in schimb foarte multe comentarii negative anonime, care au insemnat majoritar atacuri la persoana, minciuni, manipulare si trivialitati.

Absenta reactiilor pozitive pe blog mi se pare relevanta pentru un studiu de marketing. Ar parea cel putin surprinzator ca temele cum sunt: marea coruptie, incurajarea comportamentelor violente in Romania, cheltuirea inutila, abuziva si exagerata a banilor publici, manipularea, salarizarea din Romania, salariul minim din Romania in raport cu productivitatea muncii, gradul de ocupare din Romania si statisticile masluite referitoare la somaj, salariul minim si chiriile din Romania, salariul minim si supravietuirea in Romania, infractionalitatea in masa din Romania, toate acestea lasa in general indiferenti cititorii.

Si mai surprinzator este acest lucru daca vedem ca exista in aparenta persoane cu reactii (sincere?) la televizor in favoare unuia sau altuia dintre liderii politici actuali (desi exista motive pentru ca toti sa fie respinsi de societate). La fel de surprinzator a fost sa vedem proteste de strada pe diverse teme, secundare dupa parerea mea in raport cu temele de pe blogul meu, teme pe care le consider prioritare si corespunzatoare interesului general. Adica, dupa parerea mea, nu are rost sa protestezi in iarna lui 2012 contra lui Basescu, fara sa arati ce vrei sa pui in loc sau ca ai ce sa pui in locul lui Basescu, pe modelul "sa-l terminam pe Ceasca si vedem noi dupa aceea". Deja Basescu isi va sfarsi mandatul pe cale naturala si contestatarii de atunci, care vor sa-i ia locul acum, ingrozesc populatia. Se poate vedea foarte clar ca singura directie in care a mers Romania de dupa 1989 a fost haosul controlat de catre statul mafiot totalitar.

Dar, in chip de concluzii, ce intelegem din toate acestea?

1. Eu as putea intelege in primul ca temele pe care le-am adus in discutie pe blog ar putea fi gresite sau abordate gresit.
2. As putea intelege ca lumea e timorata, traumatizata, lipsita in general de incredere in propriile puteri si fata de cei din jur, lipsita de orice fel de grija fata de cei din jur si incapabila sa aiba obiective de interes general, ci numai obiective de interes personal.
3. As putea intelege ca manipularea, indobitocirea si controlul individului sunt atat de mari incat simtul normalului s-a pierdut mult de prea multa vreme.
4. As putea intelege ca lumea in general nu are pregatire juridica, nu isi cunoaste drepturile si ca este supusa in permanenta abuzurilor de orice fel (deja putem vorbi de terorism juridic, terorism economic, terorism psihic, violenta), pe care le accepta cu usurinta, considerand aceste abuzuri ca o stare de normalitate.
5. As putea intelege ca lumea, desi intelege temele de pe blog, este majoritar impotriva lor (si implicit impotriva mea) si ca se doreste ca Romania sa mearga inainte pe calea infractionalitatii in masa.

Putem crede, in aceste conditii, ca o astfel de populatie ar fi putut sa genereze o revolutie in 1989, alta decat Revolutia Infractorilor? Sau putem crede, mai degraba, ca o astfel de populatie a fost in 1989 masa de manevra a marilor infractori de azi?

Ca o concluzie finala pentru mine insumi, ce rost mai are sa merg inainte cu aceste teme? Probabil ca voi mai aborda astfel de subiecte doar atunci cand voi dori sa pun in evidenta situatii particulare sau cand astfel de subiecte vor avea o rezonanta si o relevanta aparte.

Mai este o intrebare de pus, si anume cine a propulsat toti marii infractori de la stat? Exceptand alesii, votati intr-un mod asa zis democratic, toate posturile din care s-au distins infractorii (din politie, justitie, educatie, sanatate, firme cu capital de stat si asa mai departe) au fost ocupate, teoretic, prin concurs, printr-o selectie pe criterii de competenta. Un sistem de "resurse umane" care aduce in prim plan atatia infractori are niste criterii de selectie cel putin indoielnice, subiective si cel mult mafiote.

In aceste conditii, ca o concluzie finala generala, dupa parerea mea un astfel de sistem nu poate fi invins de cetateni, oricum majoritar incapabili de solidaritate, de reactii corecte, rezonabile si legale (de exemplu sustinerea prin vot democratic a unui alt tip de persoane la alegeri si eliminarea prin vot democratic din viata politica a tuturor candidatilor actualelor partide). Este greu de crezut ca un astfel de sistem poate fi invins chiar si prin sabotarea lui de catre persoane bine intentionate din interior. Astfel incat, viata va merge inainte la fel ca si pana acum, pe principiul "Sus mafia (de stat), jos patria!".

Turul Frantei la ciclism este din nou cenzurat!

Chiar acum, cand scriu aceste randuri, canalul 20, setat pe Eurosport, care difuzeaza Turul Frantei 2014, este singurul care nu poate fi receptionat din toata grila pusa la dispozitie de RCS. Restul canalelor nu au nicio problema.

Al treilea an consecutiv cand am probleme si nu pot urmari Turul Frantei. Acum doi ani cadea curentul exact in timpul transmisiunii, anul trecut transmisiunea s-a intrerupt, iata ca si in acest an receptionarea unei etape este imposibila!

Am lasat televizorul deschis pe Eurosport si ecranul ramane in continuare negru, iar sonorul este inexistent.

Mai sa fie! La Bahmu, Iri si Moni, Paula Iacob, Miron Cozma, Bianca lu'..., la latraii din partide, la telenovela Ponta - Basescu si la orice alta frectie nu s-ar putea intampla asa ceva!

Asa, ca fapt divers, Ponto, Cand va arata si Romania macar pe sfert din cum arata Franta? Are PSD-ul vreun plan? Sigur ca nu, era o intrebare retorica.

Am "terminat" ultima facultate

E un fel de a spune, de fapt fata mea a sustinut examenul de licenta si cu asta a terminat si ea facultatea.

Pe cand copiii erau in clasele primare vorbeam cu colegii de serviciu, care ma intrebau in ce clasa sunt, adica in ce clasa sunt copiii. Asa ca acum pot sa spun ca am "terminat" facultatea.

Fata mea, cu o tinuta impecabila si cu o lucrare la fel de impecabila, a impresionat, din spusele ei, atat comisia cat si colegii (toata lumea era in sala de examen si fiecare vedea ce facea celalalt).

Astfel incat s-a propus nota maxima, dar s-a explicat ca nu este posibil acest lucru pentru ca pe parcursul anului media generala era 8. Cam greu de inteles acest lucru, e ca si cum s-ar spune ca Ronaldo a jucat bine la mondiale pentru ca juca bine la echipa sa de club. Sunt situatii independente si fiecare lucru ar trebui apreciat ca atare.

Mie unul oricum nu imi pasa de note, atat timp cat sunt de trecere. Mai importanta este obtinerea diiplomei si cariera profesionala ulterioara, care nu depinde de niste zecimi sau puncte pentru care multi ajung sa-si distruga inutil sanatatea. Dar, ca fapt divers, nota obtinuta a fost 9,50. Felicitari fetei mele pentru absolvirea facultatii!

Avionul doborat in Ucraina, o provocare ticaloasa si extrem de periculoasa

Imi propusesem sa ignor temele negative si sa ma abtin sa mai scriu si sa sa evoc astfel de subiecte.

Dar lumea in care traim este din ce in ce mai "generoasa" in ticalosie, iar acest sinistru eveniment nu m-a lasat indiferent.

Ucraina a devenit o zona a haosului, o tinta a intereselor politice si a unor scenarii politice greu de imaginat cu cativa ani inainte. In acest moment, Ucraina pare o tara neguvernabila, o tara in care statul a pierdut sau a cedat controlul sau este controlat prin propria vointa.

In acest moment, pe teritoriul Ucrainei exista forte inarmate care par sa ignore orice manifestare rationala.

Doborarea unui avion civil in aer, care zbura la circa 10.000 de metri altitudine, si care nu avea nimic de impartit nici cu Ucraina, nici cu Rusia, reprezinta un eveniment criminal de o gravitate extrema. Aproape 300 de persoane au murit doar pentru ca unor criminali psihopati nu le-a pasat nicio clipa de vietile lor.

Am aflat deci ca un avion al Malaysia Airlines, cu cetateni in majoritate olandezi, dar si de alte nationalitati, probabil toti fara legatura cu ce se intampla in Ucraina, au fost asasinati miseleste, fara nici o logica. In plus, separatistii pro-rusi si reprezentantii statului ucrainean intretin ambiguitatea, nimeni neasumandu-si nimic.

Care poate fi justificarea acestui act criminal? Nu avem de unde sa stim. Cine a dorit acest lucru si care ar putea fi obiectivul doborarii acestui avion? Reprezinta doborarea acestui avion o eroare, un teribilism al unui psihopat sau un scop politic?

Dintre toate variantele, cea mai grava este ultima, pentru ca, dupa parerea mea, singurul scop politic al unui astfel de gest este dorinta de a globaliza conflictul intern din Ucraina. Adica acest gest ar putea fi o amenintare la adresa pacii. Moartea unor neutri ar putea servi ca pretext pentru escaladarea si globalizarea violentei. Nu este ciudat ca un avion al unei companii asiatice, cu cetateni majoritari ai Uniunii Europene a fost doborat cu atata nonsalanta in mijlocul unui conflict intern armat?

Mie nu imi este clara nici politica interna, nici politica externa a Ucrainei. Confuntat cu sitatii de criza grave, statul ucrainean nu a facut nimic pentru a-si rezolva crizele nici pe plan diplomatic, nici pe plan militar. Situatia din Ucraina poate fi caracterizata una de haos si teroare, in care statul vrea sa para neputincios in fata unor grupari inarmate. Chiar daca un vecin al Ucrainei este Rusia, conform sursei http://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina, "Armata Ucrainei este a doua ca efectiv din Europa, după cea rusă.", mostenind "o forță militară de 780.000 de oameni pe teritoriul său". In plus, Ucrainei i s-au oferit niste garantii de securitate in schimbul renuntarii la armele nucleare.

Atat timp cat Ucraina este un stat suveran si are o armata extrem de importanta, cum de nu poate instaura ordinea pe teritoriul sau? Nu am auzit sa existe dovezi si nici macar zvonuri ca rusii ar fi intervenit militar in estul Ucrainei. Sigur ca separatistii pro-rusi pot fi sprijiniti mai mult sau mai putin discret de Rusia, dar care este numarul celor care lupta efectiv si ce armament au in dotare? Pe surse aceste date sunt necunoscute, dar chiar si asa, ne putem imagina un numar atat de mare de separatisti incat armata Ucrainei sa nu le poata face fata?

Sau totul este un banal circ politic, in care vietile civililor neinarmati si neputinciosi nu conteaza?

Ucraina a mai generat recent, in acest an, un moment intern ambiguu de o gravitate extrema, atunci cand vietile unor oameni au fost spulberate de lunetisti care trageau de pe cladiri publice (http://incomemagazine.ro/articole/criza-in-ucraina-13-manifestanti-omorati-de-un-lunetist-in-centrul-kievului - 20 februarie 2014; http://stirileprotv.ro/stiri/international/live-acum-ciocniri-intre-manifestanti-si-politie-la-kiev-politia-a-folosit-grenade-si-a-tras-cu-gloante-de-cauciuc.html - 21 februarie 2014; http://adevarul.ro/international/europa/experti-criminalisti-britanici-afla-kiev-ancheta-uciderea-manifestantilor-euromaidan-1_530c96fbc7b855ff56a63ed6/index.html - 25 februarie 2014).

In acest moment nimeni nu pare sa mai urmareasca cine sunt autorii acelor omoruri. Nimeni nu a revendicat acei lunetisti, care par la fel de fantomatici ca si "teroristii" din Romania, din decembrie 1989.

Totusi, pentru doborarea unui avion in aer la 10.000 de metri este necesara o tehnica militara de un anumit nivel, acest lucru nefiind la indemana unor exaltati inarmati cu AKM-uri (ca fapt divers, acestea avand un efect omorator pana la 1.500 de metri, a se vedea, de exemplu, sursa http://www.slideshare.net/cypyy/pistolul-mitraliera-18746397).

Reactiile internationale in urma avionului doborat mi se par facute cu jumatate de gura. Nu este vorba de a infiera un stat sau altul in functie de propriile interese politice (Ucraina sau Rusia), ci de a condamna ferm gestul criminal in sine si, din partea Uniunii Europene, de a identifica vinovatii care au generat aceasta tragedie. Este un moment in care putem afla daca Uniunea Europeana are forta de a rezolva astfel de situatii sau ne putem astepta sa fim casapiti din "distractie", in din ce in ce mai multe modalitati nebanuite.

Altfel, este evident ca viata si integritatea simplilor cetateni nu mai este garantata. Intr-o Europa asa zis unita si care clameaza primatul dreptului, al statului de drept si al drepturilor omului, vietile unor civili au fost spulberate inutil de folosirea aberanta a fortei brute.

Pentru ce au murit acesti oameni in avionul doborat? Pentru nimic? Sau ca pretext pentru ca sa moara in viitor si mai multi (desigur, tot pentru nimic)?

Zi de pauza in Turul Frantei

Dupa inceputul in forta al Turului Frantei pe teritoriul Marii Britanii si dupa continuarea la fel de solicitanta, azi, 15.Iulie.2014, este prima zi de pauza dupa 10 etape.

Au fost multe zile ploioase, traseu cu sectoare pavate, catarari, toate acestea testand continuu rezistenta ciclistilor impreuna cu lungile distante de parcurs.

Ca niciodata cred, au avut loc multe abandonuri ale unor nume mari. Printre acestea se numara si principalii doi mari favoriti.

Primul mare favorit, Christopher Froome, a abandonat in etapa a 5-a dupa ce a cazut de trei ori in doua etape.

Al doilea mare favorit, Alberto Contador, a abandonat in etapa a 10-a dupa o cazatura petrecuta in conditii neclare, dar care i-a provocat sangerare abundenta in zona genunchiului. Contador a incercat sa continue cursa dar nu a reusit. La testele efectuate ulterior s-a aflat ca are o fractura de tibie!

Ce diferenta intre ciclisti si fotbalisti! La fotbal dupa fiecare contact avem senzatia (conform comportamentului fotbalistilor care se tavalesc pe jos) ca o gramada de fotbalisti vor fi indisponibili cateva luni.

Anterior lui Froome si Contador, Andy Schleck, unul fost nume mare in ciclism care in ultima perioada s-a micsorat din ce in ce mai mult, a cazut in etapa a 3-a si a abandonat in urma ranilor suferite.

Iar in prima etapa, chiar pe final, sprinterul Marc Cavendish a provocat o cazatura de pe urma careia tot el a avut cel mai mult de suferit, abandonand.

In urma abandonurilor lui Froom si Contador, italianul Vincenzo Nibali si-a "aratat muschii", castigand etapa a 10-a intr-o maniera categorica si devenind in acest moment principalul candidat la victorie in clasamentul general individual al Turului Frantei. Este greu de spus ce s-ar intampla in continuare daca si Nibali ar abandona, nemaiexistand un alt posibil lider evidentiabil intre cei din clasamentul general.

In ultimele etape Turul Frantei ne-a plimbat prin zone viticole alsaciene. Am vazut zone verzi si impadurite, pante cu terase pe care erau plantate viile, ape domoale, orase frumos personalizate cu case colorate. "Barfele" comentatorilor romani de la Eurosport intretin o atmosfera placuta si vesela.

Imi place cum se sparge monotonia etapelor lungi spre final, cand ciclistii maresc ritmul chiar atunci cand ne asteptam sa fie terminati. Imi place si lupta pe catarari, dar si viteza dezvoltata pe coborari, modul in care se schimba ierarhia in urcare sau pe coborare in functie de abilitatile ciclistilor in momentele respective.

Remarc faptul ca dupa ce controalele antidoping s-au inasprit si au reusit sa evidentieze trisorii, au disparut campionii tip Lance Armstrong, adica genul de sportivi care ajung in frunte si ii domina pentru o perioada de ani pe ceilalti contracandidati. Lupta este acum mult mai stransa si este nevoie de antrenament si de multa inteligenta in cursa, de o tacticizare stricta si de optimizarea tuturor momentelor, inclusiv a momentelor de pauza si odihna.

Turul Frantei actual lasa impresia ca isi doreste sa promoveze egalitatea de sanse si tratament in cursa. Oricine poate fi favorit, dar nimeni nu este favorizat! Astfel incat cel mai bun poate castiga.

Argentina - Germania 0-1 dupa prelungiri in finala Campionatului Mondial

Germania a reusit sa castige foarte greu un meci in care dupa 90 de minute a fost egala cu Argentina. Spre finalul prelungirilor, in minutul 113, Mario Goetze a adus victoria germanilor in teren, evitand loteria loviturilor de departajare.

Scorul a ramas alb in primele 90 de minute desi mari ocazi au fost de ambele parti. Cea mai mare ocazie a meciului, din punctul meu de vedere, a avut loc in minutul 21, cand echipa Germaniei s-a aparat in stil... brazilian: Kroos a intors cu capul o minge peste linia sa de fundasi germani, servindu-si ideal... adversarul, pe Higuain. Din pacate acesta s-a precipitat si a sutat orbeste pe langa poarta, desi se afla intr-o pozitie ideala si putea continua intr-un mod mult mai fericit pentru echipa sa.

Ar fi fost interesant de vazut cum continua jocul cu Germania condusa inca din acel moment.

Altfel, ambele aparari au fost prompte si agresive (chiar si in sensul rau al cuvantului), sufocandu-si adversarii si nelasandu-le timp si spatiu pentru gasirea celei mai bune solutii.


Argentina a fost un adversar de mare valoare, evident mult superior Braziliei, cu aceeasi aparare aglomerata si cu momente de inspiratie in atac, dar pana la momentul finalizarii. Messi a avut si el o mare ocazie in minutul 40, anulata de Boateng care a respins de pe linia portii.

Cea mai mare ocazie germana a avut loc in minutul 45, cand Hoewedes a trimis cu capul in bara.

Trebuie remarcat faptul ca jocul dur a fost tolerat in loc sa fie descurajat si penalizat prompt.

Nu ma refer la faza despre care unii comentatori au sustinut ca Neuer a intrat in Higuain in stilul in care Harald Schumacher a intrat in Battiston in 1982. Spre deosebire de acel moment, in acest caz cel care a jucat mingea a fost Neuer si cel care nu a avut legatura cu mingea a fost Higuain. Cei doi veneau din directii perpendiculare si Higuain nu avea nicio sansa sa joace mingea prea inalta pentru el, incercand doar sa-l incurce pe Neuer, care a cautat in mod evident sa respinga, fara sa-si puna probleme pentru integritatea fizica a lui Higuain.

Un moment dur evident a fost atunci cand Schweinsteiger a incasat o lovitura in figura la un duel aerian, fara ca adversarul sa fie penalizat. Pentru o lovitura asemanatoare Chivu a lual direct cartonas rosu intr-un meci din campionatul Italiei. Schweinsteiger s-a ales cu rana deschisa sub ochi (ca Stallone in seria de filme "Rocky") si a primit ingrijiri medicale pe marginea terenului, Germania jucand cateva minute in inferioritate numerica.

Inspiratia lui Goetze de la finalizare a insemnat plusul decisiv pentru Germania, care castiga pe merit, dupa parerea mea, devenind prima echipa europeana care castiga pe teren sud-american.

Principala calitate a invingatorilor este, dupa parerea mea, combativitatea. Si nu doar in acest meci, ci intotdeauna de-a lungul anilor. Imi este greu sa-mi amintesc o echipa a Germaniei care, chiar si atunci cand nu avea o echipa valoroasa si chiar cand pierdea, sa nu o fi facut luptand.

Germania este echipa model de daruire, care lupta pana la final si care nu este invinsa pana nu s-a fluierat sfarsitul meciului. Si in acest caz a reusit victoria spre finalul reprizelor de prelungiri, intr-un moment cand toata lumea credea ca meciul se indreapta spre penalty-uri.

La festivitatea de premiere a iesit in evidenta apatia lui Messi, care a primit in mod ciudat un Balon de aur si care a dat mana in mod mecanic cu oficialitatile, evitand orice familiarism si socializare cu tribunele.

De remarcat si incercarea vesnica a politicienilor de a iesi in fata la astfel de evenimente, desi nu au nicio legatura cu fenomenul sportiv, ci numai cu banii care se invart in jurul organizarii unor mari competitii.

Domanei Presedinte al Braziliei nu prea i-a iesit momentul, fiind fluierata si huiduita de asistenta in momentul in care dadea mana cu jucatorii.

Sifonarea (deturnarea, suprafacturarea) unor mari sume de bani publici cu ocazia organizarii unor mari competitii (jocuri olimpice, campionate mondiale de fotbal) a devenit si ea un sport mondial si atesta prapastia dintre autoritati si proprii cetateni. Astfel de investitii masive in infrastructura sportiva se dovedesc de-a lungul anilor nejustificate decat de lacomia autoritatilor si a firmelor partenere cu statul, care obtin realizarea proiectelor. Mai dovedesc si faptul ca taxele si impozitele se impun cetatenilor doar pentru a fi apoi subtilizate in mod aparent legal; dar si ca de foarte multa vreme statele lumii percep prea multi bani de la cetateni din taxe si impozite (supraimpozitare!), bani colectati fara nicio viziune si strategie in interesul comunitatii.

Avem deja exemplul Greciei, organizatoare a unei editii a Jocurilor Olimpice, unde majoritatea bazelor sportive s-au dovedit a fi de unica folosinta (cu ocazia evenimentului), necontribuind cu nimic apoi la dezvoltarea unor sporturi in Grecia. Se pare ca nici bazele sportive si infrastructura pe care Rusia le-a construit cu ocazia J. O. de la Soci nu servesc acum la mare lucru. Stadioanele din Brazilia au fost pline cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, dar este greu de crezut ca vor ramane pline in continuare la meciurile din campionatul intern.

Statul brazilian a avut doar un pretext pentru a justifica cheltuirea unor sume uriase, in ciuda protestelor vehemente si continue a unor oameni care-si cer dreptul la viata decenta si eradicarea saraciei. Eu, unul, nu pot disocia stralucirea iluzorie, trecatoare si propagandistica de pe stadioane, de saracia continua in care se zbat enorm de multi cetateni brazilieni (valabil, de altfel, peste tot in lume). Nici nu se pot uita relatarile turistilor veniti pe pamant brazilian care se trezeau inconjurati (!) de zeci de hoti si care asteptau neputinciosi sa fie jefuiti.

Cu aceasta paranteza economico-sociala, semnificativa dupa parerea mea, felicit toti sportivii care au luptat corect si cu daruire pentru victorie.

Brazilia - Olanda 0-3 in finala mica

Avand cea mai caraghioasa aparare de la acest Compionat Mondial de Fotbal, Brazilia a pierdut fara... sa se forteze finala mica jucata cu o echipa a Olandei ceva mai determinata sa atace decat in meciul cu Argentina.

Meciul a inceput catastrofal pentru brazilieni, care au incasat un gol din penalty chiar la inceputul jocului.

Apoi, pana in minutul 20, Brazilia a mai incasat un gol la o faza tip "Cascadorii rasului". La o centrare, o gramada de aparatori brazilieni erau prezenti in careu, chiar prin careul mic. Unul dintre ei a respins mingea pe centru, tot in careu, la singurul olandez prezent acolo. Acesta a avut timp sa preia mingea de doua ori si sa-si aleaga zona in care sa traga la poarta, nejenat de nimeni. Probabil ca daca avea o tableta mai performanta la el putea sa faca si un studiu al fazei, sa puna niste sageti pe o poza cu poarta, in functie de posibilitatile de finalizare pe care le avea la dispozitie :)

Cred ca daca echipa Braziliei vrea sa distreze lumea cu gafele din aparare, atunci ar fi putut sa-i puna in aparare pe... Stan si Bran, care le aveau cu umorul si care in mod sigur ne-ar fi putut oferi momente memorabile.

Dupa ce a marcat cele doua goluri, Olanda s-a mai agitat sporadic, asteptand sa vada mai intai daca atacul brazilian e in stare de ceva. Trebuie spus, totusi, ca la toate fazele interpretabile arbitrul a interpretat in favoarea Olandei.

Spre final Olanda a marcat si golul al treilea, dupa o faza cursiva cu o pasa spre un jucator lansat care a centrat catre cel care a finalizat fara preluare.

Olanda a terminat deci pe locul al treilea si este una dintre echipele care a terminat turneul fara sa fie invinsa in cele 90 de minute ale jocurilor pe care le-a disputat.

In schimb Brazilia a luat pana la urma 10 goluri, dar din doua partide. A avut, se pare, cea mai slaba aparare a acestui turneu.

Credeam ca epoca "romantica" a disparut din sport de zeci de ani, macar la echipele cu pretentii, dar se pare ca "poeti" se pot gasi oricand.

Sper ca finala mare va fi mai echilibrata si ca nu vor exista astfel de gafe.

Argentina - Olanda 0-0 si 4-2 in final dupa executarea penalty-urilor

Olanda rateaza sansa de a mai... pierde o finala sau sansa de a invinge intr-o editie de Campionat Mondial de Fotbal toate cele trei echipe care i-au luat Cupa Mondiala in finalele pe care le-a jucat anterior (Spania - 2010, Argentina - 1978, Germania - 1974).

Dar aceasta sansa a fost pierduta pe mana ei, Olanda fiind inferioara Argentinei in semifinala jucata ieri, 09.Iulie.2014. Dupa ploaia de goluri din semifinala Germania - Brazilia a venit aceasta semifinala seaca, terminata 0-0 dupa 90 si dupa 120 de minute. Probabil ca ambele echipe si-au organizat jocul pe principiul "sa se intample orice, dar sa nu luam...7" :)

Din cate am vazut, Olanda a fost in pierdere constanta de viteza si de forta odata cu avansarea in fazele finale ale Campionatului Mondial de Fotbal. A jucat aproape incredibil de economicos si de prudent, mai degraba la trecerea timpului decat la victorie. A avut o singura ocazie in finalul celor 90 de minute ale meciului, cand statisticile au parut sa considere ca Robben a sutat pe poarta o minge deviata de fundasul care era langa el.

Argentina a fost foarte bine asezata in teren si mi s-a parut mult mai aproape de fotbalul total practicat de olandezi in 1978, de exemplu. Cu o aparare mereu supraaglomerata argentinienii au anihilat posibilitatea unor sprinturi devastatoare ale lui Robben (van Persie mi s-a parut mult mai sters), iar atacul argentinian a reusit  sa-si creeze ocazii periculoase, nefructificate insa. Messi a incercat, dar a reusit putin, iar la loviturile libere pe care le-a executat a cam ramas dator. Din punct de vedere fizic Argentina mi s-a parut superioara Olandei.

In prelungiri Olanda a indraznit cate ceva in atac, poate si pentru ca ambele echipe au preferat sa astepte penalty-urile de departajare decat sa-si macine fortele in speranta iluzorie a marcarii golului castigator.

Iar la penalty-uri Olanda a inceput cu o ratare (Vlaar a sutat plasat dar slab), apoi Robben a marcat, Romero a aparat penalty-ul executat de Sneijder, Kuijt a marcat. Intre timp argentinienii nu au ratat nimic, astfel incat penalty-urile s-au intors impotriva olandezilor, Romero avand o evolutie in poarta asemenatoare cu a lui Krul. Cillessen a incercat, dar nu a reusit sa apere niciun penalty, deci se pare ca mentinerea lui Krul la penalty-uri era optiunea potrivita.

In ciuda faptului ca Olanda s-a oprit aici, este bine ca s-a intamplat asa, pentru ca merge mai departe echipa care a fost mai buna. Olanda ar trebui sa inventeze in anii urmatori oameni de atac de valoare daca doreste sa se mentina la un nivel inalt in fotbal, pentru ca in 2018 Robben, van Persie si Sneijder vor avea 34 de ani, ca sa nu mai vorbim de Kuijt care va avea 37 de ani. Oameni care sa demoleze jocul se gasesc mult mai usor decat oameni care sa faca diferenta in atac.

Referitor la Kuijt, mi s-a parut unul dintre cei mai senini jucatori, preocupat doar sa aplice tactica antrenorului si sa fie mereu in slujba echipei.

Amuzanta a fost imaginea din final cu Robben care isi consola fiul care plangea in hohote in tribune, probabil singurul olandez vizibil amarat de infrangere. Asa e in sport, cineva castiga, cineva pierde. Pana la urma o infrangere in sport nu ar trebui sa insemne pentru nimeni sfarsitul lumii. Iar Olanda nu a avut in acest meci nici atitudinea, nici inspiratia de invingatoare.

Se anunta o finala interesanta, intre un atac care in ultimul meci a fost incredibil de eficace si o aparare care in ultimul meci a fost beton.

Ca de obicei, imi doresc sa castige cei mai buni. Pronosticul pe care l-am dat a fost deja infirmat si nu vreau sa mizez pe altcineva pentru ca sa fiu doar un observator neutru si un simplu consumator de fotbal.

Brazilia - Germania 1-7!

Am trait s-o vad si pe asta: "marea" echipa a Brazilliei a fost spulberata in fata propriilor suporteri de catre Germania, la un scor record pentru o semifinala de Campionat Mondial de Fotbal: Brazilia - Germania 1-7!

Pentru echipa Germaniei a fost un simplu joc de antrenament cu sparring partner si cu public ostil. Chiar daca stiam ca echipa Braziliei nu inseamna nimic, nu credeam ca nimicul poate fi atat de... mic.

Filmul jocului in viziune personala a fost urmatorul: la 0-2 ma gandeam ca Germania este in stare sa le mai dea doua brazilienilor in repriza a doua, iar la 0-5 am vrut sa ies pe balcon si sa strig ironic si inutil "Zece! Zece!", dar m-a oprit sotia, evident mai putin interesata de fotbal si cu capul pe umeri :)

Diferenta de valoare a fost atat de mare incat pana si suporterii brazilieni au reusit sa depaseasca fanatismul stupid si sa aplaude echipa Germaniei.

Poate ca era mai bine ca Brazilia sa fie eliminata de Chile in prelungiri, atunci cand bara i-a salvat pe jucatorii tarii gazda. I-a salvat atunci de eliminare, dar nu i-a salvat de aceasta lectie de fotbal.

Nu stiu daca s-a vazut cat de slaba si de inexistenta a fost echipa Braziliei pe teren. In mod normal, germanii, care stiu sa joace la rezultat si la realizarea obiectivului, s-ar fi oprit si la 3-0, multumindu-se sa demoleze atacurile adversarilor si sa evite accidentarile si cartonasele galbene. Interesul nu era un scor de hochei, ci sa se menajeze pentru finala. Faptul ca Germania a inscris in continuare atatea goluri fara mari eforturi arata ca Brazilia a fost o echipa care a crezut ca poate trai din faima acumulata de-a lungul anilor, din fanatismul nerealist al publicului si din... circ. Cum putea pretinde Brazilia ca poate castiga acest turneu, cand a luat gol de la atacantul central advers, care total nemarcat (?!) a sutat din careu mingea venita din centrare in urma executarii unui corner?

Din nou am vazut Brazilia incercand sa triseze, din nou acel circ penibil al caderilor prin careul in speranta obtinerii unui penalty gratuit, fapte ramase nesanctionate de arbitru. Se pare ca jucatorii brazilieni s-au antrenat mai mult la teatru decat la fotbal.

Am aflat ca arbitrii au primit "indicatii pretioase" de la centru, cum ca sa o lase mai moale cu cartonasele galbene, sa nu cumva sa ajunga echipele in fazele finale fara "vedete". Pana la urma, se pare ca FIFA se dezice de propriile regulamente, la presiunea unor sponsori (conform surselor), care ameninta sa nu mai plateasca banii lu' Peste.

Ceea ce ne arata din nou cat de penibila a ajuns ideea de "sport" si ca sportul adevarat este doar acela practicat de fiecare dintre noi in mod individual, din pura placere.

Din astfel de motive mi-am pierdut interesul pentru majoritatea marilor competitii si nici nu ma mai impresioneaza asa zisii mari sportivi ai zilelor noastre. Nu sunt suporterul cuiva anume, nici macar al echipei Olandei, in ciuda pronosticului pe care l-am dat. Pana la urma, sportul ar trebui sa fie o expresie a egalitatii de sanse si tratament, nu favorizarea pe fata a unora sau altora, nu campioni fabricati pentru un public supercifial, partinitor si total antisport in final. Imi place sa vad un castigator pe merit, incontestabil, asa cum a fost Germania in urma acestui meci cu Brazilia.

Raman la ideea ca ar trebui premiati si facuti campioni pe hartie in mod anticipat toti disperatii, dupa care sa se desfasoare competiile propriu zise aplicand toate regulile in mod impartial pentru toata lumea.

Fotbalul ar trebui sa insemne combativitate, munca, entuziasm si inspiratie, nu simulari, trageri de timp, accidentarea adversarilor atunci cand nu vad arbitri. Nu ar trebui sa insemne nici penalty-uri inventate, nici goluri marcate din offside, prin faulturi sau maini pe minge nepenalizate de arbitri.

Astfel incat ma bucur ca a castigat echipa care a jucat fotbal si ca echipa de mascarici a plecat acasa (adica probabil la casele lor, din moment ce erau deja acasa).

Poate ca acest turneu va insemna un recul al brazilienilor in fotbalul mondial si ca jucatorii brazilieni vor avea cote mult mai mici in Europa.

Momentan pronosticul meu ramane in picioare, ceea ce arata ca am progresat fata de acum 4 ani :) Sigur ca Olanda inca nu este in finala si sigur ca daca ajunge in finala nu este nici pe departe invingatoare in fata acestei echipe a Germaniei. Azi vedem daca Germania va intalni Olanda intr-o revansa dupa fix 40 de ani.

Iar in final, sa castige cel mai bun, indiferent daca este favoritul nostru sau nu.

Turul Frantei, editia 101

A inceput editia 101 a Turului Frantei. Un bun prilej sa mai stau in fata televizorului. Deja s-a terminat etapa a treia, ultima pe teritoriul englez. La CM de fotbal nu m-am uitat la toate meciurile, nici macar la un sfert. Ma uit mai mult la cele care au o miza sau o valoare "sentimentala", uneori la cele cu echipele mai mici si mai putin cunoscute. Desigur, ma uit si la cele de acum, din fazele terminale.

Dar la Turul Frantei stau mai ceva decat o anumita categorie de public la telenovele. Turul s-a stabilizat pe o combinatie inspirata de sport, turism si "barfe" (diverse istorioare si comentarii din ciclism si de viata in general). Iar aceasta combinatie tinde sa se globalizeze.

Amuzamentul si neprevazutul completeaza ansamblul. De unde si interesul si placerea de a urmari aceasta competitie.

Anul acesta Turul a inceput cu trei etape in Anglia. Frumoase zonele pe unde au trecut ciclistii, din cate am vazut. Publicul a fost foarte numeros si entuziast. Vremea a fost frumoasa, mai putin la Londra (dar fara ceata, hi, hi!). Transmisia de la Londra mi s-a parut impresionanta. Orasul a fost pus la dispozitia Turului, fiind parcursi circa 25 de kilometri prin oras, inclusiv pe langa cateva dintre marile repere londoneze. Iar pe unde n-a trecut Turul, a trecut elicopterul televiziunii. Momentul englezesc al Turului Frantei a fost foarte reusit, dupa parerea mea.

Etapele programate ne-au introdus direct in competitie, neavand caracterul introductiv si usor amical din ultimii ani. In prima etapa sprinterul Marc Cavendish a provocat un incident la sprintul final de pe urma caruia tot el a avut de suferit, fiind silit sa abandoneze.

Am urmarit opiniile comentatorilor nostri de pe Eurosport si unele nu mi s-au parut in regula. S-a spus, de exemplu, ca la cel mai inalt nivel ciclist trebuie sa risti daca vrei sa castigi si sa fii cel mai bun. Dar cred ca sportul trebuie sa ramana sport si nu razboi. Adica respectarea minimala a unor reguli si sportivitatea ar trebui sa primeze. Dupa parerea mea, lupta seaca pentru obtinerea rezultatului distruge competitia sportiva. In cazul de fata, nu este normal ca un competitor sa ignore integritatea fizica a altor competitori (inclusiv a sa personala). Pe modelul asta, ar insemna ca este normal ca in Formula 1 sa intre unii in altii cu masinile.

In concluzie, dupa parerea mea astfel de atitudini agresive trebuie descurajate si sanctionate.

Legat de integritatea fizica a ciclistilor, am remarcat si unii spectatori care jenau ciclistii stand pur si simplu in drum. De cateva ori ciclistii au pus piciorul jos, fiind pur si simplu blocati. Nici asta nu este normal.

Tot pentru protectia ciclistilor, cred ca ar fi bine sa fie obligatorie purtarea unor cotiere, genunchiere si a altor echipamente de protectie. La vitezele la care se merge cred ca ar fi bine sa fie prevenita producerea de accidente grave.

Pana acum imi placeau in general reclamele de pe Eurosport din timpul Turului, axate pe sport si turism. Anul asta au aparut niste mizerii romanesti cu tocmai.ro si altele, care ma fac sa schimb canalul pentru doua minute, pana trec aceste momente neplacute.

Sunt curios sa vad daca si in acest an o sa-mi mai cada curentul tocmai in timpul Turului. Poate ca anul acesta se va schimba ceva. Momentan totul merge bine. Astept ca Turul Frantei sa intre in... Franta :) Nu am un favorit. De fapt, prea putin imi pasa cine va castiga. Pana la urma, cel putin pentru mine, Turul Frantei inseamna mult mai mult decat un invingator de o clipa.

Va reusi Olanda?

O intrebare pe care mi-o pun de prea multa vreme pe la fiecare campionat mondial de fotbal: va ajunge Olanda campioana mondiala?

Dupa atatea finale pierdute, aceasta echipa, indiscutabil foarte valoroasa, a ajuns din nou in careul de asi al fotbalului.

Acum 4 ani am dat un pronostic care nu s-a adeverit absolut deloc. Dar motivele pentru care dau un pronostic sunt intotdeauna subiective si bazate pe afinitatile personale, fara sa tin cont neaparat de criterii obiective.

Acelasi lucru il fac si acum, cand pronostichez urmatoarea ierarhie:

1. Olanda,
2. Germania,
3. Brazilia,
4. Argentina.

Din nou pun Olanda si Germania pe primele doua locuri, in aceeasi ordine. Desigur, ierarhia este subiectiva si criticabila. Dar asta ar fi o posibilitate care mi-ar placea sa se materializeze la final. De aceea, prefer un astfel de pronostic, decat sa pun echipa Braziliei in frunte doar pentru ca este tara gazda.

Olanda este o echipa plina de valori, dar imprevizibila. A inceput acest turneu intr-o maniera entuziasmanta, spulberand inca actuala, dar deja fosta campioana mondiala. Cu van Persie si Robben devastatori, Olanda a tramsformat un 0-1 intr-un incredibil 5-1, marcand inceputul declinului echipei Spaniei. Oricat de frumoasa ar fi aceasta revansa, cred ca Olanda ar fi preferat sa fie campioana mondiala acum 4 ani si sa piarda un meci anonim in grupe, chiar si la acest scor.

Dar asa, viata merge inainte, iar Olanda a revenit cu picioarele pe pamant in urmatorul joc, cu aproape anonima echipa a Australiei. Aceasta a condus cu 2-1 vedetele olandeze, desi meciul s-a terminat in final 3-2 pentru Olanda.

Dupa care Olanda a castigat si ultimul meci al grupei (2-0 cu Chile), castigand implicit si grupa, cu maxim de puncte.

Meciul cu Mexic a insemnat multa suferinta pentru Olanda, care a fost condusa pana in minutul 88. Dar a aratat si forta "portocalei mecanice", care a egalat in acel minut si care a refuzat prelungirile, castigand meciul in final, in urma unei lovituri de la 11 metri. Mexicanilor li se cam terminase "benzina" pe final, golul egalizator fiind primit de acestia dintr-un voleu distrugator executat in fata unei aparari inexistente.

Meciul cu Costa Rica s-a dovedit si el dificil pentru Olanda. M-am bucurat ca nu s-a calificat echipa Greciei, pentru ca meciul Olanda - Costa Rica s-a dovedit imprevizibil. Desi Olanda a dominat primele 90 de minute (steril, dar si cu concursul barelor), in finalul prelungirilor Costa Rica mi s-a parut mai proaspata si mai organizata, avand in ultimele minute de prelungiri o ocazie uriasa de a castiga meciul. Antrenorul van Gaal a dovedit ca respecta orice adversar si ca nu neglijeaza nicio varianta castigatoare, schimband portarul titular cu portarul de rezerva care s-a antrenat special ca sa apere lovituri de la 11 m, fiind pregatit in acest scop de antrenorul portarilor, Frans Hoek! Daca am vazut eu bine, Krul (portarul olandez de la penalty-uri) s-a dus pe toate mingile trase de costaricani, reusind sa pareze doua dintre ele. De remarcat ca toate suturile costaricanilor au fost pe poarta. De remarcat si ca penalty-urile executate de Van Persie si Kuijt au fost executate perfect, langa bara; altfel existau sanse sa fie parate, portarul costarican fiind plecat pe directia mingii.

In concluzie, Olanda este in continuare in carti.

Dupa cum se vede in ierarhia prezisa, echipele europene ar termina in fata celor doua cele mai titrate echipe ale Americii de Sud.

Din punctul meu de vedere, Brazilia mi-a displacut inca de cand a cersit un 11 metri cu Croatia, in primul meci. In plus, toata lumea specialistilor din media pare sa fie de acord ca este una dintre cele mai slabe selectionate ale Braziliei de-a lungul anilor. Daca adaugam ca brazilienii i-au pierdut pe Neymar (accidentat) si pe Thiago Silva (cumul de cartonase galbene, dar Brazilia a facut apel), organizata echipa a Germaniei ar putea depasi o echipa a Braziliei care s-a calificat, dar nu a impresionat.

Olanda ar putea avea si ea o misiune mai usoara cu Argentina pentru ca unul dintre jucatorii argentinieni de baza, de Maria, s-a accidentat.

Desigur, fotbalul este imprevizibil, un meci nu seamana cu altul, nicio echipa nu joaca singura pe teren, ramane de vazut ce se va intampla.