Agricultura comparata

Statul socialist isi raporta realizarile la anul 1938. Statul capitalist postdecembrist nu prea se mai raporteaza la nimic. Statisticile sunt incomplete si datele sunt greu de gasit sau lipsesc cu desavarsire de multe ori. Poate pentru ca si realizarile lipsesc din multe domenii. Am gasit un material pe sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Rom%C3%A2niei din care citez pasaje elocvente (din punctul meu de vedere) referitoare la diminuarea productiei agricole dupa 1989.

Materialul nu este suficient de sistematizat, fiind destul de voluminos. Numerele dintre parantezele drepte sunt surse citate de catre sursa principala, mentionata in link-ul de mai sus. Prefer sa prezint acest articol in aceasta forma, astfel incat cititorul sa isi formeze o opinie despre starea actuala a agriculturii romanesti, pe baza datelor prezentate.

Dupa ce am vazut aceste statistici, din nou mi-am pus niste intrebari:
- A subminat Ceasca economia nationala?
- Daca vechiul regim a subminat economia nationala, iar starea agriculturii s-a inrautatit mult dupa 1989, ce se poate spune despre actualul regim?
- Ceasca a fost facut raspunzator de vechea situatie; cine raspunde de actuala situatie si cum?

In continuare, materialul respectiv:

"Suprafata agricola

Suprafata dedicata pomiculturii s-a diminuat dupa Revolutie[16]. Astfel, suprafata de livezi a scazut de la 239,5 mii hectare în anul 1989, la 196 mii de hectare în 2001[16] si 50 mii de hectare în 2011[17] [adica a scazut de peste 4 ori!!!].

Privatizarea suprafetei agricole

Pâna în anul 2010, aproape toata suprafata agricola si peste o treime din fondul forestier au fost privatizate[12]. Retrocedarea si redistribuirea suprafetelor de teren agricol si forestier a început în anul 1991, desfasurându-se în mai multe etape succesive[12]. Ca urmare, pâna în anul 2005, 95,6% din suprafata agricola a tarii si circa 33% din cea împadurita au fost retrocedate fostilor proprietari sau mostenitorilor legali ai acestora[12]. Totusi, titlurile de proprietate au fost emise fara o verificare corespunzatoare a terenurilor din punct de vedere cadastral [!!!] si fara înscriere în Cartea funciara [!!!] [12]. Identificarea si delimitarea parcelelor retrocedate nu au fost întotdeauna corect realizate [!!!], facând astfel obiectul multor litigii si dispute [!!!] [12].
 
Suprafata agricola nelucrata

În anul 2010, circa trei milioane de hectare au fost lasate nelucrate [!!!] (pârloaga)[20]. Daca aceasta suprafata ar fi cultivata, statul ar câstiga din impozite aproximativ 330 de milioane de euro[20]. Nelucrate, aceste terenuri pun în pericol si culturile din împrejurimi[20]. Acest lucru se datoreaza faptului ca o buna parte din populatia de la sate este formata din batrâni, care nu mai pot face agricultura[20]. Cum nici nu au bani pentru a-si achizitiona utilaje si nici încredere de a-si da terenurile în arenda, de teama sa nu fie pacaliti, taranii lasa suprafete din ce în ce mai mari nelucrate[20].

Tehnologia

În statele europene, consumul mediu de îngrasamânt activ la hectar este de 200-250 kg, în timp ce în România aceasta medie nici nu trece de 70 kg[22].

La capitolul irigatii România are un deficit de 2,6 milioane hectare neudate[22]. Pe hârtie, suprafata irigata este de circa 300.000 de hectare, dar faptic sunt doar 100.000 de hectare[22]. Alte surse indica o suprafata de 560.000 hectare irigate[23].

Înainte de 1989, România avea o retea de irigatii întinsa pe o suprafata de 3,2 milioane hectare, care a fost distrusa aproape în întregime [!!!], instalatiile fiind furate sau lasate în paragina[23]. Conform unor estimari sunt necesare în jur de 14 miliarde euro [!!!] pentru a pune la punct un sistem de irigatii la nivelul celui din 1989 [!!!], întrucât refacerea sistemului de pe un hectar de teren costa în jur de 7.000 de euro[23].

Productia

Agricultura reprezinta 6% din PIB-ul tarii (anul 2007)[1], fata de 12,6% în 2004[26]. Circa trei milioane de români lucreaza în agricultura, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în tarile occidentale[27][26]. Agricultura României este departe de ceea ce se practica în Europa atât ca productie [!!!], cât si ca tehnologie [!!!]. Produsele „made in România” sunt prezente în cantitati mici pe piata externa, în timp ce importurile cresc de la an la an, fostul grânar al Europei în perioada interbelica devenind un importator net [!!!], pe anumite segemente - exemplele cele mai concludente sunt carnea, fructele si legumele [!!!] [27].

Din punct de vedere al mecanizarii, în septembrie 2009 situatia se prezinta astfel: România dispune de o dotare cu tractoare si utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa [!!!], încarcatura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE, unde media este de numai 13 hectare[28]. Parcul intern de tractoare se ridica la circa 170.000 de unitati, din care circa 80% sunt îmbatrânite[28]. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele sunt considerate vechi la 3.000-4.000 de ore, în România încarcatura pe tractor ajunge chiar si la peste 12.000 de ore [!!!] de utilizare.[28]

Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investitii majore în agricultura (nu atât din cauza lipsei fondurilor de finantare, ci mai degraba din dificutatea accesarii acestora), farâmitarea pamânturilor, litigiile legate de proprietate si tehnologia precara[27]. Produsele românesti nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce si explica lipsa prezentei pe pietele externe, în timp ce marfurile din import au invadat rafturile magazinelor autohtone[27].

Productivitatea

Exploatatiile de subzistenta diminueaza performanta sectorului agricol în general[12]. Atât terenurile, cât si forta de munca sunt folosite sub potentialul lor economic[12]. Lipsa de competitivitate este determinata de forta de munca agricola excesiva[12]. În plus, exploatatiilor de subzistenta le lipsesc capitalul si o pregatire profesionala corespunzatoare a fermierilor [!!!], aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activitatii depuse[12]. În consecinta, agricultorii din fermele de subzistenta nu au, practic, nici motivatia [!!!], nici capacitatea [!!!] de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunastarea animalelor si siguranta alimentara[12]. Aproape jumatate din suprafata agricola este lucrata de exploatatii de subzistenta, care mentin eficienta agricola generala la un nivel scazut, contrabalansând realizarile fermelor mari care obtin, de altfel, rezultate bune[12]. În prezent (iulie 2010) aproximativ 3,5 milioane de ferme au terenuri de mai putin de un hectar, fapt care le împiedica sa acceseze fonduri UE[33].

Grâu

Din punct de vedere al suprafetei cultivate, România ocupa locul patru în Europa, pe aceeasi pozitie cu Marea Britanie, dupa Franta (5,1 milioane hectare), Germania (3,2 milioane ha) si Polonia (2,3 milioane ha)[14]. Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone, este la mai putin de jumatate din randamentul mediu al Uniunii Europene[14]. De exemplu, Danemarca a avut în 2009 o productie medie la hectar de 8,1 tone, ceea ce a plasat-o deasupra României ca productie totala [!!!], cu toate ca suprafata cultivata cu grâu este de doar 740.000 de hectare[14]. În anul 2009, România a fost pe locul 7 din punct de vedere a productiei, ca urmare a randamentului, care a reprezentat mai putin de jumatate (44,7%) din randamentul mediu al UE[37].

În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de seceta [dupa ce s-a distrus mai intai sistemul de irigatii], iar România a obtinut o productie de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciata de specialisti drept cea mai mica din 1940 [!!!] [43].

Productivitatea

Cel mai bun an de dupa Revolutie pâna în prezent a fost 2008, cu 3.505 kilograme la hectar - peste productia din 1989, dar nu cu mult[52]. Cel mai slab a fost 2003, cu 1.429 de kilograme la hectar[52].

Porumb

Productivitatea [in 2007] a fost în România de 3,4 tone/ha, Franta - 9,1 tone/ha, Italia 8,2 tone/ha, Ungaria - 6,4 tone/ha si Bulgaria - 4,2 tone/ha[22]. Potentialul agricol la porumb ar fi de 14-15 tone/ ha, daca s-ar face agricultura în stil european [!!!] [22].

Orez

Consumul de orez de pe piata româneasca este de circa 100.000 de tone anual, din care cea mai mare parte este importata, în principal din Egipt[61]. În anul 1989, în România se cultivau 80.000 de hectare cu orez[62]. În anul 2009, suprafata cultivata cu orez era de 8.000 de hectare [de zece ori mai mica!!!], din care compania italiana Riso Scotti detinea 4.000 de hectare[63]. În anul 2010, suprafata cultivata ajunsese la 12.000 de hectare, iar productia a fost de 62.000 de tone, din care 49.000 de tone au mers la export.[62][64] Cu aceasta suprafata cultivata, România a revenit în topul producatorilor de orez din Europa, fiind depastita doar de Italia (280.000 de hectare) si Spania (80.000 de hectare)[63][62]. România este considerata tara din Uniunea Europeana cu cel mai mare potential de crestere în domeniul orezului, pentru ca regiunea Dunarii are de 20 de ori mai multe rezerve de apa decât bazinul Padului, unde se cultiva cea mai mare parte a orezului italian[63]. Comunitatea europeana produce 75% din necesarul de orez, restul de 25% îl importa din China sau Africa[62]. Singura tara care ar mai putea "umple" acest gol este România [!] [62].

Cânepa

În anul 1989, au fost însamântate peste 56.000 de hectare cu cânepa, dar în anii urmatori productia s-a prabusit [!!!], iar industria de prelucrare si-a închis topitoriile si filaturile de cânepa [!!!] [76]. Din cele 31 de unitati de prelucrare ale plantelor textile existente înainte de Revolutie, au ramas doar 4-5 astfel de topitorii [!!!], multe fiind închise pentru ca nu mai au materie prima[76]. În anul 2003, suprafata cultivata cu cânepa era de 1.200 hectare [de peste 40 de ori mai putin decat in 1989!!!] [76].

Mazare

În anii 1980-1989 mazarea s-a cultivat constant pe 50-95 mii de hectare[79]. Apoi, suprafetele s-au restrâns dupa anul 1990, datorita desfiintarii multor societati agricole, complexe si ferme zootehnice de stat[79]. În anul 2001, mazarea s-a cultivat pe 11.214 hectare [suprafata de peste 4 ori mai mica decat in 1989!!!] [79]. Productiile medii obtinute sunt în jur de 1500 kg/ha, dar în conditiile aplicarii unor tehnologii corespunzatoare se pot obtine 2000-4000 kg/ha[80]. Prin comparatie, în Franta se realizeaza curent productii medii pe tara de peste 4000 kg/ha[80].

Legume

În anul 2008, România a importat 185.000 de tone de legume si a exportat de 13 ori mai putin, adica 13.970 tone de legume [!!!] [86].

Potrivit MAPDR, consumul intern de legume este asigurat în proportie de 35-40% din productia autohtona, diferenta fiind asigurata din import [!!!] [82].

Cartofi

România este al treilea cultivator de cartofi din Europa, ca suprafata, dupa Germania si Polonia[87], si pe locul 6, ca productie, dupa Germania, Polonia, Olanda, Franta si Marea Britanie, având în anul 2009 un randament de 54,1% din randamentul mediu al Uniunii Europene[22]. Productia medie a fost de aproape 15 tone la hectar în anul 2006, si de 12 tone în 2007[87]. În anul 2009, productia [de fapt productivitatea] României a fost de 15,9 tone la hectar, fata de Bulgaria - 16,2 tone la hectar, Polonia - 19,7 tone, Ungaria - 25,3 tone, Cehia - 26,7 tone, Germania - 44 tone si Franta - 43,4 tone [!] [88].

Sfecla de zahar

Înainte de 1989, România avea 33 de fabrici de zahar[95][96] si producea anual circa 550.000 de tone de zahar alb din sfecla de zahar, acoperindu-si necesarul de consum si rafina circa 150-200 mii tone zahar brut din import pentru reexport [adica producea un total de 700-750 mii tone de zahar] [97]. La 1 ianuarie 2007 România a aderat la Uniunea Europeana [97]. Pentru sectorul zahar România a primit o cota nationala de 109.000 tone zahar alb din sfecla si un necesar traditional de rafinare de 329 mii tone zahar alb din zahar brut din trestie din import, deci un total de 438.000 tone [adica cu circa 300.000 tone mai putin decat in 1989!] [97].

În anul 2006, consumul de zahar din România era de aproximativ 550 de mii de tone.[95] Din aceasta cantitate, 85% era zahar alb provenit din rafinarea zaharului brut importat, restul fiind zahar alb din sfecla.[95]

Silvicultura

Padurile din România sunt printre cele mai bune din Europa, având un istoric de gospodarire eficace [pana la un moment dat!], prin care au ajuns la un standard înalt si un potential economic important[12]. În anul 2005, sectorul contribuia cu peste 9% la exporturile tarii, reprezentând 3,5% din PIB[12].

Desi se poate urmari activitatea de pe parcelele de padure aflate în proprietatea Romsilva sau a persoanelor care detin astfel de suprafete în parcurile nationale, controlul asupra proprietarilor privati de padure, aflati în afara parcurilor nationale, constituie o problema importanta[12]. Actualmente, se estimeaza ca se exploateaza ilegal 100.000 metri cubi de lemn pe an [!!!] [12].

Capacitatea de atingere a potentialului economic din sectorul forestier este limitata si de slaba accesibilitate a majoritatii padurilor[12]. Drumurile forestiere din România acopera mai putin de 42.000 km (ceea ce înseamna circa 6,5 m/ha [!!!]), reflectând cea mai slaba densitate din Europa [!!!] [12]. Ca urmare, peste 2 milioane ha de padure sunt practic inaccesibile [!!!], indiferent daca este vorba de desfasurarea activitatilor de gospodarire sau de exploatare[12].

România are în total 6,3 de milioane de hectare de padure, dintre care 4,2 milioane se afla în proprietatea statului[20]. Se estimeaza ca în perioada 1995-2010 au fost distruse prin taieri ilegale aproximativ 127.000 de hectare [!!!] [20]. Dintre acestea, 95.000 de hectare au fost rarite, iar restul au fost pur si simplu rase [!!!] [20]. În anul 2007, în România au fost taiati ilegal 175.743 de metri cubi de padure [!!!] [20].

În România se taie legal 17 milioane de metri cubi[104]. La nivel national, în ultimii cinci ani, taierile ilegale descoperite sunt de circa 175.000 – 180.000 de metri cubi pe an [!!!] [104].

Piscicultura

Consumul anual de peste din România se cifreaza la 70.000 de tone de peste, dintre care doar 20.000 de tone reprezinta productie interna, restul fiind din import[107]. Românii consuma, în medie, circa trei kilograme de peste pe cap de locuitor anual, ceea ce este cu mult sub media europeana, de 10 kilograme pe an[107]. În România exista, raspandite în 38 de judete, peste 84.500 hectare de crescatorii piscicole, mai mult de 15.500 ha pepiniere piscicole, 300 de ferme piscicole si 60 de pastravarii, cu o suprafata de 44 ha[107]. Productia de peste din România a scazut constant începand cu anul 1989 [!!!] [107]. Astfel, daca imediat dupa Revolutie, productia nationala de peste din ape amenajate se cifra la 50-60.000 de tone anual, în anul 2006, aceasta era de numai 8.000 de tone [adica de peste 6 ori mai mica fata de 1989!!!] [107]. Si pescuitul din Marea Neagra s-a diminuat considerabil - de la 4.431 tone peste, în 1998, pâna la 2.026 tone, în anul 2005 [107].

Zootehnie

Cresterea porcilor

În prezent (iulie 2010), în România sunt crescuti 5,1 milioane de porci în ferme si gospodarii ale populatiei, din care aproape 1,4 milioane în exploatatii profesionale si 3,8 milioane în gospodariile populatiei [adica majoritar omul isi creste porcul] [110]. Consumul anual în România se ridica la circa 11 milioane de porci, acesta fiind asigurat în proportie de 70 la suta numai din importuri [!!!] [110]. Înainte de 1989, în România erau crescuti aproape 15 milioane de porci [deci productia a scazut de circa 3 ori fata de 1989!!!] [110].

Cresterea bovinelor

În anul 2010, în România existau aproximativ 1,9 milioane de capete de bovine, din care 1,8 milioane (91,5%) se aflau în proprietatea fermelor de subzistenta - persoane fizice - în timp ce restul de 170.000 de animale erau exploatate în ferme industriale [adica, evident, fermele de bovine produc neglijabil fata de persoanele fizice!!!] [109].

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeana a însemnat o reducere impusa a productiei de lapte, de la 5 milioane de tone de lapte pe an, cât producea înainte, la maximum trei milioane de tone de lapte pe an [Foarte interesanta economia centralizata a UE in domeniul laptelui, aplicata Romaniei!!! Mai vrea cineva sa muncim mai mult si mai bine in domeniul laptelui? Mai exista libera initiativa in UE?] [113]. Din aceasta cantitate, doua milioane de tone au fost alocate pentru vânzare directa, iar un milion de tone pentru livrari catre fabricile de procesare.[113] Daca depasim aceste cantitati, platim penalizari de 278,3 euro pentru fiecare tona de lapte realizata în plus.[113] În schimb, daca producem mai putin decât ne-am angajat, vacile vor trebui sa se abtina în urmatorii ani sa dea la fel de mult lapte, pentru ca UE ne va taia cota [!!!].[113]

Avicultura

Carnea de pui necesara pentru consumul local este asigurata în mare parte din productia locala[114]. Anual, România importa circa 80.000 de tone de carne de pui din strainatate si exporta 50.000 - 60.000 de tone[114].

Piata interna a carnii de pasare se ridica la aproximativ un miliard de euro (anul 2008)[115] Consumul total de carne de pasare în România a fost, în anul 2007, de 370.000 de tone, dintre care 70% au provenit din productia interna, iar restul de 30% din importuri [!] [116].

Apicultura [un domeniu care a avut o evolutie pozitiva]

În anul 2003, apicultura din România a înregistrat cea mai mare productie de pâna atunci, peste 20.000 tone de miere, cu o valoare de 45-48 milioane de euro[120]. Din aceasta cantitate, 11.000 de tone a fost exportata pe pietele europene si americane[120].

Consumul anual de miere pe cap de locuitor in România este estimat la circa 500 de grame, mai redus decât în majoritatea statelor europene[121]. Prin comparatie, în Danemarca consumul de miere se ridica pe an la 5 kg/cap de locuitor, în Germania la 1,5-2 kilograme pe cap de locuitor, iar în Ungaria la peste 600 grame[121].

Flori

În România se vând anual aproximativ 1,4 miliarde de fire de flori taiate, 90 la suta din acestea fiind aduse din tari precum Olanda, Italia, Turcia, Ungaria si chiar Thailanda [!!!].[122]

Produsele biologice

Produsele ecologice au un potential ridicat în Romnânia, datorita faptului ca o mare suprafata de teren poate fi convertita pentru cultura bio si pentru ca europenii consuma din ce in ce mai mult produse sanatoase[125]. În România, suprafata cultivata cu produse bio este de peste 70.000 de hectare în 2006, adica sub 1% din potentialul agricol al tarii[125]. Aceasta în ciuda faptului ca, potrivit studiilor, România ar putea produce în sistem ecologic în jur de 10-15% din suprafata agricola [!!!] [125].

Îngrasaminte chimice

Piata produselor pentru protectia plantelor reuneste ierbicide, seminte, îngrasaminte si unelte agricole, iar valoarea anuala este de 140 de milioane de euro în 2010[128]. Suma cheltuita pentru fiecare hectar de teren agricol era de circa 14 euro în anul 2005 [129]. Sumele alocate de agricultori în statele UE pentru procurarea substantelor de protectie a plantelor variaza între 150 si 200 euro la hectar, iar în tari precum Polonia si Ungaria nivelul ajunge la 80 de euro [!!!] [129].

Comertul exterior

În anul 2011 România a exportat produse agroalimentare în valoare totala de 2,9 miliarde de euro si a importat alimente de 3,7 miliarde de euro [!].[131]"