Stapana cainilor, o doamna in varsta, le vorbea jivinelor ca unor oameni, de parca jivinele ar fi inteles ceva.
Am remarcat aceeasi indiferenta fata de siguranta persoanei mele.
Si in acest caz, unul dintre caini, cel de talie mai mare, parea nervos si de neinduplecat in dileala lui.
Nu am provocat animalele in niciun fel si nu stiu ce treaba ar fi avut ele cu mine.
In Parcul Izvor, unde s-au petrecut cele doua incidente, exista doua spatii amenajate si imprejmuite, unde cainii pot sa stea si sa faca ce vor fara sa fie tinuti in lesa. Dar, din nou se vede ca stapanii de javre nu se sinchisesc de alte persoane si de prevederile legii, benficiind si de complicitatea autoritatilor competente in astfel de situatii, dar care refuza sa aplice legea.
Mi-a "placut" scurtul dialog pe care l-am purtat cu stapana cainilor:
Eu: "Nu ar trebui sa tineti cainii in lesa?";
Stapana cainilor, vorbind cu spatele la mine si indepartandu-se: "Ii mai tin, dar le mai dau drumul...".
Evident, apelul la bun simt adresat multor stapani de caini este inutil.
Probabil ca trebuie sa ma pregatesc psihologic pentru momentul cand voi fi muscat de javre, dupa care ar trebui sa am taria de caracter sa nu reactionez violent, ci sa actionez in justitie astfel de specimene umane si sa cer despagubiri uriase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu