In primul act eram la pregatire fizica la scarile din Parcul Carol. Adica le urcam si le coboram. Eram singur in parc in acel moment. Un nene urca pe scari si se aseaza pe banca unde imi lasasem rucsacul, chiar langa rucsacul meu. nu mi-a placut ce am vazut. Cum existau o gramada de alte banci, toate libere, mi-am luat rucsacul si l-am pus in alta parte, mai departe de cetatean.
In actul doi, in alta zi, cam aceeasi poveste, cu unele diferente. Mai erau doua persoane la alergat pe scari in acele momente. Acelasi cetatean urca scarile, se duce la banca unde era rucsacul meu si incepe sa umble la rucsac. Eu eram mai jos, nu departe de el. Urc scarile zicand: "Alo, ce faci mai, baiatule?". Omul, care nu era tocmai baiat (a fost doar un apelativ generic), o fi crezut ca nu e vorba de el si a continuat sa opereze, dar cand m-a simtit aproape in spatele lui s-a oprit din "treaba" si s-a indepartat, fara sa se uite spre mine. Nu l-am lasat si l-am mai intrebat: "De ce umbli, e rucsacul tau?". "Da.", mi-a raspuns el cu tupeu.
Desigur, intrebarea mea a fost destul de puerila si si-a cam cerut raspunsul primit, dar asta e.
In actul trei, acelasi nene si aceeasi poveste. Iar urca scarile, iar se aseaza pe banca langa rucsacul meu. De data asta am urcat si eu imediat, am cotrobait in rucsac, mi-am scos aparatul foto si țac, doua poze, care pot fi vazute mai jos.
Prima poza am facut-o de la oarecare distanta, dar la a doua m-am dus cu aparatul in fata cetateanului. Nu se vede in poza, dar "baiatul" a ras zgomotos la poza a doua: "Ha, ha, ha, ha, ha!". Oricum, frumos portret!
Nu stiu ce va mai urma de acum incolo. Vom mai avea astfel de intalniri "amicale"?
Conincidenta sau nu, in aceeasi zi in care cetateanul de mai sus si-a pus mainile pe rucsacul meu, sotia a intrat intr-un magazin de incaltaminte. Vazuse o pereche de cizme care ii placeau. Le-a cerut vanzatorului si le-a probat. Nu prea era hotarata cu marimea si a cerut vanzatorului o pereche identica, sa vada daca este vreo diferenta. Vanzatorul ia cealalta pereche si vrea sa i-o dea sotiei. In momentul in care sotia punea mainile pe cizme, o băbuță se repede si i le smulge din maini.
Sotia, surprinsa, zice: "Ce faceti?".
Cetateanca: "Eu le-am luat prima. Cate perechi de cizme vreti sa va cumparati?".
Ha, ha, ha! Se vede treaba ce eu si sotia eram intr-o zodie cam dubioasa...
Sotia ii raspunde: "Nu conteaza cate cumpar. Mie mi le-a adus vanzatorul.".
Cetateanca: "Nu, eu le-am luat prima. Nu-i asa?", il intreaba pe vanzator.
Vanzatorul, probabil tehnic vorbind, i-a dat dreptate băbuței: "Ba da.".
Sotiei nu prea i-a venit sa creada ce se intampla. A aruncat si prima pereche de cizme pe tejghea si a plecat.
La urma urmei, suntem in plina vara. Tot la urma urmei, se pare ca trebuie sa posedam un numar mic si limitat de troace, altfel ne aplica viata corectii din cand in cand. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu