Tenisul, sport sau circ?

Retragerea lui Naomi Osaka de la turneul de la Roland Garros a pus în evidență faptul că în tenis există un Cod de conduită potrivit căruia un jucător sau o jucătoare de tenis poate fi amendat/ amendată dacă nu se prezintă la conferința de presă de după meci.

Mai mult, jucătorul sau jucătoarea poate fi exclus/ exclusă de la turneu și suspendat/ suspendată de la turneele de Mare Șlem următoare.

Această situație arată că tenisul de înaltă performanță nu este tocmai fair-play și tocmai sport, ci un fel de circ.

De ce ar trebui exclus din competiție un sportiv care nu este preocupat de declarațiile de presă? Nu are valoare un astfel de sportiv?

Naomi Osaka însăși a spus, de exemplu și pe bună dreptate, „că a răspunde la întrebări după ce ai pierdut un meci este ca şi cum ”ai lovi o persoană care este căzută”” și că, „după părerea ei conferinţele de presă pun o povară nejustificată asupra sănătăţii mentale a jucătorilor” (sursa: https://www.digisport.ro/tenis/cum-catalogheaza-francezii-retragerea-lui-naomi-osaka-de-la-roland-garros-1125823).

Condiționarea prin Codul de conduită la accesul la marea performanță în tenis în funcție de prezența sau nu în fața presei mi se pare o mare porcărie. Ce să zic, sunt mai importante clișeele verbale pe care le auzim repetate la nesfârșit la conferințele de presă decât spectacolul sportiv de pe teren.

Chiar dacă Naomi Osaka este introvertită și are probleme de anxietate socială (conform propriilor declarații), tot mi se pare un mare caracter.

Nu mă mai interesează turneul de la Roland Garros pentru că, deși amendată și autoexclusă, pentru mine Naomi Osaka este marea câștigătoare a turneului. Iar dacă tenisul o va ține tot așa, nu mă va mai interesa nici tenisul (sau orice alt „sport” care are astfel de „proceduri”).

Câștigătorul unei competiții trebuie să fie stabilit pe teren, nu în afara lui, datorită unui Cod de conduită ridicol.

Bravo, Naomi Osaka!