Imi apara Guvernul interesele de cetatean?

Poate ar fi indicata o lege care sa interzica pe viata detinerea de functii de conducere (inclusiv de ministru, prim-ministru) celor care produc deficite mai mari de 500 000 000 de euro (ca si cand jumatate de miliard de euro deficit ar fi putin). Guvernul pretinde performanta cetatenilor, dar, in acelasi timp, in 2009 Guvernul a imprumutat zeci de miliarde de euro. Cum isi poate justifica existenta un astfel de Guvern? Daca ne imaginam ca economia Romaniei este, sa zicem, un SRL, nu ar trebui ca liderii care raspund de economia nationala sa o faca rentabila? Daca economia Romaniei este falimentara, ce mai cauta aceste "echipe manageriale" in fruntea tarii? Economia Romaniei este distrusa, impreuna cu majoritatea cetatenilor Romaniei.

Atunci cand se creeaza o firma, se urmareste obtinerea de profit. De ce este in general acceptata ideea ca un guvern trebuie sa functioneze pe deficit? Nu ar trebui stabilit prin lege un prag al deficitului, care, odata depasit, sa ateste incomptenta sau reaua credinta a guvernului si sa duca la inlocuirea acestuia? Nu ar trebui recuperat prejudiciul de la cei care duc tara la dezastru si intretin actualul dezastru?

Exista o statistica a sectoarelor/ persoanelor producatoare de deficit? Nu pot sa cred ca vreun cetatean roman care lucreaza pe salariul minim este creator de deficit bugetar. Cu toate acestea, este obligat prin nivel de trai scazut, taxe si impozite sa participe la reducerea deficitului bugetar alaturi de cei vinovati.

Spre deosebire de un SRL, guvernul nu are absolut nicio raspundere, dar are acces la resurse nelimitate (taxe si impozite). Principala functie a guvernului roman este cea de vataf al bugetului, adica dirijeaza banii celor multi in buzunarele putinilor privilegiati.

Statisticile spun ca in 20 de ani s-a ajuns de la 10.000.000 de salariati + 1.000.000 de bugetari la 5.000.000 de salariati + 1.500.000 de bugetari, adica de la 11 milioane de angajati in 1989 la 6.500.000 de angajati in 2009. Asta inseamna ca s-au suprimat circa 40% (!!!) din locurile de munca in 20 de ani, desi in statistici somajul este de 7-8% (desigur, este vorba de cei care primesc indemnizatie de somer). Cu toate acestea, mai trebuie suprimate locuri de munca? Intr-o tara dominata crancen de saracie, chiar nu mai trebuie produs nimic?

In plus, cum este posibil sa se spuna ca salariile sunt prea mari, cand, pe langa faptul ca s-a redus schema de personal cu 40%, preturile sunt ca in occident? Cum poate avea statul incasari la buget din aceste parodii de salarii? (Unii numesc aceste salarii si ajutoare de munca, pentru ca, spre deosebire de ajutorul de somaj, trebuie sa mai si mergi la lucru.)

De unde avea vechiul regim bani sa plateasca salarii decente cadrelor medicale si celor din invatamant (dar si muncitorilor), sa angajeze cu carte de munca (pe care se trecea salariul integral + sporurile), sa realizeze investitii cum ar fi metroul, Casa Poporului, Canalul Dunare - Marea Neagra, sa faca agricultura (cu care se spune ca s-au platit datoriile acelor vremuri), si sa plateasca si datoriile externe? Au fost mai performante guvernele din actualul regim decat cele din vechiul regim, care au lasat tara fara datorii?

Nu este uimitor ca in loc sa ne comparam cu economiile occidentale, ne comparam cu economia Romaniei din vechiul regim? Cum putem creste economic cand s-au distrus sistematic (cu foarte multa competenta...) toate sectoarele economiei? A crescut economic Romania in ultimii 20 de ani? Are cineva iluzia ca actualul guvern lucreaza in interesul cetatenilor romani? Poate guvernul sa explice metodele legale pe care trebuie sa le aplice un cetatean roman pentru a-si majora veniturile muncind in Romania? Este munca in Romania aducatoare de prosperitate?

Se spune ca autostrazile (inexistente) din Romania costa de cateva ori mai mult decat in occident. Daca pretul materialelor este cel mult egal cu cel din occident, iar salariile sunt (evident) de cateva ori mai mici decat in occident, cine isi insuseste diferenta? Cei care spun ca salariile sunt prea mari?

In 2010, suntem o natiune care traieste in genunchi, atunci cand nu se taraste pe burta.