Statul roman face de cateva zile un studiu de marketing. Pe de o parte isi verifica puterile discretionare de a impune orice fel de masura, oricat de aberanta ar fi si orica suferinta globala ar genera. Pe de alta parte, verifica neputinta societatii de a reactiona si inventariaza metodele ineficace si de multe ori ridicole prin care societatea reactioneaza.
Masurile fals numite anticriza preconizate de statul roman au fost luate numai pentru a saraci in continuare majoritatea populatiei (care era oricum majoritar saraca). Statul roman (si orice alt stat, deatlfel) stie foarte bine ca poate decide cand sa fie criza si cand nu. Ca sa fie criza, trebuie marit deficitul bugetar, iar ca sa fie crestere economica, trebuie create firme si locuri de munca. Numai firmele si locurile de munca pot alimenta pozitiv bugetul de stat. In Romania (si peste tot in lume unde o fi posibil) achizitiile publice la preturi aberante (mai mari decat pretul pietei), evaziunea fiscala si munca la negru alimenteaza negativ bugetul de stat.
Statul stie foarte bine ca ar trebui eliminate achizitiile publice la preturi aberante, evaziunea fiscala si munca la negru pentru pentru a nu avea probleme bugetare. Dar oamenii care compun statul, administratia centrala si locala, impreuna cu clientela politica, sunt principalii beneficiari ai achizitiilor publice la preturi aberante, ai evaziunii fiscale, posibil si ai muncii la negru.
Si atunci suntem martori neputinciosi ai unor situatii pe care nu le putem controla si impotriva carora nu ne putem opune. Nu cred ca statul vrea sa impuna actualele masuri inutile (micsorarea pensiilor, salariilor, ajutoarelor sociale) din incompetenta, pentru ca oamenii care compun acest stat sunt foarte competenti cu buzunarul propriu. Statul vrea sa impuna aceste masuri pentru ca detine puterea absoluta. A creat criza sfidand populatia si acum vrea sa elimine criza pe seama populatiei, chiar daca aceasta din urma va fi vesnic in criza, la nivel individual.
In 2009, incasarile la bugetul Romaniei nu au crescut si nici nu aveau cum sa creasca, pentru ca s-au inchis firme private si a crescut numarul de someri. Care a fost reactia statului? A facut imprumuturi de zeci de miliarde. Daca nu a facut aceste imprumuturi pentru a crea locuri de munca, ci numai pentru cheltuieli, este evident ca a adaugat la buget un minus, reprezentat de cheltuielile cu plata acestor imprumuturi. Orice economist din FMI si UE stie ca imprumuturile din 2009 facute de statul roman au eficienta economica zero. Cu toate acestea, reprezentantii FMI si UE au venit la Bucuresti solidari cu statul roman, pentru a convinge populatia ca statul roman ia masuri dure, dar juste.
Nu, statul roman nu ia masuri juste anticriza, ci numai masuri dure. Daca consideram ca statul a luat anul trecut (in 2009) un imprumut de 20 de miliarde de euro, cu dobanda de numai 2,5% pe an, ar rezulta necesitatea ca statul roman sa plateasca (prin poporul roman) 500.000.000 de euro pe an numai pentru dobanda (adica banii pe care statul nu ii are pentru plata integrala a pensiilor). Poate proba statul roman ca imprumutul de 20 de miliarde de euro aduce beneficii in 2010 mai mari de 500.000.000 de euro? Anul 2010 si masurile pe care anunta statul dovedesc cu siguranta ca nu. Atunci, cat timp se va mai juca statul cu spirala indatorarii romanilor? Noi imprumuturi vor insemna noi dobanzi de platit de catre cei multi, fara vreo obligatie sau garantie juridica referitoare la eficienta economica a imprumuturilor, din partea oamenilor politici romani care decid indatorarea in continuare a Romaniei.
Dobanzile la imprumuturile facute de statul roman in 2009 sunt niste cadouri facute de statul roman institutiilor care le-au acordat. Persoanele care au reprezentat statul roman la incheierea acordurilor de imprumut au un comision din afacerea asta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu