Cum se trateaza edilul roman atunci cand e bolnav de psoriazis? Raspuns: isi face un tatuaj permanent.
Cam asta imi vine in minte atunci cand vad noile dungi pe asfalt reprezentand traseul pentru biciclete in intersectia dintre Calea 13 Septembrie cu Soseaua Progresului. Orasul e invadat de padurea de stalpisorii inutili, inestetici si incomozi, majoritatea in stare jalnica deja, altii scosi din trotuar de persoanele interesate sa se urce cu masinile pe trotuare. Dar asta nu impiedica primaria sa mai cheltuie niste bani "la șto" pe niste dungi inutile.
"Imi place" totul la conceptia legata de aceste dungi: se ocolesc cumva la plecare stalpisorii. La sosire, ori intri in buncarul de beton, ori o iei pe contrasens, pentru ca trotuar nu mai exista daca vrei sa mergi inainte. Desigur, asta nu inseamna ca nu poti sa o iei la stinga sau la dreapta.
"Imi place" si mania ALPAB-ului de a-si face reclama cu tot felul de buruieni ofilite si alte hidosenii, imaginandu-si poate ca vor apela cetatenii la serviciile sale. Eu, unul, zic "pas".
"Imi place" si faptul ca primaria are grija sa se vanda porumb fiert in Cismigiu. Cu 5 lei coceanul, de la 3 lei in vara, asta inseamna 5-3=2, deci inflatia la coceni este de... "2%". Cam asa va fi inflatia la alimente si in supermarchet. "Imi place" si fapltul ca primaria organizeaza la sfarsitul saptamanii talcioc in Cismigiu, tarabele reducand aleea principala la o poteca.
"Imi plac" si amenajarile personalizate ale locuintelor, toate improvizatiile saracacioase atestand gradul de prosperitate romanesc.
Am facut deja o "pasiune" pentru banca din statia RATB "Palatul Parlamentului".
"Imi place" si faptul ca atunci cand fotografiez o fatada de cladire primesc drept bonificatie hatisul de cabluri. Bine ca legea ii obliga (!) pe proprietari sa isi refaca fatadele, indiferent daca au bani sau nu. Despre mățăraia aeriană, numai de bine.
Concluzie: cred ca am devenit un model de gandire pozitiva.
Mananc si plang..citesc si rad:D Ma bucur sa te descopar, cu un simt fin al ironiei, demult nu ma mai mir de ce este in jur, dar acum parca incep sa ma intreb de ce am devenit asa nepasatoare fata de 'cotidianul' neobisnuit dar atat de obisnuit:).. Mai vin pe la tine:)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu, este unul din putinele referitoare la lucrurile mai putin placute din viata noastra, care nu este definita nici pe departe doar de minutatii, cum s-ar putea crede din unele poze.
RăspundețiȘtergereCred ca ne resemnam foarte repede si capitulam mult prea repede, fara nicio reactie, in fata cotidianului neobisnuit (la modul tembel) cu care suntem agresati din abundenta, din obisnuinta.