Somajul real in Romania este de 40%.
Dincolo de statisticile masluite cu someri in sens BIM, conform sursei
http://www.b1.ro/stiri/economic/pia-a-muncii-din-romania-in-impas-patru-din-zece-persoane-apte-de-munca-nu-au-nicio-ocupatie-55005.html aflam ca:
"Un studiu publicat de Institutul Naţional de Statistică arată că mai mult de 6,5 milioane dintre românii apţi de muncă nu lucrează nicăieri. Mai pe scurt, patru din 10 români nu au un loc de muncă. Situaţia actuală de pe piaţa muncii a determinat creşterea numărului asistaţilor social, astfel încât patru asistaţi social sunt susţinuţi de trei români cu un loc de muncă .
Din totalul de peste 16 milioane de români care formează populaţia aptă de muncă , 9 milioane sunt persoane active, peste 6 milioane sunt inactive şi 700 mii sunt şomeri, potrivit ultimelor raportări centralizate la Institutul Naţional de Statistică, citate de Adevărul. Asta înseamnă că aproape 60% din românii care contează pentru piaţa muncii au o ocupaţie, în timp ce 40% nu lucrează."
Ceea ce era de demonstrat.
Ma bucur ca a inceput si media sa faca diferenta dintre rata de ocupare si somerii in sens BIM. Adica somajul real este una si somerii in sens BIM inseamna doar o statistica masluita de propaganda statului si a UE.
Am vazut si pe sursa http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-business-99708 [momentul 32:45/ 38:27] o harta cu rata de ocupare a populatiei active pe regiuni; realizatorul Moise Guran a atras foarte clar atentia ca este o diferenta intre cati oameni muncesc si somaj!
Am publicat inca din 13.August.2012 articolul "De la semantica la deruta la somajul real" (sursa http://lmar2010.blogspot.ro/2012/08/de-la-semantica-la-deruta-la-somajul.html), in care in final, cu mult "optimism", mi-am exprimat parerea ca somajul real in Romania ar fi de 30%. Iata ca realitatea imi depaseste in sens negativ estimarile! Suntem campioni la... lipsa locurilor de munca in Europa!
IATĂ ÎNC-UN BINE MIC / CE NI-L FACE OZEMPIC
Acum 4 ore
Strategii si obiective pentru controlul lumii.
RăspundețiȘtergereResponsabilii puterii economice provin aproape in totalitate din aceleasi cercuri, din aceleasi medii sociale. Ei se cunosc intre ei, se intalnesc, impartasesc aceleasi idei si aceleasi interese.
Deci in mod natural ei toti impartasesc aceeasi viziune a ceea ce ar trebui sa fie lumea viitoare ideala (pentru ei).
In consecinta este firesc ca ei sa cada de acord in privinta unei strategii si sa-si sincronizeze respectivele actiuni catre obiective comune, inducand situatii economice favorabile realizarii obiectivelor lor. Iata cateva elemente ale strategiei lor:
Slabirea statelor si a puterii politice. Destabilizare. Privatizarea serviciilor publice.
Dezangajarea totala a statelor din economie, incluzand aici sectoarele educatiei, cercetarii, si la un moment dat al politiei si al armatei, destinate sa devina sectoare exploatabile de catre intreprinderi private.
Indatorarea statelor cu ajutorul coruptiei, a lucrarilor publice inutile, a subventiilor date intreprinderilor fara justificare, sau a dispenselor militare. Cand se acumuleaza un munte de datorii, guvernele sunt constranse la privatizare si la desfiintarea serviciilor publice. Cu cat un guvern este mai mult sub controlul "Stapanilor lumii", cu atat mai mult el trebuie sa mareasca datoria tarii sale.
Saracirea angajatilor si mentinerea unui nivel de somaj ridicat, intretinut prin dislocarea si mondializarea pietei muncii. Aceasta mareste presiunea economica asupra salariatilor, care sunt atunci gata sa accepte orice salariu si orice conditii de munca.
Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creste motivatia somerilor de a accepta orice munca pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate impiedica somajul sa faca presiune in mod efectiv asupra pietii muncii.
Impiedicarea cresterii revendicarilor salariale in Lumea a Treia, mentinand aici regimuri totalitare sau corupte. Daca lucratorii din Lumea a Treia ar fi mai bine platiti, acest lucru ar contraveni principiului insusi al dislocarii si al parghiei pe care ei il exercita asupra pietei muncii si al societatii in Occident. Acesta este deci o cheie strategica esentiala care trebuie pastrata cu orice pret. Faimoasa "criza asiatica" din 1998 a fost declansata cu scopul de a pastra aceasta cheie.