Singura etapa din Turul Frantei in care columbianul Nairo Quintana m-a impresionat a fost cea de azi, 25.Iulie.2019, desfasurata intre Embrun si Valloire.
Quintana a castigat o etapa lunga de 208 kilometri, care a mai cuprins o catarare de categoria 1 si doua catarari de categorie speciala (cu sosiri la peste 2.000 de metri). Ma obisnuisem cu Quintana in chip de eterna speranta care nu se agita niciodata, dar in aceasta etapa a plecat de la inceput in evadarea formata, apoi a evadat din evadare, castigand detasat, la 1'35'' fata de al doilea clasat.
A fost si mai detasat fata de tricoul galben, la peste 5'.
In clasamentul general, Alaphilippe este marele beneficiar al acestei etape, reusind sa pastreze un avans de 1'30'' fata de al doilea clasat (Egan Bernal, alt columbian).
Dupa parerea mea, ciclistii de la Ineos (in fapt, Bernal si Thomas) l-au atacat pe Alaphilippe prea tarziu pe ultima catarare. Alaphilippe a parut foarte vulnerabil pe catarari (desi nu dadea impresia), in schimb a fost redutabil pe coborari.
Daca Ineos, care pare sa nu mai aiba oameni care sa conteze la trena, nu-l ataca din timp pe Alaphilippe, astfel incat francezul sa piarda suficient de mult si sa nu poata recupera pe coborari, atunci actualul tricou galben are mari sanse sa ramana in galben pana in ultima etapa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu