Turul Franței 2022 s-a încheiat cu victoria meritată a lui Jonas Vingegaard.
La începutul Marii Bucle se părea că numai Covid-19 îl poate priva pe Pogacar de o nouă victorie. Dar a venit etapa a 11-a, când Pogacar a plecat după toate „fentele” puse la cale de echipa Jumbo Visma pe Col du Galibier, după care s-a dovedit secătuit de resurse pe Col du Granon, unde Vingegaard i-a luat la final aproape trei minute.
S-a făcut atunci o diferență uriașă în clasamentul general, de 2 minute și 22 de secunde între Vingegaard și Pogacar, care s-a dovedit insurmontabilă până la final.
Acea diferență de etapă de aproape trei minute a demonstrat forța lui Vingegaard și superioritatea netă față de Pogacar.
Chiar dacă ar fi avut o echipă mai puternică în spate, nu cred că Pogacar ar fi putut mai mult în fața lui Vingegaard.
Vingegaard a mai câștigat două meciuri directe cu Pogacar: în etapa a 18-a pe Hautacam și în etapa a 20-a de contratimp, când Pogacar nu a reușit nici măcar simbolic să-i ia secunde lui Vingegaard.
Așa că Vingegaard s-a impus fără dubii și a răsturnat calculele hârtiei în favoarea lui Jumbo Visma mult mai clar decât a făcut-o Pogacar împotriva aceleiași echipe Jumbo Visma, când i-a subtilizat în ultima etapă (la contratimp) titlul de campion lui Roglic.
Wout Van Aert se dovedește a fi cel mai puternic și mai complet ciclist al momentului, câștigând la final tricoul verde. Așa era cândva, după părerea mea, Peter Sagan (acum la apus de carieră).
Se anunță niște Tururi ale Franței viitoare imprevizibile, în măsura în care actualii cei mai buni vor fi feriți de accidentări și în măsura în care vor mai apărea tineri talentați și puternici, capabili să lupte pentru tricoul galben.
Actualul Tur a Franței mi s-a părut formidabil!
Felicitări tuturor cicliștilor participanți!
Arhitectură bucureșteană
Acum o oră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu