Diktatul de la Bruxelles: 19 grade iarna în clădirile publice, 25 de grade de la climatizare pe timp de vară!

Ursula pentru noi pare Ceaușescu 2! Dar de fapt este infinit mai jalnică!

Politica falimentară a UE, sub conducerea „înțeleaptă” a lui madam von der Leyen, naște monștri!

În total dispreț față de cerințele naturale ale cetățenilor (locuri de muncă, haleală, căldură), Comisia Europeană s-a angajat într-un război personal cu Rusia, deja pierdut și care deja se soldează cu un număr uriaș de victime în Uniunea Europeană.

Banii nu contează, că doar Comisia Europeană nu dă din veniturile membrilor ei, ci din banii contribuabililor. Așa că UE pompează miliarde de euro ca ajutoare în Ucraina (sursa: https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/uniunea-europeana-va-furniza-ucrainei-un-ajutor-financiar-in-valoare-de-un-miliard-de-euro-2009525), în timp ce simplii cetățeni ai Uniunii Europene sunt frunze în vânt, spulberate de inflația galopantă, de criza energetică și de criza alimentară!!!

Mai nou (sursa: https://www.g4media.ro/ue-va-cere-statelor-membre-sa-limiteze-caldura-in-cladirile-publice-la-19-grade-iar-climatizarea-pe-timp-de-vara-la-25-de-grade.html),

„UE va cere statelor membre să limiteze căldura în clădirile publice la 19 grade, iar climatizarea pe timp de vară la 25 de grade”!

De ce preferă Uniunea Europeană întreținerea conflictului din Ucraina în loc de o pace durabilă?

Pentru că bugetarii UE, la fel ca și bugetarii României, sunt niște nimicuri de bani gata. Indiferent de prostiile pe care le fac și de politicile anticetățean pe care le promovează la cererea grupurilor de interese, bugetarii UE au parașute financiare și locuri de muncă viitoare garantate, care îi protejează de amploarea eșecurilor economico-sociale deja vizibile în Uniunea Europeană.

Au cetățenii UE vreun beneficiu din escaladarea și întreținerea conflictului din Ucraina? Evient, nu. Moneda UE s-a prăbușit în raport cu dolarul, populațiile dependente de gazul rusesc se trezesc obligate să se lipsească de acest gaz. Mai nou, aflăm (mai mult ca sigur în fals) că UE este hrănită din palma ruso-ucraineană și că trebuie să facem față unei crize alimentare. De când a devenit uleiul de floarea soarelui ucrainean superior uleiului de măsline european?

De ce ne-am dori noi, cetățeni ai UE, să trăim și să suportăm toate acestea?

Pentru noi, ca români, situația actuală este o evidentă întoarcere în timp: și pe vremea lui Ceaușescu, în ultimii ani ai comunismului, existau restricții alimentare și energetice. Dar la capitolul inflație se stătea mult mai bine. Totuși, puțini înțeleg, iar propaganda neagă faptul că restricțiile alimentare și energetice ale României de pe vremea lui Ceaușescu erau controlate, întreținute și amplificate de eșalonul 2, cel care a dat lovitura de stat în decembrie 1989 și a preluat puterea.

Oricum, restricțiile de pe vremea lui Ceaușescu aveau o justificare în plata datoriilor externe.

În UE, inflația galopantă își are izvorul în politicile de salarizare nesustenabilă a bugetarilor, similare cu politica de salarizare nesustenabilă a bugetarilor din România. Conflictul din Ucraina este doar un pretext pentru a lăsa inflația liberă să-și producă efectele.

Ca o paranteză, dacă ajutoarele acordate Ucrainei ar fi „comisionate” la fel ca și contractele pe bani publici din România, s-ar putea ca 10-20% din ajutoare să se întoarcă la ordonatorii de credite de la vârful Uniunii Europene. Poate prinde madam Kovesi vreun fir, că prea aruncă UE cu miliarde în Ucraina!

Restricțiile și crizele energetică și alimentară create de Bruxelles își au originea în aroganța cu care UE și SUA au tratat problemele de securitate ridicate de Rusia atunci când s-a dorit extinderea NATO în Ucraina.

O Ucraina neutră, o zonă tampon între statele NATO și Rusia ar fi fost de preferat și ar fi fost o garanție a securității tuturor. Dar UE și SUA au găsit în Zelenski marioneta lor și inamicul public al propriei țări, care s-a prefăcut că preferă distrugerea propriei țări și emigrație în masă în loc de o neutralitate benefică pentru toată lumea. Toată lumea înseamnă simplii cetățeni, nu liderii UE, dușmani ai propriilor cetățeni și reprezentanți ai unor grupuri de interese înguste.

Prin prisma realității contemporane, mi se pare mai jalnică dictatura de la Bruxelles decât comunismul ceaușist (fără să însemne că mi-aș dori să ne întoarcem la acea epocă: prefer o normalitate veșnic sustenabilă pentru simplul cetățean; politicile „înalte” să fie duse de liderii gigalomani cu fondurile și forțele personale, nu publice).