Ca de obicei, mulți alții își văd tot de treaba mea...
Am realizat prima poză a fațadei Bibliotecii Naționale, pe care am postat-o în acest articol. Fac pași către Piața Unirii; când ajung cam în dreptul colțului clădirii, o madam paznic cu maxim trei clase (după vorbă, după port și după aspect facial de tip retard mintal) iese din ghereta unde își făcea veacul pe bani publici și mă informează că nu am voie să pozez clădirea. Ăăă?!
La fel ca în cazul numeroșilor mulți alți „șefi” de gheretă duși cu pluta, o informez pe madam că nu sunt clarvăzător și că nu există nicio interdicție afișată vizibil referitoare la fotografierea clădirii.
Madam Retard își pune cuvântul ei la bătaie, mai presus de orice afisaj legal. Îi explic că acolo unde este fotografierea interzisă există clasicul semn cu aparat foto barat, dându-i ca exemple concrete obiectivele Ministerului Apărării Naționale și SRI-ului.
Asta nu o descurajează pe madam mascotă de circ, care insistă în prostia ei. Așa că îi mai spun doar că mă deranjează comportamentul ei abuziv.
Madam îmi atrage atenția că o jignesc, la care îi răspund că mă ea mă jignește cu comportamentul ei abuziv.
După care o las în dilemele ei existențiale.
Oricum, este al „Ț”-lea caz de papagal (în cazul de față papagală) care are o problemă cu cetățenii posesori de aparate foto utilizate pe domeniul public.
Așa a fost instruită de șefi sau este o inițiativă personală?
Ce ascunde Biblioteca Națională, teoretic loc public și cultural prin natura sa, dacă este o problemă atât de mare cu fotografiatul?
O fi casă conspirativă a securității? Aici se stabilește strategia națională de apărare? Aici își ține ședințele CSAT-ul? Aici e sediul Marelui Stat Major?
Negreșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu