Un deces aberant la locul de muncă relevă și atestă condițiile degradante și inumane ale muncii în România.
Mai atestă și faptul că avem un minister al muncii și inspectorate teritoriale de muncă, dar nu știm nici la ce folosesc și nici de ce nu se desființează.
Mai atestă și faptul că sistemul medical românesc operează cu dublă măsură, una pentru cetățeni simpli și alta pentru privilegiați.
Pe cazul concret, o tânără care „nu era ştiută cu probleme de sănătate şi avea doar 27 de ani” (sursa: https://ziare.com/deces/tanara-27-ani-decedata-serviciu-lesinat-doua-ori-1898202) a leșinat la locul de nuncă, la firma MDPI din Cluj, dar șefii nici nu i-au dat liber, nici nu au sesizat asistența medicală.
Nu se precizează cum, dar tânăra și-a revenit și a primit o pastilă de calciu. După care a leșinat a doua oară și a vomitat. Atunci colegii au chemat salvarea.
Surpriză: serviciul de gestionare a urgențelor a considerat că nu era necesar să existe și un medic pe ambulanță (!) (la fel de bine putea să mă cheme pe mine de acasă: „Du-te, bă, vezi că a leșinat una...”). Așa că a venit a doua ambulanță dotată cu servicii de resuscitare, care... a constatat decesul!
Asta e România reală: nazistă, până la „Arbeit macht frei!”.
Asta e România reală, total diferită de economia care „duduie” în viziunea presedintelui și a miniștrilor săi de nimic.
Conform sursei https://observatornews.ro/fii-observator/o-tanara-de-27-de-ani-a-facut-infarct-si-a-murit-la-birou-lesinase-mai-devreme-dar-nu-a-fost-lasata-sa-plece-595469.html,
„Colegii fetei spun că organismul acesteia ar fi cedat de la volumul mare de muncă şi de la stres.”.
Conform sursei https://evz.ro/tanara-moarta-la-munca-in-bucuresti-colegii-ei-aduc-acuzatii-grave.html,
„Martorii susțin că li se cerea să facă ore suplimentare neplătite, iar condițiile de muncă deveniseră tot mai stresante”!
Oau! Deci ăsta e statul de drept român? Ore suplimentare neplătite, condiții de muncă stresante și deces la locul de muncă?
Interesantă partea asta cu cererea de a presta ore suplimentare neplătite (de fapt plătite șefilor cu prețul sănătății angajaților, care erau, evident, de tip „negri pe plantație”)!
Conform Art. 120 alineat (2) din Codul Muncii, SECŢIUNEA a 2-a, Munca suplimentară.
„(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului”!
În mod evident, salariații nu citesc Codul Muncii, nu înțeleg Codul Muncii, nu cred în puterea textelor din Codul Muncii și nici nu au încredere în Ministerul Muncii și în instituțiile sale subordonate.
Angajații au încredere doar în puterea de distrugere a angajatorului.
Am trăit niște experiențe unice, pe vremea când lucram, la niște firme unde eram SINGURUL care nu presta ore suplimentare! Dar, cel puțin, am ajuns la 60 de ani, nu am crăpat la 27 de ani pentru nimic, deci am și eu răsplata mea.
Cine ar fi trebuit să îi apere drepturile angajatei decedate?
Cum ar fi trebuit să procedeze legal angajata, astfel încât să își poată proteja sănătatea și astfel încât să nu mai fie nevoită să suporte presiunile șefilor?
Sunt instruiți în vreun fel angajații înainte de angajare, astfel încât să-și cunoască drepturile în raport cu angajatorii și șefii?
Sunt legale presiunile șefilor?
Este România un stat democrat sau un stat sclavagist?
Un deces la locul de muncă din cauza epuizării este cel mai bun răspuns: România este un stat sclavagist.
Mi se pare evident că în România munca nu este deliberat normată. Legiuitorul (parlamentarii scelerați, senatori și deputați), au lăsat voluntar o portiță juridică (vid legislativ) pentru ca angajatorii și șefii sa își poată exploata cât mai crâncen subalternii.
Ce contează că, pentru salariul primit, ar trebui să realizezi, să zicem, 10 sarcini pe zi. Angajatorul cel „isteț” sau șeful cel „descurcăreț” îți impune 100 de sarcini pe zi la celași preț (salariu). Nu-ți convine? Pleacă! Îți convine? Crăpi, după cum se vede!
Omul, simplul cetățean, contează cel mai puțin în ochii statului mafiot totalitar român și al majorității angajatorilor din România.
Majoritatea angajărilor din România se fac pe principiul santajului economic, fiind căutate persoane vulnerabile economic, dispuse să accepte orice abuz cu orice preț, chiar și cu prețul vieții, după cum se vede.
Conform sursei https://cluj24.ro/tanara-de-27-de-ani-decedata-la-birou-acuzatii-grave-de-hartuire-si-stres-in-compania-mdpi-romania-la-birourile-din-cluj-224725.html,
„MDPI este, fără putință de tăgadă, un angajator criminal”.
Iar „depozitul” de angajați din MDPI care au enumerat, „sub protecția anonimatului, nemulțumirile legate de volumul uriaș de muncă și comportamentul abuziv al managerilor”, atestă teroarea represivă care domnește la locurile de muncă din România.
Nu-i nimic, domni și tovarăși (în funcție de „doctrină”), duceți-vă liniștiți la vot!
Votați reprezentanții democrației infracționale sclavagiste postdecembriste din România (iohanniși, ciolaci, ciuci, geoni etc)!
1/Z. CAZUL 28: SUPLIMENTUL DE TORTURĂ
Acum 5 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu