Prin Parcul Drumul Taberei

In aceste zile am tot fost bombardati la televizor cu stiri consumistice, probabil ca sa creasca vanzarile ocazionate de zilele libere din jurul datei de 1 Mai.

Mai intai ni s-a spus ca lumea s-a tirat la munte (in special pe Valea Prahovei) si la mare, ca s-au umplut cluburile (se pare ca mai toate sunt de "fite"), ca lumea petrece non-stop, ca s-au incins gratarele cu mici (probabil ca si berea s-a pus la fiert...).

Nu prea am inteles de ce ar trebui sa plec la munte sau la mare pentru a sta intr-un club, parca nu exista cluburi si in Bucuresti sau in orice alte localitati mari sau un pic mai mici...

Nu prea am inteles nici de ce halitul de mici si bautul de bere inseamna o mare realizare, care trebuie sa aiba loc intr-o zi de sarbatoare. Probabil din cauza ca multi romani nu au parte nici macar de asa ceva, din cauza salarizarii si vietii mizere.

Emisiunile de stiri s-au redus mai mult la publicitate, fiind recomandate tot felul de destinatii-fantoma catre nimic (teleportarea este obligatorie pentru cei pentru care timpul inseamna bani!). In general, la aceste destinatii, in afara unor cosmelii unde poti sa dormi nu prea ai ce face si trebuie sa te sugestionezi ca peisajul romanesc este unic (probabil din cauza lipsei asfaltului si abundentei taranei) ca sa crezi ca ai facut vreo mare branza.

Propaganda consumistica ne-a bagat din nou pe gat stiri cu diverse nulitati bogate care, cica, nu se uita la bani atunci cand e vorba de distractie, de parca distractia e direct proportionala cu suma de bani cheltuita.

Dupa care am aflat din prognozele meteo ca la mare era cam frigut (maxim 20°C), iar la televizor am vazut ca lumea statea pe plaja imbracata si se cam uitau unii la altii, si ca turistii bucuresteni urmau sa faca fata din nou aglomeratiei si nervilor (ca de obicei) pe Valea Prahovei si pe autostrada Constanta-Bucuresti.

Pentru mine astfel de zile inseamna multa aglomeratie si ma cam feresc de ele. Am facut o "drumetie" in Parcul Drumul Taberei. Am vazut ca se instalase o scena si cantau niste "baieti", dar nu am fost interesat sa raman la spectacol. M-am cam plictisit de circul indoielnic oferit de primarii...

As vrea sa mai subliniez doar ca luna aprilie a anului 2018 mi s-a parut cea mai calda si mai insorita din viata mea. Cred ca in fiecare zi a fost soare si ca au fost vreo 2-3 averse dupa amiaza sau seara (nimic care sa ma deranjeze).

Sa vedem cum va fi luna mai! Cica in nordul Frantei (in Normandia) a venit iarna din nou...

Prosteala de 1 Mai

Ca de obicei, propaganda mediatica imbecilizanta a urlat in aceste zile, propunand eternele tembelisme primitive in chip de mare distractie pentru romani.

La loc de cinste au fost micii la gratar si berea. Toti romanii au fost indemnati sa se duca undeva in mijlocul mizeriei si jegului si sa bage in ei carne tocata de caine, de soarece si de animale domestice expirate, bine impanate cu condimente si monoglutamat, ca sa... mai taie greata.

Pe locul al doilea a fost mersul la mare, de preferat in Vama Veche, unde turismul tip comuna primitiva este cel mai... dezvoltat. Statul pe nisipul rece si eventual intratul in apa rece a marii sunt exterm de utile pentru cei care vor sa contracteze boli cronice renale, articulare sau de coloana, care sa-i chinuie toata viata.

Nu mai zic ca si vremea a fost "meseriasa" (cer noros si vant) pentru cei carora le place sa arunce bani pentru nimic.

In completare, traficul a fost, desigur, infernal pentru cei care s-au dus ca sa se intoarca.

Dar, desigur, fiecare e liber sa faca ce vrea. In acelasi timp, oricine are dreptul al opinie.

Eu, de exemplu, spun intotdeauna "pas" acestor indemnuri mediatice nesimtite si ridicole. Ma doare undeva de mici si de Vama Veche.

1 Mai intre banalitati si surprize

Ieri a fost 1 Mai muncitoresc sau Ziua Internalionala a Muncii.

Ca unul care nu mai am loc de munca de peste 5 ani, nu prea am motive sa ma includ in aceasta sarbatoare, poate doar daca se pun si cei care fac munca "patriotica", adica neremunerata. Oricum, pentru mine fiecare zi este deja o sarbatoare :)

Asa ca de dimineata m-am lasat "imbacsit" de banalele stiri televizate cu romanii care s-au dus la mare ca sa nu poata face plaja sau la munte ca sa admire... vremea rea si ploile torentiale. Stirile au continuat cu cliseul micilor si berii.

Stiu despre micii romanesti ca sunt un amestec incert de tocatura care poate contine orice fel de carne, expirata sau nu (caine, soareci, pisici, cai, vita, pui etc). Cineva imi vanduse acest pont acum mai bine de 25 de ani. Pe la jumatatea anilor '90, cand am intrat cu sotia, copiii si niste prieteni intr-un restaurant pe Valea Prahovei, prietenii ar fi vrut sa mancam mici. Eu, care imi faceam griji pentru copii, am intrebat formal ospatarii daca pot sa dau mici la copii. De obicei comerciantii isi lauda marfa si iti spun ca toate porcariile sunt de cea mai buna calitate, dar de data asta ospatarii ne-au recomandat sa uitam de mici!!!

Apreciez si acum sinceritatea acestor ospatari. Imi aduc aminte cat au mai comentat prietenii mei dupa aceea ("Ia uite, bai, sa o spuna asa, direct!").

Dar asta nu a stopat in niciun fel succesul micilor pe plan national, la succes contribuind vesnic propaganda televizata care lauda din rasputeri acest produs banal, usor de falsificat si de calitate indoielnica in general.

Apropiindu-se de ora 10:00, cand se deschid centrele de inchiriat biciclete, am lasat mitul micilor pe sticla televizorului si am sters-o in parcul Herastrau. Am facut 3 tururi de lac in cele maxim doua ore cat puteam folosi bicicleta. Aglomeratie mare, ca de obicei cand e o zi libera. Mie imi plac zilele lucratoare, cand "bate vantul" prin parc, adica lumea are de obicei alte treburi. Intr-o zi ca asta traficul de lume, biciclete si role este infernal. Trebuie mers cu multa atentie, sunt o gramada de copii mici dar vioi, pe care de obicei parintii sau bunicii ii supravegheaza de la foarte mare distanta, adica daca e pe cale sa se produca un incident rudele mai mari nu pot interveni decat atunci cand este prea tarziu.

Cand mi-a expirat timpul am lasat in urma parcul Herastrau si m-am intors acasa. Am remarcat pe drum ca 1 Mai se cam sarbatorea prin munca, in multe locuri comertul functionand din plin. Sa speram ca angajatii care munceau de 1 Mai erau remunerati conform prevederilor Codului Muncii (in caz ca mai stie cineva care sunt acestea).

Am mancat de pranz, iar am stat la televizor, iar m-am plictisit cu programele de nimic, cu stirile de nimic, cu filmele la fel de expirate ca si carnea de mici. Asa ca m-am dus la calculator.

Pe blogul cu poze s-au intamplat chestii. In luna aprilie traficul pe blog a explodat. Am sute de vizualizari zilnic. In aprilie am avut un record de peste 600 de vizualizari intr-o zi, iar pe intreaga luna am avut peste 8500 de vizualizari. Dar lucrurile nu par sa se opreasca aici. Ieri, pe 01.Mai.2014, am avut peste 800 de vizualizari.

Din motive care imi scapa, traficul este sustinut in mod galopant din SUA. De altfel, in statistica generala, numarul vizitatorilor din SUA l-a depasit pe cel al vizitatorilor romani, care domina confortabil si detasat la un moment dat.

In clasamentul general al vizitatorilor, Franta (de unde am cele mai multe comentarii) este pe locul 4, fiind depasita si de Rusia.

Ma mira vizitele acestea numeroase pe blog, venite din SUA. Stiu ca fac poze dragute, dar sunt si altii care fac acelasi lucru, echipati cu aparate foto mult mai performante decat modestul meu Nikon, pe care oricum l-am luat intr-un moment cand pretul i-a fost redus cu 300 de lei, adica intr-un moment cand s-a lansat o noua generatie de aparate foto!

Cu atat mai bine si cu atat mai placut pentru mine! Savurez cu bucurie aceasta clipa si imi face placere sa vad ca blogul meu a starnit un astfel de interes.

Dupa care ziua parea sa se cufunde iar in banalitate, iar imi pierdeam vremea la televizor, cand spre seara s-a auzit animatie si muzica dinspre parcul Sebastian. Pe la orele 20:00 i-am facut o propunere sotiei sa mergem si noi pe acolo. Cam fara chef, pana la urma ne-am dus.

Aglomeratie in micutul parc, ne-am strecurat cu greu catre zona centrala, cu vizibilitate catre scena unde canta in acel moment Vunk. In mod amuzant, tocmai se canta melodia "Pleaca". Ne-am simtit alungati pentru o clipa :) Apoi, trupa a lasat audienta sa cante refrenul. Acum publicul striga "Pleaca", "Pleaca", "Pleaca" :)) Aproape ca nu mai intelegeam nimic :)) Aveau boala unii pe altii? :))

Dupa care a urmat Antonia, care a cantat vreo 4 melodii.

In final, marea surpiza: Thomas Anders (născut în data de 1 Martie 1963, deci are 51 de ani), fostul solist de la Modern Talking, a concertat in parcul Sebastian. Si a cantat mai bine de o ora! Concertul a fost foarte placut, amiabil si electrizant. S-au cantat melodii de succes, care raman vesnic tinere dupa parerea mea: "You're My Heart, You're My Soul", "Brother Louie", "Cheri, Cheri Lady", "Atlantis Is Calling" si multe altele. Instrumentistii din trupa (chitarist, basist, baterist, clape) au oferit solouri de mare virtuozitate. Am remarcat la acest concert o prezenta mult mai numeroasa decat de obicei si foarte activa in acelasi timp a celor de peste 40 de ani, care au ajuns cumva la maturitate pe aceasta muzica.

La un moment dat, Thomas Anders a remarcat multimea de aparate care-l fotografiau si a rugat publicul sa ridice mainile si sa strige, pentru ca sa faca si el o poza pe care sa o publice pe Twitter. Sigur ca audienta a participat cu caldura la acest moment.

Dupa concert a urmat focul de artificii, care au incheiat astfel ziua.

Asa cum am zis, 1 Mai intre banalitati si surprize...