Ghinion de vinerea neagra

Se stie ca superstitiosii banuiesc ca se intampla nasoale in special martea, vinerea si in zilele de 13. Cum azi, 18.Noiembrie.2016 nu a fost doar vineri, ci chiar vinerea neagra, sa vedem ce mi s-a intamplat.

Ma trezesc de dimineata cu o fata cam calcata de tren, neras, ciufulit, cearsaful imprimat pe obraz, ochii mici. Sotia, cam buimaca si ea, ma priveste cu juma' de ochi si citeaza ironic si compatimitor, conform cantecului: "Fericirea are chipul tau!". Greu de imitat interpretarea originala a acestui enunt. Bine ca n-a  facut si o poza! Fara dovezi sunt doar speculatii rautacioase ale presei tabloide. :)

Rusinat in proportie de 5-6%, ma adun si ii raspund: "Oricum, sper ca ai remarcat frumusetea mea interioara.". :)

Dupa care, cateva ore mai tarziu, m-am dus sa platesc intretinerea. Imi place sa platesc pana in 20 ale lunii, sa aiba administratia ceva bani, in speranta ca pot contribui la evitarea blocajelor financiare. Am avut eu de data asta si un gand ascuns, dar cu aceasta ocazie am constatat ca nu exista black friday la intretinere: apa calda si rece, gazele, liftul, salubritatea si restul cheltuielilor legate de apartament nu se reduc nici macar cu 5% in aceasta zi! Mai bine plateam pe 29 sau 30, ca toata lumea. :)
Altfel, vise de vinerea neagra pe teme electronice nu am avut. Ce rost are sa-mi au televizor 4k smecher, cu ecran curbat, cand nu prea am ce vedea la el? Multe televiziuni nu emit nici macar in HD. Sa vad cu inalta rezolutie minciunile si mutrele candidatilor? In plus, serialul favorit "Stadiul relatiei: complicat", tocmai s-a terminat si el. Practic nici nu mai am ce sa vad la televizor. :)

Brânzăăă!

Unul dintre cele mai neobisnuite momente din viata mea s-a petrecut ieri, 18.Septembrie.2015.

M-am dus cu sotia in parcul Izvor cu o minge de fotbal si una de baschet, ca sa facem miscare cel putin 30 de minute pe zi (cum zice poetul sau reclama, nu mai stiu exact).

Pe langa terenul din parc era o grupa de copii de gradinita. Imediat cum am scos obiectele din traista si le-am pus pe jos, multi copii au intrat pe teren si au inceput sa strige "Mingi! Mingi!". Dupa care, fara sa-si puna prea multe intrebari legate de dreptul de proprietate, le-au luat si au inceput sa se joace cu ele cu mult entuziasm.

Luati pe nepregatite si nauciti, am inceput sa radem de situatie.

Dupa care mi-am scos aparatul foto si am facut cateva poze unor copii care nu se jucau.

Educatoarele stateau la umbra si nu au intervenit in niciun fel. Cred ca ziceau mersi ca si-au gasit copiii de lucru cu altcineva decat cu ele.

Cum distractia copiilor parea interminabila, dupa un timp, am zis totusi ca ar fi bine sa ne luam jucariile si sa ne mutam la celalalt teren, din celalat capat al parcului.

Dar dupa ce am recuperat cu greu mingile, cativa copii au inceput sa traga de mine. Unul s-a agatat cu mainile si picioarele de piciorul meu si am facut cativa pasi demonstrativi in fata sotiei cu el  pe picior. Unul imi tragea de tricou cu putere si ma gandeam foarte serios ca l-ar putea rupe, tinand cont de calitatea carpelor comercializate in zilele noastre.

Unul dintre copii mi-a zis ca el nici nu a apucat sa puna mana pe minge si a inceput sa planga. Spre panica sotiei, ce era sa fac? Am scos mingea de fotbal si i-am pus-o in brate. Credeam ca e suficient sa o atinga ca sa se linisteasca, dar el a si sters-o triumfator cu mingea, inconjurat de ceilalti copii. Am mai facut cateva poze la copiii de langa mine.

Am reusit sa recuperez dupa o vreme mingea, dupa care am strans totul si am ramas cu aparatul foto la gat. Unul dintre copii mi-a reprosat pozele facute anterior: "Ce poze sunt astea, ca nu am zis nimic!". "Pai ce trebuia sa spuneti?", am intrebat eu. "Branza!", zice el. "Aaa, branza pute!", zic eu (asa am invatat de la fata mea, cu multi ani in urma, ca se spune la poza...). Nu mi-am dat seama ca tot ce spun va fi folosit impotriva mea: "Nu pute, se mananca!", zice o fetita.

Ce nu au stiut copiii era ca o parte din momentul cu "branza" a fost filmat. Politica blogului este sa nu pun filme pentru ca sunt mari consumatoare de memorie si deja sunt la al treilea blog din acest motiv (intre timp capacitatea de memorie video alocata unui blog s-a tot marit).

Dar acest filmulet mi s-a parut foarte deosebit:

Hi, hi!

Glume povestite de Radu Banciu si Mircea Badea

Intamplator, am nimerit exact doua momente in care cei doi au povestit niste istorioare care m-au terminat de ras. Le redau din memorie, probabil adaptate si prescurtate.

Banciu povestea ca Victor Becali s-a dus la un local de lux in Paris si a cerut... seminte. Cel care servea la masa i-a spus (demn): "Suntem local de lux, nu tinem asa ceva"; Victor Becali zice (cu voce morocanoasa): "Da, si ce tineti voi pe aici?". Ospatarul: "Fructe de mare". Victor Becali: "Asa, si ce fructe de mare aveti voi?". Ospatarul: "Scoici, melci...". Victor Becali: "Aha! Si atunci astea: lupul, vulpea, ursul, pârşul, ce sunt? Fructe de padure?".

Hi, hi!

Badea povestea ca era la volan in trafic cu viteza legala. Este depasit pe stanga de o alta masina; o tipa era la volan si cel din dreapta ei, agitat mai sa iasa din masina, ii arata degetul. In fine, masina din stanga a luat avans, dar s-a oprit la stop si Badea a ajuns iar in dreptul lor. Ala iar, i-a tot aratat degetul. Badea s-a gandit ca face o smecherie si-l pozeaza. Numai ca atunci cand a scos aparatul si a vrut sa pozeze, celalalt a mai adaugat si aratatorul, rezultand semnul "Victorie", dupa unii, sau "Esti bou!", dupa unele peluze din fotbal. Am vazut poza si pe post!

Din nou: hi, hi!