Intelepciunea

[Proverbele Capitolul 8]

"Strigarea înţelepciunii.

Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii, şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
„Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

Obârşia înţelepciunii.

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.
Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

[Proverbe Capitolul 9]

"Strigarea prietenoasă a înţelepciunii.

Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei.

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:
„Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
„Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor."

[Ioan 6.27.]
"Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

[Ioan 6.51.]
"Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii."

[Ioan 6.54.]
"Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
[Ioan 4.14.]
"Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică."

[Luca 9.35.]
"Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.”"