Intelepciunea

[Proverbele Capitolul 8]

"Strigarea înţelepciunii.

Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii, şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
„Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

Obârşia înţelepciunii.

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.
Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

[Proverbe Capitolul 9]

"Strigarea prietenoasă a înţelepciunii.

Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei.

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:
„Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
„Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor."

[Ioan 6.27.]
"Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

[Ioan 6.51.]
"Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii."

[Ioan 6.54.]
"Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."

[Ioan 4.14.]
"Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică."

[Luca 9.35.]
"Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.”"

Intelepciunea

[Proverbele Capitolul 8]

"Strigarea înţelepciunii.

Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii, şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
„Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.
Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

Obârşia înţelepciunii.

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.
Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

[Proverbe Capitolul 9]

"Strigarea prietenoasă a înţelepciunii.

Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei.

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:
„Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
„Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor."

[Ioan 6.27.]
"Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

[Ioan 6.51.]
"Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii."

[Ioan 6.54.]
"Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
[Ioan 4.14.]
"Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică."

[Luca 9.35.]
"Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.”"

Puterea lui Isus, viata vesnica, sfintirea prin adevar, solidaritatea fata de adevar si lumea

[Ioan Capitolul 17]
Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: „Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine, dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Eu Te-am proslavit pe pamânt, am sfârsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine însuti cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvântul Tau.
Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
Caci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.
Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: – tot ce este al Meu este al Tau, si ce este al Tau este al Meu – si Eu sunt proslavit în ei.
Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, în Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi.
Când eram cu ei în lume, îi pazeam Eu, în Numele Tau. Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se împlineasca Scriptura.
Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe când sunt înca în lume, pentru ca sa aiba în ei bucuria Mea deplina.
Le-am dat Cuvântul Tau; si lumea i-a urât, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.
Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.
Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvântul Tau este adevarul.
Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, asa i-am trimis si Eu pe ei în lume.
Si Eu însumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.
Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti în Mine, si Eu în Tine; ca si ei sa fie una în Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una –
Eu în ei, si Tu în Mine – pentru ca ei sa fie în chip desavârsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie în ei, si Eu sa fiu în ei.”

Semnificatia mortii si invierii lui Isus

Eu am inteles din Biblie ca Isus este intelepciunea.

Astfel incat, cand Isus a spus [Ioan 6.54] "Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.", de fapt a indemnat oamenii sa caute intelepciunea si sa tina cont de intelepciune.

Cei care tin cont de intelepciune inteleg dreptatea, judecata si nepartinirea, adica toate caile care duc spre bine, dupa cum este scris [Proverbe 2.2.; 2.9.]:
"[...] dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; [...]
Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine."

Cei care asculta invatatura se fac intelepti si gasesc viata, iar cei care urasc intelepciunea iubesc moartea. Si acest lucru este scris in Biblie [Proverbe 8.33.; 8.35.; 8.36.]:
"Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. [...]
Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

Intelepciunea poate fi folosita pentru facerea de bine sau pentru facerea de rau. Biblia diferentiaza intelepciunea cereasca de intelepciunea pamanteasca. Cei care tin cont de intelepciunea cereasca fac binele, iar cei ce au intelepciunea pamanteasca fac raul. Este scris in Biblie [Iacov 3.14. pana la 3.18.]:
"Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.
Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace."

Constatam in prezent ca raul este la putere si ca in ziua de azi exista cultul prostiei si cultul prosperitatii materiale. Se admite si se accepta ca prosperitatea materiala poate fi atinsa in orice mod si poate fi dusa dincolo de orice limite. Prosperitatea materiala nu este rezultatul muncii oneste, ci al facerii de rau, al coruptiei, al delapidarii, al furtului, al ingineriilor financiare, al exploatarii celor care muncesc, al utilizarii violentei.

Cei care au bani, putere si influenta se folosesc de aceste lucruri pentru a intretine aceasta stare anormala a lumii, pentru a impiedica facerea de bine si chiar pentru a determina lumea sa nu mai creada in bine.

Munca a fost devalorizata pana la limita supravietuirii, astfel incat cei care muncesc onest se confrunta mereu cu lipsuri, in ciuda progresului tehnic care a avut loc tocmai pentru ca lumea sa fie ferita de lipsuri.

Dincolo de ipocrizia legilor, care sunt facute doar pentru a fi incalcate, oamenii sunt indemnati de fapt, discret sau pe fata, sa se calce in picioare unii pe altii, iar cei mai puternici si mai ipocriti sa profite de cei mai slabi, mai tematori si mai corecti.

Asocierea in vederea comiterii de delicte pentru asigurarea prosperitatii materiale este descrisa si ea in Biblie.

Astfel, este scris:

[Proverbe 1.10. pana la 1.14.]
Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;
vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!”

[Isaia 1.23.]
"Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei."

Desigur, intr-o lume in care munca onesta nu este rasplatita, ci descurajata, oamenii sunt frustrati si tentatia de a face rau este mare. Cu atat mai mult cu cat legile au devenit din ce in ce mai blande cu infractorii, incurajand comiterea de infractiuni si favorizand infractorii.

Aici si acum intervine intelepciunea cereasca si increderea in Isus. Isus ne indeamna sa suferim raul cu rabdare si sa traim dupa indemnurile intelepciunii ceresti, sa nu ne folosim de minciuna, hotie si violenta pentru a ne atinge scopurile legate de rezolvarea problemelor materiale, cu atat mai mult cu cat bogatia lumii este efemera, iar bogatul moare la fel ca si saracul.

Isus a spus lumii ca oamenii care traiesc conform intelepciunii ceresti, cunoscand adevarul si folosindu-l pentru facerea de bine, vor avea viata vesnica.

Isus a venit pe pamant tocmai pentru a arata lumii ca viata vesnica exista. Daca cineva cunoaste adevarul despre Jehova si Isus si se fereste de rau, atunci raul nu mai are putere asupra lui. Isus a demonstrat ca raul exista pe pamant, dar nu are putere in cer. Orice rau si orice nedreptate pot fi suferite pe pamant, chiar si moartea, pentru ca moartea pe pamant este temporara, iar celor gasiti nevinovati li se va face dreptate in cer si vor fi inviati.

Isus a dat exemplul personal: a venit pe pamant, a facut numai bine si a spus intotdeauna adevarul. A aratat ca a venit de la Dumnezeu si a dovedit acest lucru prin lucrarile facute. Cu toate acestea, [Luca 7.30.] "fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei". Fariseii si invatatorii Legii, temandu-se ca isi pierd influenta si prvilegiile, au manipulat multimea si in total dispret fata de adevar l-au condamnat la moarte si l-au executat pe Isus. Chiar daca acest lucru s-a intamplat, Isus a inviat dupa trei zile, pentru ca era nevinovat in fata lui Dumnezeu.

Astfel, moartea si invierea lui Isus au ca semnificatie faptul ca invierea exista. Oamenii care traiesc conform cu intelepciunea cereasca, iubind adevarul si binele si urand minciuna si raul, vor avea parte de viata vesnica.