Germania a reusit sa castige foarte greu un meci in care dupa 90 de minute a fost egala cu Argentina. Spre finalul prelungirilor, in minutul 113, Mario Goetze a adus victoria germanilor in teren, evitand loteria loviturilor de departajare.
Scorul a ramas alb in primele 90 de minute desi mari ocazi au fost de ambele parti. Cea mai mare ocazie a meciului, din punctul meu de vedere, a avut loc in minutul 21, cand echipa Germaniei s-a aparat in stil... brazilian: Kroos a intors cu capul o minge peste linia sa de fundasi germani, servindu-si ideal... adversarul, pe Higuain. Din pacate acesta s-a precipitat si a sutat orbeste pe langa poarta, desi se afla intr-o pozitie ideala si putea continua intr-un mod mult mai fericit pentru echipa sa.
Ar fi fost interesant de vazut cum continua jocul cu Germania condusa inca din acel moment.
Altfel, ambele aparari au fost prompte si agresive (chiar si in sensul rau al cuvantului), sufocandu-si adversarii si nelasandu-le timp si spatiu pentru gasirea celei mai bune solutii.
Argentina a fost un adversar de mare valoare, evident mult superior Braziliei, cu aceeasi aparare aglomerata si cu momente de inspiratie in atac, dar pana la momentul finalizarii. Messi a avut si el o mare ocazie in minutul 40, anulata de Boateng care a respins de pe linia portii.
Cea mai mare ocazie germana a avut loc in minutul 45, cand Hoewedes a trimis cu capul in bara.
Trebuie remarcat faptul ca jocul dur a fost tolerat in loc sa fie descurajat si penalizat prompt.
Nu ma refer la faza despre care unii comentatori au sustinut ca Neuer a intrat in Higuain in stilul in care Harald Schumacher a intrat in Battiston in 1982. Spre deosebire de acel moment, in acest caz cel care a jucat mingea a fost Neuer si cel care nu a avut legatura cu mingea a fost Higuain. Cei doi veneau din directii perpendiculare si Higuain nu avea nicio sansa sa joace mingea prea inalta pentru el, incercand doar sa-l incurce pe Neuer, care a cautat in mod evident sa respinga, fara sa-si puna probleme pentru integritatea fizica a lui Higuain.
Un moment dur evident a fost atunci cand Schweinsteiger a incasat o lovitura in figura la un duel aerian, fara ca adversarul sa fie penalizat. Pentru o lovitura asemanatoare Chivu a lual direct cartonas rosu intr-un meci din campionatul Italiei. Schweinsteiger s-a ales cu rana deschisa sub ochi (ca Stallone in seria de filme "Rocky") si a primit ingrijiri medicale pe marginea terenului, Germania jucand cateva minute in inferioritate numerica.
Inspiratia lui Goetze de la finalizare a insemnat plusul decisiv pentru Germania, care castiga pe merit, dupa parerea mea, devenind prima echipa europeana care castiga pe teren sud-american.
Principala calitate a invingatorilor este, dupa parerea mea, combativitatea. Si nu doar in acest meci, ci intotdeauna de-a lungul anilor. Imi este greu sa-mi amintesc o echipa a Germaniei care, chiar si atunci cand nu avea o echipa valoroasa si chiar cand pierdea, sa nu o fi facut luptand.
Germania este echipa model de daruire, care lupta pana la final si care nu este invinsa pana nu s-a fluierat sfarsitul meciului. Si in acest caz a reusit victoria spre finalul reprizelor de prelungiri, intr-un moment cand toata lumea credea ca meciul se indreapta spre penalty-uri.
La festivitatea de premiere a iesit in evidenta apatia lui Messi, care a primit in mod ciudat un Balon de aur si care a dat mana in mod mecanic cu oficialitatile, evitand orice familiarism si socializare cu tribunele.
De remarcat si incercarea vesnica a politicienilor de a iesi in fata la astfel de evenimente, desi nu au nicio legatura cu fenomenul sportiv, ci numai cu banii care se invart in jurul organizarii unor mari competitii.
Domanei Presedinte al Braziliei nu prea i-a iesit momentul, fiind fluierata si huiduita de asistenta in momentul in care dadea mana cu jucatorii.
Sifonarea (deturnarea, suprafacturarea) unor mari sume de bani publici cu ocazia organizarii unor mari competitii (jocuri olimpice, campionate mondiale de fotbal) a devenit si ea un sport mondial si atesta prapastia dintre autoritati si proprii cetateni. Astfel de investitii masive in infrastructura sportiva se dovedesc de-a lungul anilor nejustificate decat de lacomia autoritatilor si a firmelor partenere cu statul, care obtin realizarea proiectelor. Mai dovedesc si faptul ca taxele si impozitele se impun cetatenilor doar pentru a fi apoi subtilizate in mod aparent legal; dar si ca de foarte multa vreme statele lumii percep prea multi bani de la cetateni din taxe si impozite (supraimpozitare!), bani colectati fara nicio viziune si strategie in interesul comunitatii.
Avem deja exemplul Greciei, organizatoare a unei editii a Jocurilor Olimpice, unde majoritatea bazelor sportive s-au dovedit a fi de unica folosinta (cu ocazia evenimentului), necontribuind cu nimic apoi la dezvoltarea unor sporturi in Grecia. Se pare ca nici bazele sportive si infrastructura pe care Rusia le-a construit cu ocazia J. O. de la Soci nu servesc acum la mare lucru. Stadioanele din Brazilia au fost pline cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, dar este greu de crezut ca vor ramane pline in continuare la meciurile din campionatul intern.
Statul brazilian a avut doar un pretext pentru a justifica cheltuirea unor sume uriase, in ciuda protestelor vehemente si continue a unor oameni care-si cer dreptul la viata decenta si eradicarea saraciei. Eu, unul, nu pot disocia stralucirea iluzorie, trecatoare si propagandistica de pe stadioane, de saracia continua in care se zbat enorm de multi cetateni brazilieni (valabil, de altfel, peste tot in lume). Nici nu se pot uita relatarile turistilor veniti pe pamant brazilian care se trezeau inconjurati (!) de zeci de hoti si care asteptau neputinciosi sa fie jefuiti.
Cu aceasta paranteza economico-sociala, semnificativa dupa parerea mea, felicit toti sportivii care au luptat corect si cu daruire pentru victorie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu