A mai trecut un Tur al Frantei

Cu multa intarziere, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, trebuie evidentat faptul ca duminica, 24.Iulie.2016, s-a terminat Turul Frantei.

Contrar opiniei multor iubitori ai ciclismului de sosea, aceasta editie a Turului Frantei mi s-a parut foarte spectaculoasa. Multi s-au plans de incapacitatea adversarilor lui Christopher Froome (castigatorul din acest an) de a-l ataca pe acesta. Dar competitia inseamna mai mult decat atat si nu-i intotdeauna atat de simplu cum cred unii. Este deja o performanta chiar si pentru ultimul ciclist care reuseste sa termine pe bicicleta competitia!

La fel de bine s-ar putea spune ca meciul Brazilia - Germania, scor 1-7, a fost o formalitate pentru germani in semifinalele Campionatului mondial din Brazilia.

In ambele cazuri mi se pare ca a fost vorba despre o lupta dreapta si despre o diferenta de valoare care... a fost pusa in valoare.

Turul Frantei este o competitie a andurantei si tenacitatii.

Cateva echipe de rutieri au cate un lider care lupta pentru primul loc in clasamentul general. Valorificarea calitatilor liderului depinde de foarte multi factori externi. Pe parcursul competitiei pot aparea diverse situatii nedorite: cazaturi, probleme mecanice, stare fizica alterata din diverse motive. Si atunci, echipa trebuie sa stie sa-si protejeze liderul, sa fie mereu cineva alaturi de el.

In acest an Froome a avut o echipa formidabila (Sky), care a terminat in integralitatea sa Turul Frantei.

Dincolo de echipa, Froome s-a dovedit un lider dedicat total luptei si dorintei de a invinge.

A ramas memorabil momentul din etapa a 12-a (de pe 14.Iulie.2016, ziua atentatului de la Nisa!) cand Froome a cazut in catarare pe Mont Ventoux impreuna cu Richie Porte si Bauke Mollema dupa ce motocicleta care deschidea drumul a pus o frana brusca, din cauza incapacitatii organizatorilor de a impiedica publicul sa blocheze drumul. Faptul s-a petrecut cu mai putin de 2 kilometri inainte de linia de sosire!

Din cauza ca bicicleta i se facuse praf, Froome a luat-o la fuga pe jos, desi era impotriva regulamentului sa treaca linia de sosire fara bicicleta. Chiar daca este un pic surprinzator faptul ca Froome nu cunostea regulamentul, ramane memorabila aceasta determinare de neclintit, aceasta dorinta de a invinge cu orice pret dusa la limita rationalului, indiferent de piedicile care se ridica in calea obiectivului.

Scena a fost cu atat mai memorabila cu cat a fost urmarita si de sotia mea, care, fara sa fie o mare pasionata de ciclism, a stat multe ore alaturi de mine la televizor in etapele de Tur al Frantei. In etapa respectiva, cand a vazut cazatura lui Froome si comentatorii au spus ca nu are voie sa treaca linia de sosire fara obiectul muncii, a inceput sa strige catre organizatori prin... televizor: "Dati-i, bai, o bicicleta! Dati-i, bai, o bicicleta!". :))

Pana la urma Froome a primit o bicicleta cu care a trecut linia de sosire.

Cum ar fi fost sa piarda Froome cateva minute si Turul Frantei pe mana organizatorilor in acea etapa?

Froome a mai avut o cazatura pe o coborare in etapa a 19-a, dar acea problema s-a rezolvat repede, preluand bicicleta unui coleg care se afla langa el.

De remarcat ca micile sau marile bube rezultate dupa cazaturile din ciclism nu conteaza ca la fotbal. Cand un ciclist nu mai poate urca pe bicicleta si se tavaleste in chinuri e clar ca nu simuleaza, ci are vreo fractura de clavicula, femur, bazin etc.

Un alt "froomism" a avut loc in etapa a opta, cand Froome si-a surprins adversarii la sfarsitul unei catarari, accelerand pe ultima coborare catre finish si catre victoria de etapa. Si aici a ramas memorabil pedalatul incomod al lui Froome de pe cadrul bicicletei. Pe coborare ciclistii au obiceiul sa stea direct pe cadru si aplecati inainte pentru a obtine un plus de viteza, dar nimeni nu a fost pana acum in stare sa si pedaleze, asa cum a facut-o Froome.

Tot Froome a castigat etapa a 17-a la contratimp pe catarare, consolidandu-si in acel moment primul loc.

In concluzie, exista destule argumente pentru victoria absolut meritata a lui Froome din acest an.

Adversarii lui Froome au incercat, dar nu au reusit. Nu au gasit nicio fisura pe drumul lui Froome catre victorie. Chiar si acest aspect inseamna spectacol pentru cei care inteleg fenomenul.

Ca sa-i dam lui Froome ceea ce merita, trebuie remarcat discursul pe care acesta l-a rostit in cadrul ceremoniei de premiere, cand a evocat printre altele problemele pe care le ridica terorismul (un atentat putea sa se intample si in cadrul Turului Frantei!) si a afirmat ca Franta este cea mai frumoasa tara din lume!

Nulitatilor si ticalosilor care se afla la putere in Romania, care isi bat joc de noi sistematic si cu toata nesimtirea, si care ne recomanda pur propagandistic sa descoperim frumusetile lu' Peste de la noi din tara le recomand, la randul meu, sa se uite la toate etapele de Turul Frantei. Dar sa nu urmareasca rutierii si competitia, ci sa ne semnaleze in cate locuri din cei circa 3.500 de kilometri de Tur nu exista asfalt! Ca element ajutator, pavajul de pe Champs Elysées din Paris nu se pune.

Alt moment memorabil din Turul Frantei 2016 a fost victoria din ultima etapa a lui Andre Greipel. Dupa ce a pierdut la sprint pentru un... varf de cutit de roata in fata lui Cavendish in etapa a treia, Greipel a tot incercat fara succes sa iasa in evidenta cu o victorie intr-o alta etapa de sprint. Dar a reusit exact in ultima zi, la Paris! Iata o alta victorie a tenacitatii si a celor care nu renunta niciodata!

Mark Cavendish, pe care tocmai l-am pomenit, s-a remarcat si el prin cele patru victorii de etapa, revenind ca sprinter intr-un moment cand putini mai credeau ca acest lucru poate fi posibil.

Dar tricoul verde, pentru cel mai bun sprinter al Turului Frantei, a revenit lui Peter Sagan, care a fost desemnat in acelasi timp si cel mai combativ ciclist al Turului. Pe buna dreptate, Sagan s-a facut remarcat mai tot timpul, castigand etape de tur sau terminand pe podiumul unor etape si tragand pentru colegii de echipa (ajutandu-l pe Rafal Majka sa castige tricoul cu buline roșii pentru cel mai bun catarator; ajutandu-l pe Roman Kreuziger sa termine intre primii zece in clasamentul general). As mai remarca faptul ca Sagan a terminat ultima etapa de sprint (de la Paris) pe locul doi, in urma lui Greipel, dar mi s-a parut ca in momentul in care se afla in accelerare si in revenire fata de Greipel i-a sarit roata din fata intr-o denivelare.

Iata, deci, cateva evenimente din cele intamplate intr-un Tur al Frantei despre care unii spun ca nu a fost spectaculos. Din punctul meu de vedere, ciclismul de sosea este cel mai barbatesc sport, iar Turul Frantei este competitia sportiva la care stau de departe cel mai mult timp in fata televizorului.