S-a terminat Turul Frantei 2018

Duminica, 29.Iulie.2018, Christopher Froome a pierdut fara resentimente Turul Frantei, dar Sky tot l-a castigat prin Geraint Thomas, liderul final al clasamentului general.

Noul tricou "soare" al Turului a tinut la festivitatea de premiere un discurs scurt, dar memorabil, incheind cu cuvintele "Vive le Tour!" ("Traiasca Turul!"), dupa care a lasat sa-i cada microfonul din mana, hi, hi.

Dupa parerea mea, Sky domina clasamentul individual pentru ca are o echipa intreaga dedicata castigarii clasamentului individual.

Inca nu am inteles ce "baieti" ar fi trebuit sa traga (pe modelul Sky) pentru ca Tom Dumoulin sau Primoz Roglic sa aiba vreo sansa sa castige Turul.

Am remarcat ca pentru clasamentul general nu exista un ciclist "generalist" care sa ia roata si secundele liderului de la Sky, asa cum face oportunistul si extrem de puternicul Sagan de multe ori in cazul etapelor de sprint.

In concluzie, victoria celor de la Sky (Geraint Thomas nu ar fi reusit de unul singur) este absolut meritata.

A fost un Tur memorabil din multe puncte de vedere. Pentru cei care nu rezista sa stea cu orele in fata televizorului ca sa vada cum se chinuie niste baieti pe doua roti, probabil ca nu are rost rememorarea acestor momente.

Dar un moment care imi vine repede in minte este caderea lui Philippe Gilbert in rapa in direct la televizor, din postura de lider al etapei. Omul a fost ajutat sa revina, s-a urcat in sa si a terminat etapa. Abia dupa aceea s-a aflat ca are fractura la rotula.

Nu or fi ciclistii sportivii cei mai bine platiti, dar cu siguranta ca sunt cei mai barbati.

Iar cine nu apreciaza combativitatea intr-o competitie sportiva se poate delecta cu circul din fotbal.

De multe ori m-am interbat daca nu cumva Turul Frantei este o opera de arta. Nu de alta, dar produce infinit mai multe emotii decat, de exemplu, sculpturile odioase si sinistre trantite in ultimii ani prin Bucuresti, de catre autoritatile cel putin la fel de odioase si de sinistre.

Dezamagire si nostalgie

Azi, 25.Mai.2018, Mihaela Buzarnescu a jucat cu Dominika Cibulkova semifinala turneului de tenis de la Strasbourg.

Rezultatul a insemnat o mare dezamagire. Adversara a castigat cu 2-6, 6-7, 6-1.

Mihaela Buzarnescu a jucat entuziasmant primul set si jumatate din al doilea, iar victoria parea sigura. Numai ca Buzarnescu s-a dovedit risipitoare si deficitara pe propriul serviciu in setul al doilea, iar in setul decisiv s-a taiat de tot si nu a mai contat.

Pacat!

Am intuit finalul din setul al treilea si am schimbat canalul pe Turul Italiei la ciclism, unde Christopher Froome si-a desfiintat adversarii si adevenit purtatorul tricoului roz, de lider al Turului.

A fost o etapa care s-a desfasurat in unele locuri pe unde am mers cu pasul: Sestriere, Pragelato (de unde am urcat pe Albergian - 3043 m) si Bardonecchia (de unde pornesc foarte multe trasee montane).

Anterior etapa de Turul Italiei a mai trecut pe la Meana di Susa si Colle delle Finestre, dar Mihaela Buzarnescu parea invincibila si credeam ca meciul de tenis se va termina repede si bine, asa ca nu am revazut si acele locuri.

A picat numai bine aceasta etapa a Turului Italiei, altfel stateam toata seara cu amaraciunea provocata de autoinfrangerea Mihaelei Buzarnescu. Asa am trecut peste momentul neplacut si am mers mai departe.

Daca am noroc, poate revad integral etapa de Turul Italiei. Atat cat am vazut, filmarile au fost la inaltimea locurilor.

Froome cu mingea in fata portii goale

Dupa etapa de contratimp de la Marseille putine lucruri au mai ramas de clarificat in ultima etapa a Turului Frantei, de la Paris.

Froome este foarte aproape sa castige pentru a patra oara Turul Frantei. Trebuie doar sa defileze prin Paris si sa nu i se intample vreo ciudatenie sau vreo nefacuta ca sa-si ia titlul, dupa ce a parut ca a facut cel mai economic Tur al Frantei posibil.

Cateva incertitudini tot mai exista: daca va castiga Greipel sprintul de la Paris si daca echipa Sky va lupta sa-l dea jos de pe podium pe Romain Bardet, ca sa-l puna acolo pe Mikel Landa, care se afla la doar o secunda distanta de Bardet si de locul 3. Va fi Froome la trena pentru Landa? Greu de crezut, dar nu imposibil.

Contratimpul de la Marseille a fost, asa cum era de asteptat, in beneficiul lui Froome, care s-a mai detasat de urmaritorii sai. Rigoberto Uran a profitat si el de contratimp pentru a ajunge pe locul 2 in clasamentul general, distantandu-se de Bardet, care s-a dovedit a fi cel mai vulnerabil in aceasta proba.

Urmaritorii lui Froome s-au dovedit incapabili sa-l detroneze pe munte. Froome a jucat la siguranta, a asteptat sa vina atacurile ca sa aiba ce anihila. Doar Bardet si echipa lui au fost mai combativi in Alpi, dar fara sperante reale de a obtine ceva.

Se pare ca tactica termina spectacolul si ca stiinta a stabilit ca atacurile pe munte fara o baza reala duc la pierderea de secunde in final. Uran a fost mereu in spatele lui Froome, a putut sa tina ritmul, dar nu a putut sa atace.

Peste putin timp vom vedea cum se va sfarsi aceasta competitie.

Turul Frantei dupa zece etape

Multe nume importante au parasit deja Turul Frantei 2017, care a fost marcat pana acum de abandonuri importante si de cateva controverse.

Printre numele importante care au parasit Turul Frantei se pot enumera:

Mark Cavendish (Team Dimension Data);
Peter Sagan (BORA-Hansgrohe);
Geraint Thomas (Sky);
Richie Porte (BMC);
Arnaud Demare (FDJ).

Cavendish s-a accidentat dupa un incident controversat in care a fost implicat si Sagan.

Sagan a fost descalificat de organizatori dupa acest incident, in mod nedrept dupa parerea multora. Subscriu la aceasta parere. Sagan a fost tot timpul in fata lui Cavendish. Cotul ridicat ridicat de el a fost vazut de toata lumea, dar intrebarea fundamentala este daca a fost un cot ofensiv sau defensiv. Am cautat cu rabdare alte inregistrari video decat ce am vazut in transmisia directa, dar nu am gasit decat citate derulate cu incetinitorul.

Exista o inregistrare din fata si una de sus. In filmarea de sus se vede ca Sagan a fost tot timpul in fata lui Cavendish. Cei care conduc in grupul sprinterilor, inaintand spre final, se deplaseaza simultan de la stanga la dreapta strazii, obligand-ul si pe Sagan sa se deplaseze spre dreapta. Cavendish, care era in spatele lui Sagan, este si el obligat sa se deplaseze spre dreapta si ajunge intr-o pozitie inchisa, intre Sagan si mainile agitate ale publicului. In filmarea din fata se vede ca Mark Cavendish isi inclina bicicleta spre stanga (fata de sensul de mers), adica spre Sagan, in incercarea de a iesi din unghiul inchis. Numai ca in acea pozitie, la acea viteza si la acea lipsa de spatiu este deja pe cale sa se dezechilibreze. De pe inregistrari nu se vede explicit daca a existat un prim contact intre Cavendish si Sagan, datorat lui Cavendish. Este foarte posibil ca Sagan sa fi fost atins initial de vreo parte a bicicletei lui Cavendish (cel mai probabil de ghidon). In acest caz, Sagan a fost impins spre stanga de Cavendish si a reactionat ridicand cotul si inclinandu-se spre dreapta, neavand o intentie agresiva. Oricum, de pe inregistrari este evident ca Sagan a reactionat numai dupa ce Cavendish si-a inclinat periculos bicicleta catre Sagan.

Daca ne luam dupa criteriile de la motociclism (cine are prim planul are intotdeauna dreptate; cel din spate trebuie sa-l evite pe cel din fata), atunci Sagan nu are nicio vina. Dupa parerea mea, mai degraba Cavendish a avut o conduita agresiva si imprudenta, incercand imposibilul in acel moment.

In concluzie, dupa parerea mea, Sagan a fost eliminat pe nedrept din Turul Frantei. Nu stiu cum functioneaza justitia sportiva si nici nu stiu daca organizatorii au aratat presei o motivatie bazata pe probe atunci cand au decis sa-l elimine pe Sagan.

Pana acum competitia curge in favoarea lui Froome, care s-a detasat de contracandidatii teoretici de pe hartie. Contador este la distanta cea mai mare de Froome, parasind clasamentul general al primilor zece, Quintana este si el la mai bine de doua minute. Daniel Martin a fost implicat in doua cazaturi nefericite (fiind martor si participant  fara urmari pentru el la o a treia, cea care a dus la abandonul lui Geraint Thomas) si este in acest moment la 1 minut si 44 de secunde de Froome.

Pana acum, cel mai exploziv si mai spectaculos in lupta cu Froome mi s-a parut Fabio Aru (Astana), care se afla dealtfel pe locul doi in clasamentul general, la doar 18 secunde de lider.

Chiar daca nu a existat o controversa mediatica, pentru mine tot este o controversa faptul ca Aru l-a asteptat pe Froome atunci cand a aflat ca acesta are o problema tehnica. Este obligatoriu si normal asa ceva? Nu de alta, dar la un nivel inalt se speculeaza orice slabiciune a adversarului, inclusiv problemele tehnice.

Aru a sprintat exact in momentul in care Froome ridica mana ca sa semnaleze o problema tehnica. Cu Aru s-au dus in acel moment, printre altii, Richie Porte (BMC) si Daniel Martin (Quick-Step Floors). Dar s-au oprit ca sa-l astepte pe Froome. Urmarea? Pe coborare Porte a cazut si s-a accidentat grav, doborandu-l si pe Daniel Martin. Deci, schimbandu-se premisele, s-a ajuns la alte consecinte. Poate ca daca Froome era indepartat nu ar mai fi existat accidentul lui Porte in care a fost destabilizat si Daniel Martin. Ideea este ca atunci cand Daniel Martin a avut o problema, absolut independenta de el, nimeni nu l-a mai asteptat! De ce nu a functionat acelasi sistem? Pentru ca nu era tricoul galben?

Din aceste motive cred ca atunci cand Froome a avut o problema trebuia imediat atacat.

Dincolo de toate acestea, in etapa a zecea, Marcel Kittel (Quick-Step Floors) si-a trecut in cont o a patra frumoasa victorie la sprint in aceasta editie a Turului Frantei, dovedind ca este de departe cel mai rapid sprinter al momentului.

Turul Frantei mai inseamna si promovarea turistica si economica a tarii. Din imaginile televizate nu prea se vad zone paraginite si nebagate in seama de oameni. Se vad in schimb peisaje minunate, multa verdeata, multa istorie si o inalta calitate a vietii.

A mai trecut un Tur al Frantei

Cu multa intarziere, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, trebuie evidentat faptul ca duminica, 24.Iulie.2016, s-a terminat Turul Frantei.

Contrar opiniei multor iubitori ai ciclismului de sosea, aceasta editie a Turului Frantei mi s-a parut foarte spectaculoasa. Multi s-au plans de incapacitatea adversarilor lui Christopher Froome (castigatorul din acest an) de a-l ataca pe acesta. Dar competitia inseamna mai mult decat atat si nu-i intotdeauna atat de simplu cum cred unii. Este deja o performanta chiar si pentru ultimul ciclist care reuseste sa termine pe bicicleta competitia!

La fel de bine s-ar putea spune ca meciul Brazilia - Germania, scor 1-7, a fost o formalitate pentru germani in semifinalele Campionatului mondial din Brazilia.

In ambele cazuri mi se pare ca a fost vorba despre o lupta dreapta si despre o diferenta de valoare care... a fost pusa in valoare.

Turul Frantei este o competitie a andurantei si tenacitatii.

Cateva echipe de rutieri au cate un lider care lupta pentru primul loc in clasamentul general. Valorificarea calitatilor liderului depinde de foarte multi factori externi. Pe parcursul competitiei pot aparea diverse situatii nedorite: cazaturi, probleme mecanice, stare fizica alterata din diverse motive. Si atunci, echipa trebuie sa stie sa-si protejeze liderul, sa fie mereu cineva alaturi de el.

In acest an Froome a avut o echipa formidabila (Sky), care a terminat in integralitatea sa Turul Frantei.

Dincolo de echipa, Froome s-a dovedit un lider dedicat total luptei si dorintei de a invinge.

A ramas memorabil momentul din etapa a 12-a (de pe 14.Iulie.2016, ziua atentatului de la Nisa!) cand Froome a cazut in catarare pe Mont Ventoux impreuna cu Richie Porte si Bauke Mollema dupa ce motocicleta care deschidea drumul a pus o frana brusca, din cauza incapacitatii organizatorilor de a impiedica publicul sa blocheze drumul. Faptul s-a petrecut cu mai putin de 2 kilometri inainte de linia de sosire!

Din cauza ca bicicleta i se facuse praf, Froome a luat-o la fuga pe jos, desi era impotriva regulamentului sa treaca linia de sosire fara bicicleta. Chiar daca este un pic surprinzator faptul ca Froome nu cunostea regulamentul, ramane memorabila aceasta determinare de neclintit, aceasta dorinta de a invinge cu orice pret dusa la limita rationalului, indiferent de piedicile care se ridica in calea obiectivului.

Scena a fost cu atat mai memorabila cu cat a fost urmarita si de sotia mea, care, fara sa fie o mare pasionata de ciclism, a stat multe ore alaturi de mine la televizor in etapele de Tur al Frantei. In etapa respectiva, cand a vazut cazatura lui Froome si comentatorii au spus ca nu are voie sa treaca linia de sosire fara obiectul muncii, a inceput sa strige catre organizatori prin... televizor: "Dati-i, bai, o bicicleta! Dati-i, bai, o bicicleta!". :))

Pana la urma Froome a primit o bicicleta cu care a trecut linia de sosire.

Cum ar fi fost sa piarda Froome cateva minute si Turul Frantei pe mana organizatorilor in acea etapa?

Froome a mai avut o cazatura pe o coborare in etapa a 19-a, dar acea problema s-a rezolvat repede, preluand bicicleta unui coleg care se afla langa el.

De remarcat ca micile sau marile bube rezultate dupa cazaturile din ciclism nu conteaza ca la fotbal. Cand un ciclist nu mai poate urca pe bicicleta si se tavaleste in chinuri e clar ca nu simuleaza, ci are vreo fractura de clavicula, femur, bazin etc.

Un alt "froomism" a avut loc in etapa a opta, cand Froome si-a surprins adversarii la sfarsitul unei catarari, accelerand pe ultima coborare catre finish si catre victoria de etapa. Si aici a ramas memorabil pedalatul incomod al lui Froome de pe cadrul bicicletei. Pe coborare ciclistii au obiceiul sa stea direct pe cadru si aplecati inainte pentru a obtine un plus de viteza, dar nimeni nu a fost pana acum in stare sa si pedaleze, asa cum a facut-o Froome.

Tot Froome a castigat etapa a 17-a la contratimp pe catarare, consolidandu-si in acel moment primul loc.

In concluzie, exista destule argumente pentru victoria absolut meritata a lui Froome din acest an.

Adversarii lui Froome au incercat, dar nu au reusit. Nu au gasit nicio fisura pe drumul lui Froome catre victorie. Chiar si acest aspect inseamna spectacol pentru cei care inteleg fenomenul.

Ca sa-i dam lui Froome ceea ce merita, trebuie remarcat discursul pe care acesta l-a rostit in cadrul ceremoniei de premiere, cand a evocat printre altele problemele pe care le ridica terorismul (un atentat putea sa se intample si in cadrul Turului Frantei!) si a afirmat ca Franta este cea mai frumoasa tara din lume!

Nulitatilor si ticalosilor care se afla la putere in Romania, care isi bat joc de noi sistematic si cu toata nesimtirea, si care ne recomanda pur propagandistic sa descoperim frumusetile lu' Peste de la noi din tara le recomand, la randul meu, sa se uite la toate etapele de Turul Frantei. Dar sa nu urmareasca rutierii si competitia, ci sa ne semnaleze in cate locuri din cei circa 3.500 de kilometri de Tur nu exista asfalt! Ca element ajutator, pavajul de pe Champs Elysées din Paris nu se pune.

Alt moment memorabil din Turul Frantei 2016 a fost victoria din ultima etapa a lui Andre Greipel. Dupa ce a pierdut la sprint pentru un... varf de cutit de roata in fata lui Cavendish in etapa a treia, Greipel a tot incercat fara succes sa iasa in evidenta cu o victorie intr-o alta etapa de sprint. Dar a reusit exact in ultima zi, la Paris! Iata o alta victorie a tenacitatii si a celor care nu renunta niciodata!

Mark Cavendish, pe care tocmai l-am pomenit, s-a remarcat si el prin cele patru victorii de etapa, revenind ca sprinter intr-un moment cand putini mai credeau ca acest lucru poate fi posibil.

Dar tricoul verde, pentru cel mai bun sprinter al Turului Frantei, a revenit lui Peter Sagan, care a fost desemnat in acelasi timp si cel mai combativ ciclist al Turului. Pe buna dreptate, Sagan s-a facut remarcat mai tot timpul, castigand etape de tur sau terminand pe podiumul unor etape si tragand pentru colegii de echipa (ajutandu-l pe Rafal Majka sa castige tricoul cu buline roșii pentru cel mai bun catarator; ajutandu-l pe Roman Kreuziger sa termine intre primii zece in clasamentul general). As mai remarca faptul ca Sagan a terminat ultima etapa de sprint (de la Paris) pe locul doi, in urma lui Greipel, dar mi s-a parut ca in momentul in care se afla in accelerare si in revenire fata de Greipel i-a sarit roata din fata intr-o denivelare.

Iata, deci, cateva evenimente din cele intamplate intr-un Tur al Frantei despre care unii spun ca nu a fost spectaculos. Din punctul meu de vedere, ciclismul de sosea este cel mai barbatesc sport, iar Turul Frantei este competitia sportiva la care stau de departe cel mai mult timp in fata televizorului.

S-a incheiat editia cu numarul 102 a Turului Frantei.

Victoria lui Christopher Froome este meritata si greu de contestat, in masura in care Quintana a parut prea indragostit de locul doi ca sa atace decisiv, Valverde nu putea mai mult, ci mai putin decat locul trei, Nibali a fost urmarit de lipsa de forma si de ghinion, iar Contador a fost in mod evident prea obosit si neputincios dupa Turul Italiei pe care tocmai il castigase.

Contador isi propusese un obiectiv ambitios in acest an: castigarea Turului Italiei si a Turului Frantei. Jumatate de problema o rezolvase, dar, conform propriilor declaratii, Turul Italiei s-a dovedit a fi extrem de dificil si i-a consumat in mare masura resursele. Astfel incat s-a dovedit ca in aceasta epoca moderna si contemporana a ciclismului nu este posibil sa se castige doua mari circuite de ciclism situate la mica distanta de timp intre ele.

Froome castiga deci pentru a doua oara Turul Frantei, intr-o maniera deloc categorica. S-a aratat vulnerabil in ultima saptamana, dar neputinta lui a fost in final inferioara neputintei adversarilor de a-l detrona.

Pe langa victoria  finala a lui Froome, din acest Tur al Frantei am ramas in special cu luptele individuale pentru castigarea etapelor.

De exemplu, mi-a ramas imaginea lui Peter Sagan care a incercat in zadar sa evite cateva locuri doi la finalul unor etape de sprint, dupa ce avusese probleme cu bicicleta sau fusese pus la munca in folosul echipei, fara ca echipa sa faca prea multe pentru el. Poate ca in alte conditii, bucatica de roata care l-a privat de primul loc putea fi depasita.

Greipel a dominat etapele de sprint, castigand patru dintre ele. Un mare absent al Turului Frantei si al sprinterilor, care l-a fi putut concura pe Greipel, a fost Marcel Kittel, dar acesta din urma nu a concurat din cauza problemelor de sanatate si de forma.

Thibaut Pinot a castigat ultima etapa montana, de pe Alpe d'Huez, entuziasmandu-si, desigur, compatriotii.

Marc Cavendish a reusit sa-i "fure" o etapa de sprint lui Greipel, desi parea destul de improbabil acest lucru.

Tony Martin a castigat etapa de pavate, dupa care a cazut din propria vina, s-a accidentat (fractura de clavicula) si s-a vazut nevoit sa abandoneze din postura de purtator de tricou galben.

Putin inaintea lui Tony Martin a cazut Fabian Cancellara. Si el s-a accidentat (dublă ruptură de vertebră la spate) si a abandonat din postura de purtator al tricoului galben !

In continuare ciclistii au parte de numeroase cazaturi si accidentari si ma tot mir de ce nu se iau masuri pentru protectia fizica a acestora (portul obligatoriu de genunchiere, cotiere, aparatoare pentru umeri; evitarea unor viraje stranse pe final de etapa; evitarea unor portiuni de drum foarte inguste).

Mie imi plac momentele in care se evadeaza si evadarile reusite. Evadatul este un fel de "hot" urmarit de "politisti" si exista dilema daca scapa sau daca va fi prins. Accelerarile disperate ale urmaritilor sau ale urmaritorilor mi se par pline de culoare, mai ales pe final de cursa, cand te intrebi de unde mai exista aceste resurse de energie. Cred ca atunci cand evadarea reuseste, castigatorului ar trebui sa i se dea tricoul alb cu dungi verticale negre :)

Este bine ca sportul sa aiba momente de amuzament, pentru ca altfel este plin de scandaluri de dopaj, de blaturi si de coruptie (nu vorbim doar de ciclism).

Turul din acest an a acoperit zona nord atlantica, pornind din Olanda,trecand prin Belgia si ajungand pana in Bretagne, dupa care a acoperit zona sud montana, pornind din Pirinei, trecand prin Masivul Central si terminand cu Alpii. La fel de bine se mai putea inventa un tur care sa acopere o gramada de zone estice si vestice...

Vazut de la televizor, Turul Frantei este o competitie mondena, unde comentatorii barfesc despre orice. Pronind de la competitori, viata sportiva, viata personala, istoria locurilor pe unde trec ciclistii, istoria competitiei, obiceiuri culinare regionale, se poate ajunge la orice fel de barfe si glume colaterale.

Daca mi se va ivi vreodata ocazia, voi face o catarare cu o bicicleta de serie (de 100-200 de euro) pe o zona renumita din Turul Frantei. Dar momentan aceasta ocazie nu pare foarte apropiata.

Asa ca la anul voi fi din nou cu ochii pe televizor, la editia cu numarul 103. Daca Froome va incerca sa-si apere primul loc obtinut in acest an, Quintana va ataca mereu pe munti si nu va mai fi preocupat sa apere locul trei al lui Valverde, Nibali va da totul si nu va mai avea probleme cu bicicleta chiar inaintea inceperii catararii, iar Contador se va concentra exclusiv pe primul loc in Turul Frantei, s-ar putea sa vedem o lupta foarte stransa si imprevizibila.

Felicitari tuturor ciclistilor si succes tuturor in continuare!

Zi de pauza in Turul Frantei

Dupa inceputul in forta al Turului Frantei pe teritoriul Marii Britanii si dupa continuarea la fel de solicitanta, azi, 15.Iulie.2014, este prima zi de pauza dupa 10 etape.

Au fost multe zile ploioase, traseu cu sectoare pavate, catarari, toate acestea testand continuu rezistenta ciclistilor impreuna cu lungile distante de parcurs.

Ca niciodata cred, au avut loc multe abandonuri ale unor nume mari. Printre acestea se numara si principalii doi mari favoriti.

Primul mare favorit, Christopher Froome, a abandonat in etapa a 5-a dupa ce a cazut de trei ori in doua etape.

Al doilea mare favorit, Alberto Contador, a abandonat in etapa a 10-a dupa o cazatura petrecuta in conditii neclare, dar care i-a provocat sangerare abundenta in zona genunchiului. Contador a incercat sa continue cursa dar nu a reusit. La testele efectuate ulterior s-a aflat ca are o fractura de tibie!

Ce diferenta intre ciclisti si fotbalisti! La fotbal dupa fiecare contact avem senzatia (conform comportamentului fotbalistilor care se tavalesc pe jos) ca o gramada de fotbalisti vor fi indisponibili cateva luni.

Anterior lui Froome si Contador, Andy Schleck, unul fost nume mare in ciclism care in ultima perioada s-a micsorat din ce in ce mai mult, a cazut in etapa a 3-a si a abandonat in urma ranilor suferite.

Iar in prima etapa, chiar pe final, sprinterul Marc Cavendish a provocat o cazatura de pe urma careia tot el a avut cel mai mult de suferit, abandonand.

In urma abandonurilor lui Froom si Contador, italianul Vincenzo Nibali si-a "aratat muschii", castigand etapa a 10-a intr-o maniera categorica si devenind in acest moment principalul candidat la victorie in clasamentul general individual al Turului Frantei. Este greu de spus ce s-ar intampla in continuare daca si Nibali ar abandona, nemaiexistand un alt posibil lider evidentiabil intre cei din clasamentul general.

In ultimele etape Turul Frantei ne-a plimbat prin zone viticole alsaciene. Am vazut zone verzi si impadurite, pante cu terase pe care erau plantate viile, ape domoale, orase frumos personalizate cu case colorate. "Barfele" comentatorilor romani de la Eurosport intretin o atmosfera placuta si vesela.

Imi place cum se sparge monotonia etapelor lungi spre final, cand ciclistii maresc ritmul chiar atunci cand ne asteptam sa fie terminati. Imi place si lupta pe catarari, dar si viteza dezvoltata pe coborari, modul in care se schimba ierarhia in urcare sau pe coborare in functie de abilitatile ciclistilor in momentele respective.

Remarc faptul ca dupa ce controalele antidoping s-au inasprit si au reusit sa evidentieze trisorii, au disparut campionii tip Lance Armstrong, adica genul de sportivi care ajung in frunte si ii domina pentru o perioada de ani pe ceilalti contracandidati. Lupta este acum mult mai stransa si este nevoie de antrenament si de multa inteligenta in cursa, de o tacticizare stricta si de optimizarea tuturor momentelor, inclusiv a momentelor de pauza si odihna.

Turul Frantei actual lasa impresia ca isi doreste sa promoveze egalitatea de sanse si tratament in cursa. Oricine poate fi favorit, dar nimeni nu este favorizat! Astfel incat cel mai bun poate castiga.

Punct final in editia centenara a Turului Frantei

Editia centenara a Turului Frantei s-a incheiat ieri, 21.Iulie.2013.

A fost o editie deosebita, care a incercat sa ofere tot ce are ciclismul mai valoros si tot ce are Franta mai frumos.

Cu etape programate in zone turistice exceptionale, de exemplu in Corsica (premiera absoluta), Nisa, Bretagne cu Saint-Malo si Mont-Saint-Michel, Pirinei, Alpi, dar si cu etapa finala de la Paris terminata in nocturna (alta premiera), Turul Frantei mi s-a parut din nou o competitie captivanta si foarte reusita.

Sprinturile si contratimpii de pe sosele impreuna cu catararile de pe munti au incantat iubitorii acestui sport de anduranta, printre care ma numar si eu.

Ultima etapa, departe de a fi linistita, a insemnat un duel intre "gheparzi" (sprinteri). Poate insemna, in acelasi timp, sfarsitul erei castigatoare a lui Cavendish, devansat la sprint atat de invingatorul de etapa Kittel (care a castigat 4 etape in aceasta editie a Turului Frantei), cat si de Greipel, celalalt sprinter care se numara printre favoriti.

Sprintul final mi s-a parut fantastic. Kittel a intrat in ultimul viraj cu un oarecare avans, ceilalti doi urmaritori s-au napustit pe urmele lui, recuperau cate putin si pareau ca au sanse sa revina. Lui Cavendish i-a sarit o roata peste o mica denivelare, dar a reusit sa evite o posibila cazatura de final, iar Kittel a rezistat si a castigat. Astfel s-a intrerupt suprematia lui Cavendish, care castigase de patru ori in ultima etapa de la Paris.

Foarte frumoasa a fost reluarea din lateral a sprintului, cand acesti adevarati bolizi pe doua roti (cu tractiune "animala"!) si-au impins simultan bicicletele pe linia de final. Pacat ca nu stim cu ce viteza au rulat spre linia de sosire!

Spectacolul de lumina proiectat pe Arcul de Triumf cu ocazia acordarii premiilor a fost deosebit. Au fost prezenti multi fosti ciclisti, printre care si unii mari castigatori ai Turului Frantei de-a lungul anilor.

Castigatorul editiei centenare a Turului Frantei a fost britanicul Christopher Froome. Dupa ce s-a dovendit peste ani ca Armstrong s-a dopat, a devenit un obicei sa se suspecteze castigatorul de dopaj. Pe acest principiu, ma mir ca nu il suspecteaza nimeni inca de dopaj pe columbianul Quintana, al doilea in clasamentul general, care a castigat titlul de cel mai bun catarator dupa ce l-a invins pe Froome in catararea din penultima etapa.

Dar acestea sunt probleme ale medicinei sportive si ale Uniunii Cicliste Internationale. Eu, ca practicant amator de ciclism, isi doresc pe de o parte sa castige intotdeauna cel care... a trecut primul linia de sosire; pe de alta parte imi doresc (si mi se pare corect) sa fie demascati toti trisorii, indiferent cat timp va dura acest lucru.

Astfel ca, la final, felicit si aplaud fara deosebire toti ciclistii participanti la aceasta editie centenara a Turului Frantei si le multumesc celor care au adus aceasta competitie in casele noastre.