Dictatura de piata (2)

Statul si-a continuat cu aroganta in aceste zile joaca de-a masurile anticriza in fata populatiei neputincioase. In fapt, opozitie reala in Romania nu exista. Partidele politice sunt parti ale aceluiasi scop suprem: accesul la banul public. Aceasta pentru ca, spre deosebire de societatile cu raspundere limitata, dupa cum se vede din vremurile pe care le traim, statul este o societate cu iresponsabilitate nelimitata si cu resurse financiare nelimitate.

Fiecare partid care nu este la putere, nu este nici in opozitie, pentru ca nu doreste in fapt schimbari care sa aduca intrarea tarii in normalitate. Tactica partidelor care nu sunt la putere consta in hartuirea celor de la putere. Se pun in evidenta probleme existente, se arata cu degetul catre vinovati si atat. Cand, intr-un fel sau altul, actualii distrugatori ai tarii vor pierde puterea, asa-zisi salvatori ai tarii vor prelua puterea si odata cu ea, toate obiceiurile vechii puteri. Se schimba numai personajele, problemele raman. Cei care pierd puterea vor pune, la randul lor, in evidenta probleme existente, vor arata cu degetul catre vinovati si atat. Asta, pana cand le va veni iar randul sa preia puterea.

Este clar ca statul are PRIN LEGE puteri discretionare de a face rau populatiei:
1. Statul are dreptul sa minta. Pedepseste legea minciunile oamenilor politici?
2. Statul are dreptul sa fure. Pedepseste legea ingineriile financiare (achizitiile publice la preturi suparevaluate)?
3. Statul are dreptul sa fie incompetent si de rea-credinta (sa gestioneze bugetul mereu in pierdere, sa falimenteze tara; sa faca imprumuturi inutile de la FMI, UE, banci; sa nu foloseasca fonduri europene nerambursabile; sa nu introduca politici de marire a numarului de firme private si de locuri de munca; sa stabileasca salariul minim pe economie nerealist in raport cu traiul decent; sa nu combata evaziunea fiscala si munca ilegala);
4. Statul are dreptul sa nu raspunda in fata legii. Daca vechiul regim era acuzat de subminarea economiei nationale acum 20 de ani, actualul regim ar trebui acuzat de mega subminarea (sau supraminarea?) economiei nationale. Cu toate acestea, partidele de "opozitie" nu fac uz de cadrul juridic pentru a acuza actuala putere. De ce? Pentru ca si "opozitia" a aplicat aceleasi metode cand era la putere, deci si puterea ar putea acuza "opozitia". Asa s-a nascut formula "Sa nu cautam vinovati".
5. Statul are dreptul de a-si exercita puterea haotic, nu este obligat sa prezinte actionarilor (poporului roman) un plan de afaceri VIABIL si sa isi exercite mandatul in limitele acelui plan de afaceri.

O opozitie reala ar trebui sa combata dreptul statului de a minti, de a fura, de a fi incompetent, de a nu raspunde in fata legii si de a functiona haotic. Schimbarea periodica a personajelor care compun statul roman nu modifica nimic.

Singurii vinovati de dezastrul in care este Romania sunt REPREZENTANTII DE LA VARF AI PUTERII. Imprumuturile din 2009, de zeci de miliarde de euro, nu se faceau daca nu existau gauri in buget de zeci de miliarde de euro. S-a ajuns la aceste gauri in buget, de zeci de miliarde de euro, desi in 1990 Romania nu avea datorii externe si s-au facut privatizari totale (vanzandu-se pana si resursele naturale ale tarii). Banii publici s-au transferat in buzunarele privilegiatilor care au avut acces la acesti bani. Cine sunt cei care au distribuit in 20 de ani banii publici? Somerii? Pensionarii? Bugetarii fara functii executive? Angajatii din firmele private? "Mamicile"? Copiii?

Dictatura de piata

A devenit evident ca Romania de dupa 1989 a devenit tara extremelor, avand un numar restrans de privilegiati si o mare masa de cetateni care traiesc in saracie.

Asa-zisul regim democratic a fost deturnat intr-unul dictatorial in fapt, privilegiatii sistemului impunandu-si oamenii in cadrul tuturor puterilor in stat.

Acest lucru a fost posibil datorita lacunelor din legislatia special alcatuita in acest mod, pentru ca persoanele care compun statul si detin puterea sa poata impune maselor orice masura contrara intereselor cetatenesti sau chiar a statului, fara sa suporte vreo consecinta juridica.

Lipsurile majore din legislatie se pot evidentia prin urmatoarele realitati:
1. Dreptul guvernului si al institutiilor care compun administratia centrala si locala de a functiona fara un program de administrare cu profit a banului public (adica administratorii banului public au dreptul de a provoca pierderi nelimitate in bugetul Romaniei);
2. Dreptul guvernului de a impune masuri care discrimineaza saracii in favoarea bogatilor;
3. Dreptul statului de a incalca Constitutia Romaniei;
4. Dreptul guvernului si al parlamentului de a nu defini, reglementa si asigura traiul decent conform Art.47, alineatul (1) din Constitutia Romaniei;
5. Statul nu ofera monitorizarea continua a deficitului public (adica cetatenii au aflat deodata ca guvernul trebuie sa se imprumute cu zeci de miliarde de euro, fara sa stie cine e responsabil de gaurile uriase din buget);
6. Dreptul persoanelor oficiale (inclusiv presedintele Romaniei si primul-ministru al Romaniei) de a dezinforma si de a face declaratii mincinoase;
7. Dreptul statului de a administra banul public in favoarea clientelei politice;
8. Dreptul statului de a aplica legea preferential;
9. Imposibilitatea cetateanului de a controla, penaliza si schimba un sistem juridic care protejeaza statul roman certat cu legea;
10. Imposibilitatea cetateanului roman de a-si face dreptate in justitie in timp real;
11. Dreptul statului roman de a crea inechitati sociale;
12. Imposibilitatea majoritatii cetatenilor de a avea o viata decenta prin munca.

Dupa parerea mea, orice stat care nu asigura cetatenilor un trai decent si nu-si protejeaza cetatenii de crize, speculatii si saracie, este un stat dictatorial, necostitutional si aflat in ilegalitate. Nu cred ca votantii si cetatenii imputernicesc statul sa le ofere o viata in saracie si in incertitudine. Nu cred ca cetatenii se duc la vot pentru ca sa ceara candidatilor saracie.

Ar trebui ca orice candidat la functii in stat sa isi faca cunoscute public in scris principiile, obiectivele si mijloacele prin care doreste sa isi atinga obiectivele; apoi sa fie obligat prin lege sa actioneze numai in limita acelor principii, obiective si mijloace. Daca, dupa obtinerea mandatului, persoana respectiva se va face vinovata de incalcarea propriilor principii, obiective si mijloace, sa fie demisa din functie imediat si sanctionata prin lege in functie de gravitatea consecintelor (tot asa cum, de exemplu, un cetatean este amendat daca incalca viteza legala, sau condamnat la inchisoare daca produce un accident de circulatie din culpa).

S-ar evita astfel situatiile arbitrare, contradictorii si haotice (gen "Nu se umbla la pensii si salarii" - "Se taie pensiile si salariile", "Sa traiti bine" - "Nu mai sunt bani").

Statul roman - dusmanul cetateanului roman (12)

Desi salariile in Romania sunt printre cele mai mici din UE, nu acelasi lucru se poate spune si despre profiturile firmelor din Romania in raport cu firmele din UE. Nu s-a stabilit niciodata vreun raport intre salariul angajatului si profitul patronului. Altfel spus, salarizarea nu se face pe criterii de performanta. Patronul are dreptul si i se garanteaza profituri nelimitate, in timp ce salariatului i se ofera, de cele mai multe ori, un salariu la limita subzistentei (sau chiar salariu sub limita de subzistenta).

De exemplu, un angajat, platit cu 1000 de lei, aduce un profit pentru patron de 500 de lei. Alt angajat, platit tot cu 1000 de lei, aduce pentru patron un profit de 4000 de lei. Nu exista vreo statistica a firmelor in care sa se evidentieze repartitia beneficiilor: veniturile per actionar (patron) si veniturile per salariat, pentru a cunoaste eficienta muncii angajatilor.

Dar exista exemplul Nokia, care si-a inchis o fabrica din Germania, unde platea salarii in medie de 2000 de euro, pentru a se implementa in Romania si pentru a plati salarii de 8-10 ori mai mici, pentru munca identica. Ce explicatii are statul roman pentru aceasta situatie? Cum se stabileste nivelul de salarizare in Romania? In functie de performante sau in functie de dorinta de a exploata cetateanul roman?

Nu exista criterii obiective care sa fi fost luate in considerare atunci cand s-a stabilit salariul minim pe economie. Romanii muncesc mai mult decat germanii, italienii, britanicii etc, dar pe bani mai putini. Si asta e tot. Statul favorizeaza bogatii garantand saracia generalizata. Salariul minim a fost impus de catre statul roman pentru a putea fi folosit drept baza si pretext de catre patroni pentru salariile mici din Romania.

In Romania nu sunt impuse prin lege al 13-lea si al 14-lea salariu, desi salariile sunt printre cele mai mici din UE. In multe tari occidentale, al 13-lea salariu si al 14-lea salariu sunt legiferate astfel: al 13-lea salariu se acorda de obicei in luna decembrie, iar al 14-lea salariu este pastrat de catre firma, fiind acordat angajatului atunci cand acesta se transfera la alta firma sau atunci cand cand angajatul iese la pensie (Adica un angajat care a lucrat 10 ani intr-o firma si incheie contractul cu acea firma, primeste de la firma de 10 ori al 14-lea salariu; un angajat care iese la pensie dupa 30 de ani de munca intr-o firma primeste de la firma 30 de salarii!). De ce nu se procedeaza la fel si in Romania?

De ce avem numai preturi din occident si nu avem si salarii ca in occident? Nu este evident ca preturi mai mari si salarii mai mici inseamna profituri mai mari pentru patroni?

Exista firme care obtin in Romania profit de sute de milioane de euro. Exista patroni milionari sau chiar miliardari in euro. Exista patroni care obtin anual venituri de milioane de la firmele pe care le detin. De ce nu se impoziteaza si profiturile nete pe timp de criza (sau oricand), cu ajutorul taxei de solidaritate? De ce sa fie exceptati tocmai bogatii de la impozitare, in timp ce se doreste impozitarea muritorilor de foame? Unde este componenta sociala a statului roman? Are statul roman o statistica a cetatenilor care isi permit un trai decent? Cati cetateni romani au un trai decent muncind in Romania?

Profiturile nete ale firmelor reprezinta veniturile patronilor sau actionarilor; multe dintre ele se pot incadra ANUAL intre sute de mii de euro si sute de milioane de euro. Astfel de venituri nu sunt "nesimtite", mai ales in raport cu salariile din Romania? Nu sunt create tocmai prin subsalarizarea cetateanului roman?

Statul roman - dusmanul cetateanului roman (11)

Statul roman e foarte doritor sa accentueze saracia cetatenilor majoritar saraci, diminuandu-le veniturile cu 15-25%. Doreste, deasemenea, sa impuna o taxa de solidaritate de 90% pentru anumite pensii.

Exista o alta categorie de cetateni, realizatoare de venituri, pe care statul roman o ignora cu desavarsire. Este vorba de persoanele care realizeaza venituri din dividende. Oare nu sunt si ei solidari cu restul cetatenilor romani? Nu ar trebui ca statul sa introduca si pentru ei o taxa de solidaritate? De exemplu, pentru venituri din dividende mai mari de 1500 de euro (adica de zece ori mai mari decat salariul minim, care este de circa 150 de euro), sa se introduca o taxa de solidaritate de 90%.

Alesii care compun statul roman promit la ora actuala deficit bugetar de 64% din PIB daca nu se aplica masurile propuse pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Asta propuneau alesii in campaniile electorale? De ce nu penalizeaza legea mincinosii si minciunile din campaniile electorale? Ce reprezinta campaniile electorale in fapt? Un joc al demagogiei si al ipocriziei? Sa se introduca legi penale pentru condamnarea celor care fac promisiuni fara acoperire in campaniile electorale.

S-ar mai putea impozita prin taxe de solidaritate: firmele care realizeaza profit net care depaseste 1 milion de euro per firma; persoanele care realizeaza venituri din chirii mai mari de 1500 de euro per persoana.

In fapt, statul roman sa impoziteze si bogatii, nu numai saracii!

Conform Constitutiei, Art. 47, alineatul 1:
"Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un trai decent."

Dupa parerea mea, salariul minim pe economie de 600 de lei si pensia minima de 350 lei nu asigura un trai decent, deci actualul stat roman incalca Constitutia (Art. 47, alineatul 1). Propunerile de reducere a pensiilor si salariilor, cel putin in cazul persoanelor care primesc in acest moment salariul minim si pensia minima, sunt o incalcare a Constitutiei (Art. 47, alineatul 1). Chiar si marirea taxelor si a cotei unice reprezinta, cel putin in cazul persoanelor care primesc in acest moment salariul minim si pensia minima, o incalcare a Constitutiei (Art. 47, alineatul 1).

Citez parerea consilierului prezidential Sebastian Lăzăroiu, preluata de pe link-ul:
http://www.mediafax.ro/social/lazaroiu-o-pensie-mica-nu-poate-asigura-un-trai-decent-dar-exista-o-solidaritate-intre-generatii-6127197/
"Nu spun că o pensie mică pe care s-o diminuezi acum cu 15% îţi poate asigura un trai decent."
Atunci despre ce vorbim? In ce stat de drept traim?

Am cautat de internet link-uri referitoare la definitia juridica a traiului decent in Romania. NU EXISTA NICIO PREVEDERE LEGISLATIVA CARE SA DEFINEASCA SI SA REGLEMENTEZE JURIDIC TRAIUL DECENT IN ROMANIA. Multumim statului roman, patronatelor si liderilor sindicali pentru aceasta lipsa majora din legislatia romaneasca, care permite batjocorirea legala a poporului roman.

Statul roman - dusmanul cetateanului roman (10)

Statul roman face de cateva zile un studiu de marketing. Pe de o parte isi verifica puterile discretionare de a impune orice fel de masura, oricat de aberanta ar fi si orica suferinta globala ar genera. Pe de alta parte, verifica neputinta societatii de a reactiona si inventariaza metodele ineficace si de multe ori ridicole prin care societatea reactioneaza.

Masurile fals numite anticriza preconizate de statul roman au fost luate numai pentru a saraci in continuare majoritatea populatiei (care era oricum majoritar saraca). Statul roman (si orice alt stat, deatlfel) stie foarte bine ca poate decide cand sa fie criza si cand nu. Ca sa fie criza, trebuie marit deficitul bugetar, iar ca sa fie crestere economica, trebuie create firme si locuri de munca. Numai firmele si locurile de munca pot alimenta pozitiv bugetul de stat. In Romania (si peste tot in lume unde o fi posibil) achizitiile publice la preturi aberante (mai mari decat pretul pietei), evaziunea fiscala si munca la negru alimenteaza negativ bugetul de stat.

Statul stie foarte bine ca ar trebui eliminate achizitiile publice la preturi aberante, evaziunea fiscala si munca la negru pentru pentru a nu avea probleme bugetare. Dar oamenii care compun statul, administratia centrala si locala, impreuna cu clientela politica, sunt principalii beneficiari ai achizitiilor publice la preturi aberante, ai evaziunii fiscale, posibil si ai muncii la negru.

Si atunci suntem martori neputinciosi ai unor situatii pe care nu le putem controla si impotriva carora nu ne putem opune. Nu cred ca statul vrea sa impuna actualele masuri inutile (micsorarea pensiilor, salariilor, ajutoarelor sociale) din incompetenta, pentru ca oamenii care compun acest stat sunt foarte competenti cu buzunarul propriu. Statul vrea sa impuna aceste masuri pentru ca detine puterea absoluta. A creat criza sfidand populatia si acum vrea sa elimine criza pe seama populatiei, chiar daca aceasta din urma va fi vesnic in criza, la nivel individual.

In 2009, incasarile la bugetul Romaniei nu au crescut si nici nu aveau cum sa creasca, pentru ca s-au inchis firme private si a crescut numarul de someri. Care a fost reactia statului? A facut imprumuturi de zeci de miliarde. Daca nu a facut aceste imprumuturi pentru a crea locuri de munca, ci numai pentru cheltuieli, este evident ca a adaugat la buget un minus, reprezentat de cheltuielile cu plata acestor imprumuturi. Orice economist din FMI si UE stie ca imprumuturile din 2009 facute de statul roman au eficienta economica zero. Cu toate acestea, reprezentantii FMI si UE au venit la Bucuresti solidari cu statul roman, pentru a convinge populatia ca statul roman ia masuri dure, dar juste.

Nu, statul roman nu ia masuri juste anticriza, ci numai masuri dure. Daca consideram ca statul a luat anul trecut (in 2009) un imprumut de 20 de miliarde de euro, cu dobanda de numai 2,5% pe an, ar rezulta necesitatea ca statul roman sa plateasca (prin poporul roman) 500.000.000 de euro pe an numai pentru dobanda (adica banii pe care statul nu ii are pentru plata integrala a pensiilor). Poate proba statul roman ca imprumutul de 20 de miliarde de euro aduce beneficii in 2010 mai mari de 500.000.000 de euro? Anul 2010 si masurile pe care anunta statul dovedesc cu siguranta ca nu. Atunci, cat timp se va mai juca statul cu spirala indatorarii romanilor? Noi imprumuturi vor insemna noi dobanzi de platit de catre cei multi, fara vreo obligatie sau garantie juridica referitoare la eficienta economica a imprumuturilor, din partea oamenilor politici romani care decid indatorarea in continuare a Romaniei.

Dobanzile la imprumuturile facute de statul roman in 2009 sunt niste cadouri facute de statul roman institutiilor care le-au acordat. Persoanele care au reprezentat statul roman la incheierea acordurilor de imprumut au un comision din afacerea asta?