Eu am inteles din Biblie ca Isus este intelepciunea.
Astfel incat, cand Isus a spus [Ioan 6.54] "Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.", de fapt a indemnat oamenii sa caute intelepciunea si sa tina cont de intelepciune.
Cei care tin cont de intelepciune inteleg dreptatea, judecata si nepartinirea, adica toate caile care duc spre bine, dupa cum este scris [Proverbe 2.2.; 2.9.]:
"[...] dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; [...]
Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine."
Cei care asculta invatatura se fac intelepti si gasesc viata, iar cei care urasc intelepciunea iubesc moartea. Si acest lucru este scris in Biblie [Proverbe 8.33.; 8.35.; 8.36.]:
"Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. [...]
Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.
Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”
Intelepciunea poate fi folosita pentru facerea de bine sau pentru facerea de rau. Biblia diferentiaza intelepciunea cereasca de intelepciunea pamanteasca. Cei care tin cont de intelepciunea cereasca fac binele, iar cei ce au intelepciunea pamanteasca fac raul. Este scris in Biblie [Iacov 3.14. pana la 3.18.]:
"Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.
Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace."
Constatam in prezent ca raul este la putere si ca in ziua de azi exista cultul prostiei si cultul prosperitatii materiale. Se admite si se accepta ca prosperitatea materiala poate fi atinsa in orice mod si poate fi dusa dincolo de orice limite. Prosperitatea materiala nu este rezultatul muncii oneste, ci al facerii de rau, al coruptiei, al delapidarii, al furtului, al ingineriilor financiare, al exploatarii celor care muncesc, al utilizarii violentei.
Cei care au bani, putere si influenta se folosesc de aceste lucruri pentru a intretine aceasta stare anormala a lumii, pentru a impiedica facerea de bine si chiar pentru a determina lumea sa nu mai creada in bine.
Munca a fost devalorizata pana la limita supravietuirii, astfel incat cei care muncesc onest se confrunta mereu cu lipsuri, in ciuda progresului tehnic care a avut loc tocmai pentru ca lumea sa fie ferita de lipsuri.
Dincolo de ipocrizia legilor, care sunt facute doar pentru a fi incalcate, oamenii sunt indemnati de fapt, discret sau pe fata, sa se calce in picioare unii pe altii, iar cei mai puternici si mai ipocriti sa profite de cei mai slabi, mai tematori si mai corecti.
Asocierea in vederea comiterii de delicte pentru asigurarea prosperitatii materiale este descrisa si ea in Biblie.
Astfel, este scris:
[Proverbe 1.10. pana la 1.14.]
Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;
vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!”
[Isaia 1.23.]
"Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei."
Desigur, intr-o lume in care munca onesta nu este rasplatita, ci descurajata, oamenii sunt frustrati si tentatia de a face rau este mare. Cu atat mai mult cu cat legile au devenit din ce in ce mai blande cu infractorii, incurajand comiterea de infractiuni si favorizand infractorii.
Aici si acum intervine intelepciunea cereasca si increderea in Isus. Isus ne indeamna sa suferim raul cu rabdare si sa traim dupa indemnurile intelepciunii ceresti, sa nu ne folosim de minciuna, hotie si violenta pentru a ne atinge scopurile legate de rezolvarea problemelor materiale, cu atat mai mult cu cat bogatia lumii este efemera, iar bogatul moare la fel ca si saracul.
Isus a spus lumii ca oamenii care traiesc conform intelepciunii ceresti, cunoscand adevarul si folosindu-l pentru facerea de bine, vor avea viata vesnica.
Isus a venit pe pamant tocmai pentru a arata lumii ca viata vesnica exista. Daca cineva cunoaste adevarul despre Jehova si Isus si se fereste de rau, atunci raul nu mai are putere asupra lui. Isus a demonstrat ca raul exista pe pamant, dar nu are putere in cer. Orice rau si orice nedreptate pot fi suferite pe pamant, chiar si moartea, pentru ca moartea pe pamant este temporara, iar celor gasiti nevinovati li se va face dreptate in cer si vor fi inviati.
Isus a dat exemplul personal: a venit pe pamant, a facut numai bine si a spus intotdeauna adevarul. A aratat ca a venit de la Dumnezeu si a dovedit acest lucru prin lucrarile facute. Cu toate acestea, [Luca 7.30.] "fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei". Fariseii si invatatorii Legii, temandu-se ca isi pierd influenta si prvilegiile, au manipulat multimea si in total dispret fata de adevar l-au condamnat la moarte si l-au executat pe Isus. Chiar daca acest lucru s-a intamplat, Isus a inviat dupa trei zile, pentru ca era nevinovat in fata lui Dumnezeu.
Astfel, moartea si invierea lui Isus au ca semnificatie faptul ca invierea exista. Oamenii care traiesc conform cu intelepciunea cereasca, iubind adevarul si binele si urand minciuna si raul, vor avea parte de viata vesnica.
luni, 6 mai 2013
Semnificatia mortii si invierii lui Isus
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu