O gramada de produse cu adevarat traditionale (adica tot felul de nimicuri banale) erau expuse pe langa haleala "specifica", la fel de traditionala, care se cocea la lumina si caldura, probabil in conditii extrem de proprii pentru... bacterii si alterare. Dar unele produse de artizanat imi atrag privirile, de exemplu ceramica. Chiar ma gandisem sa cumpar un vas mare cu capac din ceramica frumos colorata, dar pe de o parte nu imi era strict necesar, pe de alta parte nu prea stiu cum l-as fi carat pana acasa.
Cat despre manifestarile "culturale", am cam luat plasa pe toata linia. Am venit prea tarziu in parc (pe la 16:00) si nu am vazut nimic din teatrul Masca.
Dupa care, am trecut pe la scena principala, se canta "Cosarul". Am trecut de scena principala, am ajuns la lac, am stat vreo jumatate de ora pe acolo, iar m-am intors la scena principala, iar se canta "Cosarul"... Ce stiu eu, o fi criza de cantece prin Bucuresti. Iar muzica traditionala nu prea a mai evoluat, artistii anonimi neavand chef sa compuna in zilele noastre doine despre... incalzirea centrala.
Dupa care, ceva mai tarziu, se canta la un volum de-a dreptul asurzitor ceva cu o tiganca frumoasa. Credeam ca acum se folosesc, chiar si in melodii, cuvinte derivate din cuvantul 'rom', conform normelor actuale. Oare ce parere au despre asta organizatii cum ar fi Agentia de Dezvoltare Comunitara "Impreuna", Asociatia Rromilor "Egalitate de Sanse" si Asociatia ACCEPT? Nu de alta, dar astfel de organizatii s-au mai plans in trecut ca formele derivate din cuvantul 'tigan' (inclusiv cuvantul in sine) au un caracter rasist si peiorativ. Pai, noi suntem de vina? Asa-i muzica traditionala pe la astfel de evenimente. Bine ar fi sa nu se mai cante nimic cu 'tigan' sau derivate, ca sa fie toata lumea fericita.
Cat despre "traditionala" bataie cu flori, in mod sigur este prima si ultima data cand particip voluntar la asa ceva. A fost un talmes-balmes improvizat pe aleea de la intrarea Charles de Gaulle, de parca nu se putea organiza un mic spectacol pe o scena din care sa inteleaga si publicul ceva. Intr-o aglomeratie de nedescris, un nene care urma sa se bata cu flori a incercat cu voce normala sa convinga lumea sa se aseze de-o parte si de alta a aleii, pentru vizibilitate. Bineinteles ca romanii, dupa obicei, nimic. Dupa care omul si-a adunat toti decibelii in glas si a zbierat cat a putut de tare sa se aseze lumea de-o parte si de alta a aleii. Un apel fara speranta, romanii parca mai mult s-au imbulzit acolo. Oricum, cred ca erau vreo 10-12 batausi si batause cu cateva flori cam jalnice si ofilite (deh, tara saraca cu facturi bogat umflate de autoritati). Iar bataia in sine insemna de fapt ca florile se aruncau in sus si cine prindea o floare trebuia sa o dea mai departe sau sa o ofere unei persoane dragi. Cel putin cam asta am inteles eu.
In concluzie, multe traditii romanesti inseamna un fel de apologie a primitivismului si ridicolului cu care organizatori la fel de traditionali incearca sa ne spele sistematic pe creier. Sigur ca televiziunile obediente puterii lauda toate jafurile de parca cine stie ce spanac ar fi de capul lor, dar sper ca am informat corect pe cei interesati de amanunte cat de cat relevante.
Data viitoare daca ma nimeresc pe aici fac un tur de lac si stau cat mai departe de asa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu