Despre creditele ipotecare si despre creditele in franci elvetieni

Dupa cum s-a vazut, aprecierea masiva a francului elvetian fata de euro (pe care l-a si depasit la un moment dat) si fata de leu a generat proteste in strada ale celor care au credite in franci elvetieni.

Am citit destule materiale pe tema creditelor de orice fel in incercarea de a avea cat mai multe date pe care sa le sintetizez.

Din start as vrea sa spun ca ideea de a face credit la banca mi-a displacut intotdeauna in perioada postdecembrista.

Motivele sunt urmatoarele:
1. In Romania nu exista stabilitate economica. Altfel spus, orice persoana poate fi supusa unor socuri salariale sau chiar perderii locului de munca.
2. Salariile in Romania sunt in general prea mici pentru a putea fi imaginata o creditare serioasa. Majoritatea salariatilor nu-si permit credite imobiliare. Iar cumpararea unui frigider sau televizor in rate nu prea are sens (pentru mine, cel putin).
3. Bancile dau credite pe pozitii exclusiv de forta. Bancile sunt mult prea bine pregatite juridic fata de clienti, care, dupa cum s-a dovedit, au semnat de-a lungul anilor contracte de creditare odioase si sinistre, impanate de dobanzi uriase si de clauze abuzive.
4. Nu stiu care mai este procedura bancara in acest moment, dar intr-o vreme in care incercam sa colaborez cu bancile pentru obtinerea unui credit mi se punea contractul in fata la banca si trebuia sa ma decid pe loc daca imi convin conditiile sau nu. Nu mi se pare normal asa ceva. Contractul propus ar trebui luat acasa si analizat in liniste, eventual asistat de rude, prieteni si cunoscatori.

Tinand cont de cele de mai sus, consider ca majoritatea celor care au credite, indiferent de moneda, s-au indatorat pe termen lung in conditii dure, dezavantajoase si nesigure.

Creditele in lei aveau din start dobanzi mai mari decat cele in valuta, dar creditele in valuta puteau genera pierderi ulterioare prin asumarea riscului cresterii cursului valutar.

Spre deosebire de euro, care a avut o tendinta de apreciere mai lina fata de leu, francul elvetian a avut parte de o apreciere brusca fata de leu in ultimele zile. Acest fapt a produs o panica absolut normala celor 75.000 - 150.000 de persoane care au credite in franci elvetieni si care sustin ca li s-au dublat ratele (unii au spus chiar ca li s-au triplat).

Pe sursa http://www.cursvalutar.ro/curs-chf/ exista istoricul cursului franc elvetian-leu.

Astfel, pe 01.Ianuarie.2008, cand duduitul economiei (si al speculei imobiliare) incepea sa apuna, cursul era 1 franc elvetian = 2,1744 lei.

Pe 23.Ianuarie.2015, cand francul elvetian a atins un maxim fata de leu, cursul era 1 franc elvetian = 4,5817 lei.

Francul elvetian s-a apreciat fata de leu de 2.08 ori atunci cand a avut aceasta valoare maxima, in raport cu perioada de referinta 01.Ianuarie.2008-23.Ianuarie.2015.

Dupa care, in saptamana urmatoare francul elvetian s-a depreciat constant si semnificativ, cursul de azi, 30.Ianuarie.2015, fiind de 1 franc elvetian = 4.2438 lei.

In aceste conditii, francul elvetian s-a apreciat fata de leu de 1.95 ori fata de 01.Ianuarie.2008.

In mod evident, cei cu rate in franci elvetieni vor plati rate aproape duble fata de momentul 01.Ianuarie.2008, in masura in care au facut credite in franci elvetieni in acel moment si in masura in care bancile nu schimba nimic.

Au interesul bancile sa schimbe ceva? Evident, nu. Scopul oricarei afaceri este profitul, iar bancile nu au aratat vreodata ca au alt interes decat profitul.

Ar fi normal sa schimbe bancile clauzele contractuale? Din punctul de vedere al bancilor, nu. In afaceri se poate castiga, dar se poate pierde in acelasi timp. In momentul in care a venit "criza", bancile au inregistrat pierderi. Preturile locuintelor s-a prabusit, iar garantiile imobiliare nu mai acopereau valorile creditelor. Cei care nu au putut sa-si mai plateasca ratele au pierdut casa/ apartamentul/ terenul/ imobilul, dar banca nu si-a recuperat sumele vanzand casa/ apartamentul/ terenul/ imobilul, din moment ce valoarea de piata devenise mult mai mica.

Acum situatia este in favoarea bancilor, care castiga din diferentele mari de curs valutar.

Este normal sa se pretinda bancilor sa renunte la acest profit? In spiritul economiei de piata as zice ca nu.

Numai ca, in momentul "crizei", atunci cand multe banci aveau probleme si erau amenintate cu falimentul, toate statele au intervenit masiv si total nejustificat (dupa parerea mea), pompand sute de miliarde in banci.

Acum, cand creditorului ii merge bine si creditatului ii merge rau, de ce nu intervin statele in favoarea creditatilor? De ce nu se pompeaza ajutoare de miliarde in favoarea acestora?

Este o intrebare cam filosofica si cam retorica.

Pana la aflarea raspunsului, celor care au credite in franci elvetieni le ramane speranta ca francul elvetian se va deprecia in continuare fata de leu.

Dupa cum s-a vazut in evolutia cursului, mi s-a parut ca a existat o presiune sau o speculatie pe leu, care a pierdut in raport cu toate monedele (inclusiv cu euro si cu dolarul), dupa care leul a inceput sa recupereze in raport cu toate monedele. Numai aprecierea dolarului s-a dovedit a fi mai stabila.

Legat de modul in care se contracteaza un credit, chiar si in conditiile actuale nesigure si dezavantajoase, problema centrala a cetateanului care contracteaza creditul este limita maxima de indatorare in raport cu veniturile.

Daca nu ma insel, normele BNR prevad o limita maxima de 30% din venituri pentru creditele de consum si o limita maxima de 40% din venituri pentru creditele ipotecare.

Dar, ca o opinie personala, tinand cont de incertitudinile valutare si de nesiguranta vietii economice din Romania, nu as recomanda o indatorare mai mare de 20% din venituri.

Sigur ca o indatorare atat de mica ar putea face nesustenabila creditarea pentru cei care doresc sa faca un credit pentru cumpararea unei locuinte.

Dar trebuie tinut cont ca evenimente cum ar fi pierderea locului de munca sau deprecierea leului in raport cu alte valute fac creditarea la fel de nesustenabila. Daca nu ar fi asa, atunci nu ar mai fi iesit in strada cei cu credite in franci elvetieni. Nu este rezonabil punctul de vedere ca indatorarea trebuie facuta la plafonul maxim permis, pe principiul iluziei ca totul va fi bine. Cand a mers ceva bine in ultimii 25 de ani in Romania?

Ceea ce s-a intamplat in aceste zile mi-a intarit ideea ca in general creditarea in Romania nu este sustenabila si nici de dorit.

Mai trebuie spus ca in general creditele ipotecare se fac de catre cei cu salarii mari. In masura in care indatorarea s-ar face la 30% din salariu, chiar si acum, cand ratele practic se dubleaza la creditele in franci elvetieni, indatorarea ar deveni de 60% din salariu. Chiar daca creditatul si-ar reduce standardul de viata, tot ar trebui sa poata plati ratele.

Pe un exemplu concret, daca cineva are un salariu de 3.000 de lei, atunci o indatorare de 30% ar insemna initial 900 de lei, care ar deveni ulterior 1800 de lei. Tot ar mai ramane 1200 de lei de cheltuiala. Daca persoana respectiva nu poate trai cu 1200 de lei, atunci ce putem spune despre cei care au salariu de 750 de lei sau de pensionarii care au pensia de 350 de lei?

Afirm din nou ca un credit ipotecar inseamna un mare risc care trebuie dimensionat si acoperit corespunzator.

Uniunea Europeana doreste sclavie in masa la nivel european

UE nu doreste sa faca ceva bun pentru cetatenii sai. Dincolo de declaratiile politice in care se mimeaza pozitivismul raman faptele care au dus la instalarea si agravarea saraciei in Uniunea Europeana.

Uniunea numara 27 de state in acest moment:
01. Austria
02. Belgia
03. Bulgaria
04. Cipru
05. Danemarca
06. Estonia
07. Finlanda
08. Franta
09. Germania
10. Grecia
11. Irlanda
12. Italia
13. Letonia
14. Lituania
15. Luxemburg
16. Malta
17. Olanda
18. Polonia
19. Portugalia
20. Regatul Unit
21. Republica Ceha
22. România
23. Slovacia
24. Slovenia
25. Spania
26. Suedia
27. Ungaria

Dintre acestea, 11 state se confrunta cu mari probleme in acest moment:
01. Bulgaria
02. Cipru
03. Franta
04. Grecia
05. Irlanda
06. Italia
07. Portugalia
08. Regatul Unit
09. Romania
10. Spania
11. Ungaria

De remarcat ca toate peninsulele mediteraneene (Iberica, Italica si Balcanica) au probleme. De fapt intreaga zona mediteraneana se afla in dificultate, nordul Europei parand sa fie mai aparat de problemele economice.

Dintre tarile cu probleme mai sus enumerate se remarca in primul rand Grecia si Spania, cu un somaj incredibil de circa 27%, Ungaria cu TVA 27% (desi se spune ca limita maxima a TVA in UE este 25%!) si Cipru, care confisca practic averile cetatenilor sai pentru ca bancile neperformante sa nu se prabuseasca. Ceea ce s-a intamplat in Cipru pare mai crancen decat nationalizarile si colectivizarile comuniste. Averea personala nu mai inseamna nimic si poate fi confiscata printr-o simpla decizie, fara ca perdantul averii sa aiba o vina sau raspundere precisa. In multe tari din UE, printre care si Romania, coruptia se practica la vedere si nu se intrevad nici macar sperante ca se doreste scaderea fenomenului. Puterea de cumparare scade cam peste tot si somajul este in crestere, fara perspective de a se crea noi locuri de munca.

Circul european cu salvarea bancilor neperformante care si-au ingrasat managerii incapabili si hoti este scandalos si absolut inechitabil. Populatiile tuturor statelor UE cu probleme bancare sunt jefuite in numele austeritatii in timp ce managerii care si-au batut joc de banci dispun discretionar de banii incasati absolut nemeritat. Nu am retinut cati functionari bancari angajati la bancile cu probleme au fost obligati sa doneze statelor respective 60%-90% din averea dobandita nemeritat sau ilicit.

Politica UE a fost impotriva propriilor cetateni, atat timp cat s-au finantat discretionar bancile neperformante in timp ce nu exista politici de creare si de mentinere a locurilor de munca. Nu exista nicio politica de creare de locuri de munca la nivel european, ci numai o politica de pompare de bani in banci neperformante. Este cel putin uimitor cum bancile pot beneficia de finantare nelimitata (practic vorbim de ajutoare de stat si europene), in timp ce marile intreprinderi care pot fi rentabile au interdictie de finantare de stat. Exemplul Oltchim este elocvent. Firma Oltchim, desi nu are concurenta in Europa de Est, este pe cale sa se inchida pentru ca a fost falimentata voluntar de catre statul roman corupt. Oltchim are nevoie doar de capital de lucru, productia fiind usor de comercializat pentru ca exista cerere pe piata. Cu toate acestea, se spune ca UE nu da dreptul statului sa acorde ajutor financiar Oltchimului, de circa 45 de milioane. Suma pare ridicola fata de sutele de miliarde aruncate aiurea catre bancile neperformante.

Daca privim la fapte si nu la vorbele goale ale politicienilor, este evident ca UE doreste sa transforme majoritatea cetatenilor in sclavi. Tendinta in Europa este de scadere a costului fortei de munca, pentru ca UE sa se poata alinia la competitivitatea Chinei, de exemplu. S-a vazut ca din cauza costurilor mari cu forta de munca din Europa, majoritatea productiei industriale europene s-a mutat in Asia. Dar aceasta competitivitate bazata pe scaderea costurilor cu forta de munca (a salariilor) nu este corelata nici cu productivitatea muncii, nici cu nivelul de trai decent. In China munca a fost dintotdeauna subsalarizata, adica chinezii au fost dintotdeauna niste sclavi foarte competitivi. Se pare ca acum este randul europenilor sa se alinieze la acest "trend".

Mult mai firesc ar fi sa creasca salariile celor exploatati prin Asia sau aiurea si sa se elimine dumpingul social, decat sa se alinieze Europa la "cerintele" dumpingului social. Trebuie remarcat ca Organizatia Internationala a Muncii nu a facut nimic pentru a standardiza si norma la nivel mondial munca, productivitatea muncii si salarizarea. Adica salariatii pot avea o norma rezonabila a muncii intr-o tara care le da dreptul la prosperitate si o norma care-i transforma in sclavi pe salariatii din alta tara. Pentru aceeasi munca, intr-o tara poti fi platit rezonabil, iar in alta tara (de exemplu Romania), poti fi platit la limita subzistentei.

Discrepantele dintre munca, productivitate si salarizare in functie de statul in care se desfasoara munca sunt inechitabile si in avantajul marilor proprietari de afaceri si "investitorilor", care practica un ordinar santaj economic, amenintand oricand cu relocarea in cazul in care sclavii nu produc profitul scontat. Numai ca salarii mici inseamna incasari mici la buget si probleme financiare continue; mai inseamna si cetateni cu nivel de trai redus artificial, nu pentru ca cetatenii respectivi nu muncesc performant sau rezonabil, ci pentru ca munca nu este platita corespunzator.

Chiar nu a inteles niciun politician acest mecanism? Evident ca s-a inteles, dar vointa politica este de a se crea o masa cat mai larga de sclavi.

De aceea, cred ca toti politicienii actuali, chiar si la nivel european, trebuie exclusi prin vot din viata politica. Politica actuala se face in dispretul cetateanului, nu in folosul lui. Trebuie impuse prin vot alte persoane, care sa apere interesele legitime ale cetatenilor obisnuiti: dreptul la venituri decente obtinute prin munca cinstita, valorizarea muncii, suprataxarea marilor averi (cu atat mai mult cu cat detinatorii refuza sa faca investitii in locuri de munca), confiscarea averilor obtinute fraudulos, inasprirea accentuata legislatiei impotriva coruptilor pentru o descurajare reala a fenomenului, facilitarea legislatiei firmelor pentru micii intreprinzatori, simplificarea legislatiei financiare pentru mici intreprinzatori, descurajarea speculatiilor financiare si taxarea veniturilor obtinute prin speculatii financiare.

Mafia statal-bancara internationala = calaii natiunilor

La nivel mondial, in multe state s-a remarcat o evolutie asemanatoare a relatiei stat-banci.

Bancile au acordat mult prea multe credite ipotecare fara sa analizeze corespunzator riscurile creditarii sau au ignorat total riscurile creditarii, adica au acordat credite neperformante. Plata ratelor la creditele ipotecare depinde de stabilitatea economica a platitorilor ratelor, adica de bunul mers al economiei la nivel national si mondial. Se spune ca bancile au generat criza financiara, dar criza bancara nu s-ar fi putut crea fara o criza a platii ratelor scadente. Iar criza platii ratelor scadente nu ar fi putut exista fara o criza a locurilor de munca. Astfel ca e greu de zis ce a fost mai intai: criza financiara sau criza economica. Ca efect al crizei financiare multe banci au intrat in dificultate si chiar in incapacitate de plata.

Aici intervine relatia bancilor cu statul. Intr-o economie de piata libera si necentralizata (se spune ca doar comunismul este centralizat) sistemul ar trebui sa fie urmatorul (cel putin asta este sau era perceptia cetateanului): cei care au management performant merg mai departe, cei care au un management deficitar intra in insolventa si dau faliment. Viata ne-a demonstrat, chiar la nivel mondial, ca bancile pot functiona dupa orice fel de management fantezist (la fel de fantezist ca si cheltuirea discretionara a banilor publici de catre statul neperformant), pentru ca statul intervine intotdeauna in favoarea bancilor. Astfel ca de cand e "criza" asistam la un parteneriat de-a dreptul mafiot intre stat si banci, in dauna cetatenilor, a resurselor bugetare (a banilor publici) si a liberei initiative. Pentru banci statele lumii au intotdeauna bani! Pentru cetateni, niciodata!

Printre ultimele exemple de sprijin al statului acordat unei banci falimentare este cel oferit de sursa http://www.ziare.com/bani/banci/olanda-a-nationalizat-una-dintre-cele-mai-mari-banci-1216218:

"Olanda a nationalizat SNS Reaal [Vineri, 01 Februarie 2013], aflata in pragul colapsului, pentru a restaura increderea in sectorul financiar, costurile operatiunii ridicandu-se la 3,7 miliarde de euro.

Ajutorul acordat de stat bancii, a patra ca marime din Olanda, va adanci deficitul bugetar al tarii, care va depasi oricum, potrivit estimarilor, tintele stabilite de Uniunea Europeana, relateaza Reuters."

Deja cuvantul "nationalizare" suna suficient de socialist/ comunist, in totala contradictie cu Marea Privatizare postdecembrista din Romania si cu afirmatia lui Petre Roman ca "statul este un prost gestionar" (facuta inca de la inceputul anilor '90!). In plus, vedem cum Olanda isi va depasi tinta de deficit, aruncand in spatele contribuabililor (inclusiv a celor cu datorii la banci sau executati silit de banci!) suma de 3,7 miliarde de dolari pentru salvarea unei banci! De ce nu se dau in acelasi timp 3,7 miliarde de dolari si cetatenilor cu probleme la plata ratelor bancare, pentru egalitate de sanse si tratament? Nimeni nu ne va explica acest lucru. Singura explicatie logica este ca masele trebuie impovarate financiar si transformate in sclavi de facto ai statului si bancilor.

Sursa http://www.incont.ro/imobiliare/balta-cu-garantii-a-secat-lacomia-bancherilor-dinaintea-crizei-se-intoarce-impotriva-lor-lista-curiozitatilor.html evoca lacomia bancherilor din Romania si consecintele ei:

"Lacomia bancherilor dinaintea crizei se intoarce acum impotriva lor. Multi au dat imprumuturi cu ochii inchisi, iar acum au ajuns sa execute silit balti fara peste, terenuri de fotbal in panta sau vapoare vechi de 100 de ani, puse gaj de clientii care n-au mai putut sa achite ratele. O parte din aceste "comori" stau nevandute de peste doi ani."

Sursa http://www.business24.ro/banci/informatii-bancare/ue-a-decis-bonusurile-bancherilor-limitate-la-salariul-de-baza-pe-un-an-1525800 ne informeaza ca Uniunea Europeana vrea sa limiteze lacomia bancherilor prin limitarea bonusurilor:

"Un acord de principiu pentru limitarea bonusurilor acordate bancherilor a fost convenit in noaptea de miercuri de joi intre Parlamentul european si presedintia irlandeza a Uniunii Europene."

Sursa http://www.antena3.ro/economic/biz-news/spovedania-unui-bancher-de-pe-wall-street-colapsul-economic-prezentat-din-culise-199975.html evoca si ea lacomia bancherilor:

"În marea majoritate oamenii consideră că dezastrul economic, criza economică globală a fost provocată de lăcomia fără margini a bancherilor. Din setea lor pentru bani au luat naştere dezastre de proporţii, care au dus la prăbuşirea sistemelor bancare. Faimoasele lor "bonusuri" de milioane de dolari s-au bazat pe "deşertificarea" conturilor a mii de clienţi."

In cadrul sursei http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-business-86681, [intervalul de la momentul 22:15 pana la 22:54], Moise Guran a spus ca Parlamentul European va regla lacomia bancherilor, "cei care au produs actuala criza" [!], introducand limitarea bonusurilor bancherilor la maxim un salariu anual.

Am lasat la sfarsit cel mai acid articol despre lacomia bancherilor si despre parteneriatul mafiot stat-banci. Ar fi mai bine sa fie citit integral direct de la sursa (http://www.badpolitics.ro/bancherii-si-recuperatorii-sfideaza-natiunea/).

„Instinctul bancilor este in continuare de a trisa sau de a face lucruri ilegale sau imorale. Singura cale de a evita acest lucru este de a sparge aceste supermarketuri financiare. Bancherii sunt lacomi. Au fost lacomi in ultimii 100 ani. Nimeni nu a ajuns la inchisoare de la debutul crizei financiare. Bancile incalca legea si cea mai mare pedeapsa posibila este o amenda” [!]
...
"Citi romani s-au sinucis, citi au fost executati silit si vinduti pe mai nimic, victime ale lacomiei bancilor si a recuperatorilor? Cum sa existe o statistica? Totul este trecut sub tacere. Raspunderea creditelor neachitate, pentru ca au permis bancilor sa creasca abuziv gradul de indatorare al imprumutatilor, revine Statului roman si B.N.R. Eventual, guvernatorul isi poate vinde podgoriile ca sa acopere neperformantele.

Firmele de recuperare nu au nicio baza legala in constringerea romanilor indatorati. „In multe din cazuri, aceste firme apeleaza la executorii judecatoresti, care ii refuza pentru ca stiu ca de la un om saracit de politica statului, nu se mai poate recupera mare lucru”.

Samsarii-calai ai timpurilor moderne, numiti recuperatori sau executori bancari fac parte din noua clasa de trintori capitalisti [!], inventati de banci si sustinuti de Guvern. Amintiti-va ca la finele lui 2011, tot la initiativa bancilor, s-a facut un hei-rup rapid printre colinde si cirnati aprobindu-se in Parlamentul Romaniei ca executorii bancari sa fie trecuti la categoria „executori judecatoresti”.

Asta pentru ca in mod sigur exista parlamentari care au firme de recuperare. Cind este vorba despre banci, dragi romani, totul este o mare inselatorie la nivel national. Recuperatorii, portareii care se ingrasa de pe urma fraudelor cu dobinzi ale bancilor, de pe urma tepelor date romanilor, actioneaza cu acordul tacit al autoritatilor.

Articolele de presa care ii ameninta pe romanii indatorati, sint platite de banci si de firmele de recuperare, scopul lor fiind infricosarea datornicilor. Teapa este singura sansa de supravietuire a acestor supermarcheturi financiare, citindu-l pe Roubini. Statul si bancherii in frunte cu B.N.R. sint vinovati si coresponsabili pentru nebunia din banci si pentru adincirea crizei economico-financiare si sociale in care ne zbatem de patru ani.

Politicile financiare trebuiau adaptate real si obiectiv, puterii de cumparare a romanilor, chiar daca bancile ar fi lucrat pe pierdere ori cu un profit minim. Pina in 2009 – 2010, bancile straine din tara au avut profituri „fara numar”. Iata de ce afirm ca mizeria capitalista nu are nimic de a face cu drepturile omului sau cu democratia. Dupa ce au fraudat clientii cu dobinzi enorme, bancile au vindut creantele unor portarei smecheri, care, pe mina cu executorii, desigur pe baza de spaga, iau bunurile oamenilor saraci, aruncind in strada familii cu copii.

Astia vorbesc de democratie, de economie de piata libera! Cuvinte golite de sens! Totul e o mare smecherie, o jungla in care cel bogat si smecher cistiga. Romania este tara in care, nu numai ca esti agresat de politica guvernamentala, dar si de bancheri, de recuperatori legali sau nu, de autoritatile statului, de institutiile furnizoare de servicii."

Care ar trebui sa fie reactia corecta a simplilor cetateni in aceste situatii?

Mafia bancara internationala

Mafia internationala bancara reprezinta cel mai periculos sistem infractional mondial. Sprijinita masiv de toti liderii politici (desigur, nu dezinteresat, ci pe bani grei, prada se imparte), mafia bancara a devenit o sugativa globala de bani publici si privati, care nu respecta nicio regula si care isi permite orice.

"Criza" financiara a fost declansata in 2008 de falimentul bancii Lehman Brothers Holdings Inc. Banca avea datorii de circa 613 miliarde de dolari.

De atunci, multe state ale lumii, intre care si Romania, s-au imprumutat masiv, cu zeci de miliarde, pentru "sustinerea" sistemului bancar care, chipurile, ar fi stat sa se prabuseasca.

Desi intr-o economie de piata managementul neperformant ar trebui autopenalizat prin faliment, sunt multe exemple concrete de state europene care au pompat miliarde de euro in sistemul bancar.

1. Conform sursei http://www.business24.ro/banci/banci-internationale/bancile-spaniole-sprijinite-cu-inca-sase-miliarde-de-euro-1518329,
"In 25 iunie, Spania a cerut oficial ajutor european de pana la 100 miliarde de euro pentru bancile sale."

2. Conform sursei http://www.business24.ro/international/cipru/ciprul-cere-rusiei-un-credit-de-cinci-miliarde-de-euro-1515533,
"Cipru, care a preluat de la 1 iulie presedintia semestriala a UE, a devenit saptamana trecuta al cincilea stat din zona euro care cere un plan de salvare pentru a-si ajuta sectorul bancar, care a suferit pierderi mari din cauza expunerii masive la criza financiara din Grecia. Potrivit unor analisti, Ciprul ar avea nevoie de zece miliarde de euro pentru a-si sprijini sectorul bancar si a-si echilibra finantele publice."

3. Conform sursei http://www.business24.ro/international/grecia/bancile-elene-nu-vor-avea-nevoie-de-toti-banii-de-la-ue-si-fmi-1509827,
"UE si FMI au pus deoparte aproximativ 50 miliarde de euro pentru a recapitaliza si sprijini bancile din Grecia, care sunt cei mai mari detinatori privati de obligatiuni guvernamentale elene."

4. Pentru intreaga Europa, conform sursei http://www.business24.ro/banci/banci-internationale/bce-va-sustine-bancile-daca-grecia-tulbura-piata-financiara-1514449,
"BCE a pus la dispozitia bancilor lichiditati nelimitate pe trei ani prin doua licitatii in decembrie si februarie, iar bancile au imprumutat peste 1.000 de miliarde de euro." [!!!]

Pe de o parte nu sunt bani, pe de alta, bancile au imprumutat 1.000 de miliarde de euro de la BCE! Probabil ca BCE munceste bine, munceste intr-o zi cat intreaga Europa in 1000 de ani, daca are atatia bani de dat si nu are deloc datorii la stat :) BCE ar fi putut rezolva cu acesti bani criza de lichiditati ale bancii Lehman Brothers Holdings Inc. Daca ar fi facut-o, se rezolva "criza" financiara si tot ce a urmat :) Chiar si economia Romaniei ar fi continuat sa duduie :)

Intre atatea sute de miliarde, guvernul roman nu a gasit 45 de milioane de euro pentru repornirea productiei la Oltchim. Adica statul decide pe cine falimenteaza si pe cine salveaza. In cazul de fata, statul mafiot salveaza speculatia si ingroapa productia :)

Intelegem deci ca intre comunism si capitalism exista o linie de demarcatie extrem de subtire si ca centralismul este la putere in cazul ambelor doctrine politice.

Iar munca cinstita nu conteaza. Poti sa fii bou sau hot si sa falimentezi sau sa fraudezi sistemul bancar, tot te salveaza statul; poti sa muncesti cinstit, tot statul are grija sa nu ai niciun beneficiu.

Si acum, sa vedem cum functioneaza sistemul bancar sprijinit de statul roman (adica de contribuabili in ultima instanta).

Conform sursei http://www.mediafax.ro/economic/cazul-fraudei-bancare-de-85-milioane-euro-supraevaluarea-garantiilor-plaseaza-sistemul-bancar-pe-un-butoi-cu-pulbere-10395819,

"Investigaţiile procurorilor scot la lumină cauzele mai puţin vizibile, dar poate la fel de importante ca problemele financiare generate de criză, ale exploziei din ultimii trei ani a creditelor neperformante - reţelele de fraudare a băncilor formate din oameni de afaceri, bancheri, notari şi evaluatori care au reuşit să obţină ilegal credite de zeci de milioane de euro.

Fraudele bancare derulate prin intermediul unor reţele bine organizate au jucat un rol important în creşterea ratei creditelor neperformante spre 20% şi pierderile de 350 milioane de euro înregistrate de sistemul bancar în criză, indică două anchete ale procurorilor DIICOT apărute la un interval de numai o lună una de cealaltă.

Ultima investigaţie a scos la iveală pe lângă problema documentelor false şi pe cea a supraevaluării garanţiilor şi care s-ar putea dovedi un adevărat butoi cu pulbere pentru sistemul bancar."

Daca am inteles eu bine, statul face imprumuturi externe ca sa finanteze reţelele de fraudare a băncilor formate din oameni de afaceri, bancheri, notari şi evaluatori?!

Rata creditelor neperformante din sistemul bancar romanesc este de 20%. De ce sa nu dea faliment 20% din bancile din Romania?

In timp ce exista 39 de banci care opereaza in Romania, Oltchim este (sau era) singurul producator roman de materiale de constructii din PVC. Daca statul poate falimenta si inchide Oltchim, firma cu monopol pe domeniul sau de activitate, de ce nu se pot inchide 5-8 banci din Romania? De exemplu cele cu reţele de fraudare a băncilor, ca sa ramana numai cele curate, care stiu sa nu se trezeasca in "criza" financiara. Tot ar mai ramane in sistem minim 30 de banci, care tot nu vor credita economia pentru ca nu prea mai exista economie in Romania.

Vazand frenezia mondiala legata de capitalizarea bancilor, se pune intrebarea daca numai in Romania exista reţele de fraudare a băncilor. Pentru ca o aritmetica simpla ne arata ca 20% din 1.000 de miliarde de euro imprumutati de la BCE ar insemna o "piata" de 200 de miliarde de euro, "operabili" de reţelele de fraudare a băncilor.

Este evident ca exista prea multe banci pe lume.

Abureala cu recapitalizarea bancilor

Vrajeala si caterinca la nivel european: recapitalizarea bancilor.

Conform sursei:
http://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-10405597-plan-pentru-iesirea-din-criza-recapitalizarea-bancilor-armonizarea-sistemelor-fiscale-introducerea-unor-obligatiuni-europene.htm

"Parlamentul European a adoptat joi o rezolutie prin care cere recapitalizarea bancilor europene, continuarea armonizarii sistemelor nationale fiscale, introducerea unor obligatiuni publice europene si consolidarea guvernantei economice la nivel UE pentru tarile din zona euro, se arata intr-un comunicat al institutiei. In aceasta rezolutie, europarlamentarii cer Comisiei Europene sa prezinte un plan UE pentru redobandirea increderii in pietele financiare, care sa aiba un calendar clar.".

Acum, sincer, cum poate avea cineva incredere in banci si in pietele financiare? Singurul mod in care pot fi convins este urmatorul: sa fiu legat de maini si de picioare si sa fiu batut pana zic ca am incredere.

Ce legatura mai are initiativa privata si managementul performant cu recapitalizarea bancilor? O turma de directori si manageri ratati, care habar nu au sa gestioneze firme care intamplator se numesc banci, pretind sa primeasca sute de miliarde de euro din bani publici pentru a-si continua managementul de rahat!!! E normal asa ceva?

De ce sunt bancile in rahat? Pentru ca au cumparat obligtatiuni de stat, iar guvernele care s-au tot imprumutat pentru a toca banii in stilul romanesc (care dupa cum se vede e... globalizat) sunt pe cale sa isi bage statele in faliment. In cazul falimentului unui stat, obligatiunile emise de acesta nu mai valoreaza nimic, deci bancile care au cumparat obligatiunile nu mai valoreaza aproape nimic. Nu-i nicio problema, bancile care au avut un management neperformant nu au decat sa crape, comform legilor economiei de piata. Nu stiu cu ce e mai breaza o banca decat un cetatean care se ingroapa in credite fara sa realizeze ca mai exista si posibilitatea sa nu le poata achita la un moment dat.

Sigur ca este posibil sa existe o cardasie (mai bine zis fratie mafiota) intre Barroso & Co si banci, materializata in impartirea frateasca a dividentelor si actiunilor rezultate din banii luati cu generozitate (japca) sub forma de taxe si impozite de la populatia europeana si distribuiti cu generozitate catre banci. Centralismul "democratic" european este absolut "incantator". Sa tot intri cu banca in gard daca esti prieten cu Barroso, PE si CE. Cred ca deviza acestor mascarici incravatati este "Jos initiativa privata!".

Daca ne uitam la circuitul banilor vedem urmatoarele:
1. Cetatenii europeni si firmele din Europa (altele decat banci) platesc taxe si impozite.
2. Guvernele cheltuie neperformant si in bataie de joc banii publici, exact ca in Romania!!!
3. Guvernele se imprumuta ca sa isi finanteze deficitele, desi au politici falimentare si nu pot functiona pe profit!!!
4. Bancile cumpara obligatiuni de stat, emise de state care au politici falimentare. Au evaluat bancile riscurile? Au analizat bancile consecintele pe termen lung ale politicilor falimentare? Evident ca nu.
5. Guvernele maresc taxele si impozitele pentru a-si putea continua politicile falimentare!!! Scade consumul, iar odata cu el si incasarile statului. Firmele isi reduc productia si se restructureaza (reduc locurile de munca), ca urmare a scaderii cererii, ca urmare a scaderii puterii de cumparare a cetatenilor, ca urmare a cresterii taxelor si impozitelor. Si iata cum apare recesiunea. Deci persoanele fizice si juridice sunt falimentate in urma politicilor ticaloase de stat. Politicile de stat sunt facute de nemernicii cu putere de decizie din cadrul statului, in general de guverne si parlamente.
6. Scadenta ticalosiei de stat se apropie. Multe state sunt amenintate cu falimentul, odata cu ele si bancile care au cumparat obligatiuni de stat.
7. Intre timp, multe persoane au fost falimentate prin pierderea locului de munca sau reducerea veniturilor, fiind aduse in imposibilitate de a-si plati creditele catre banci.
8. Cum rezolva statele europene, Parlamentul European si Comisia Europeana aceste probleme? Recapitalizeaza bancile! Tot cu banii cetatenilor!
9. DE CE NU SUNT RECAPITALIZATI CETATENII? DE CE NU EXISTA POLITICI DE SALARIZARE ECHITABILA? DE CE NU SUNT IMPOZITATE SUPLIMENTAR FIRMELE CU PROFIT URIAS CARE REFUZA SA CREASCA SALARIILE ANGAJATILOR SI SA ACORDE PRIME CONSISTENTE (BAZATE PE PERFORMANTA)?