Duminica, 11.Mai.2014, am fost mai intai in Herastrau. Am inchiriat bicicleta din parcul Kiseleff si dus am fost, cu gandul sa fac doua-trei tururi de lac in cele doua ore pe care le aveam la dispozitie.
Ceea ce s-a si intamplat. Fiind o zi libera, traficul in jurul lacului (pietoni, biciclisti, trotinete si role) era foarte aglomerat. De aceea am mers destul de incet si cu multa atentie.
Desi asta nu m-a scutit de un incident, m-a scutit totusi de consecinte mai neplacute. Trecusem de podul de cale ferata si mergeam pe aleea de pe malul celalalt. Depasisem niste pietoni si vad din sensul opus ca vine o biciclista cam nesigura. Reducand viteza, ma inscriu mai intai cu certitudine pe jumatatea mea de pe dreapta, apoi chiar pe sfertul extrem de pe sensul meu de mers. Acum sigur ca trotuarul respectiv nu este lat cat o autostrada, dar doi biciclisti pot trece foartr lejer si in deplina siguranta unul pe langa altul. Totusi, realizez ca o coliziune inca este posibila, asa ca franez, ma opresc de tot, pun picioarele jos si astept. In cateva fractiuni de secunda, biciclista, care nici ea nu avea o viteza deosebita, intra in mine! Interesant si convenabil este ca ne-am tamponat exact roata in roata.
Deloc agitat si fara sa ridic tonul, o intreb de ce nu merge pe banda ei. Ea imi raspunde ca este incepatoare si... asa mai departe. Ii spun ca ar fi mai bine sa mearga prin zone mai putin aglomerate. Nu stiu daca a fost de acord cu ideea, dar cu asta incidentul s-a consumat si incheiat. Ma gandesc la ce s-ar putea intampla atunci cand s-ar intersecta doi biciclisti de acest calibru. Ma gandesc la ce se poate intampla daca astfel de biciclisti nu ar fi in stare sa-i ocoleasca pe cei mici, care in plus nici nu realizeaza riscurile si nici nu se pot feri cu usurinta de ele.
Ce mi s-a intamplat mie e chiar un caz fericit. Am vazut doi prieteni care mergeau unul in spatele celuilalt tamponandu-se si cazand amandoi. Toata lumea se uita ca la spectacol, ei inca polemizau ca trebuia sa o ia la dreapta, ba nu, inainte, ba nu, la dreapta... :)
In general am remarcat ca lumea e destul de inconstienta si nepasatoare fata de cei din jur. De obicei nici nu-mi place sa merg undeva sambata sau duminica, exact din cauza aglomeratiei, dar se tot anunta vreme rea si nu as fi vrut sa pierd o zi frumoasa.
Am remarcat si parintii care merg cu biciclete mari impreuna cu copiii mici care au biciclete mici, tot in astfel de zile aglomerate. Supravegherea copiilor pe biciclete si interventia in timp real este clar imposibila. Mai ales in aglomeratie, parintii dau senzatia ca se bazeaza pe intelegerea celor din jur. Totusi, ce se intampla daca din sensul opus vine o alta familie cu aceeasi mentalitate, in timp ce copiii se simt stapanii trotuarului?
Ce-i drept, am auzit adesea urlete de copii in parc, dar nevazand vreun incident in direct, cauzele urletelor pot fi multiple.
In fine, imi expira timpul de inchiriere a bicicletei si ma intorceam spre parcul Kiseleff. La intersectia cu strada Ion Mincu, pe directia perpendiculara de mers era coloana de masini si traficul cam sufocat.
Aveam verde pe directia mea, inclusiv pentru pietoni. Trecerea de pietoni era ingustata de masinile in asteptare. Am lasat niste pietoni sa treaca, dupa care treceam si eu. In acelasi timp, prima masina care era in asteptare perpendicular pe sensul meu de mers se pune in miscare de parca eram invizibil si franeaza la 1-5 mm de mine! Prevazand posibilul impact ma pregateam sa ma trantesc pe capota masinii, care mi s-ar fi parut mai putin dura decat asfaltul. Dar totul s-a terminat cu bine din acest punct de vedere. Nepanicat si neiritat, dar foarte mirat, i-am aratat soferului semaforul care era in continuare verde pentru mine (nici macar nu era verde intermitent, care sa anunte iminenta schimbare a culorii in rosu). Omul s-a uitat si a dat din mana a intelegere si scuze.
In acelasi timp am auzit o voce dusmanoasa a altui sofer care imi reprosa "Dar erai pe bicicleta!"?! Habar n-am ce a vrut sa spuna. Sensul lor de mers era pe rosu. Nu conta ca eram pieton, biciclist (pe bicicleta sau pe langa bicicleta), nici daca trageam dupa mine o barca sau un avion. Daca nu aveam voie sa trec pe verde, atunci cand? Mi se pare ingrijorator faptul ca exista persoane care considera ca au dreptul sa intre in biciclisti, chiar daca acestia traverseaza pe culoarea verde a semaforului!
Eu, din orice situatie, de sofer, biciclist sau pieton, incerc sa evit orice problema, chiar daca as avea dreptate. Pana la urma, chiar daca o persoana traverseaza neregulamentar, consider ca eu ca sofer trebuie sa incerc cu orice pret sa evit un accident. Adica nu cred ca as putea trai confortabil chiar daca as sti ca am dreptate in cazul unui eventual accident care ar produce suferinta unei victime care face tampenii in trafic. Dar foarte multi soferi au o atitudine extrem de ostila si de agresiva.
A trecut si asta si am ajuns acasa pe la pranz. Intr-o sincronizare perfecta, sotia ma astepta cu mancarea nici prea calda, nici prea rece :)
La masa mi-a spus ca in Cismigiu o sa fie un spectacol cu niste greci. Nu stia prea multe amanunte. M-am uitat pe internet, am vazut ca era vorba de Ziua Uniunii Europene.
Am mancat, m-am odihnit un pic si ne-am dus si in Cismigiu. Aglomeratie mare si aici, chiar mult mai mare decat in Herastrau, datorita organizarii execrabile a evenimentului.
Scena mica si improvizata de la intrarea dinspre liceul Gheorghe Lazar era total improprie pentru un astfel de eveniment si pentru numarul mare de spectatori care ar fi vrut sa vada ceva.
Apoi, ambele laturi ale aleilor de la intrare erau ingustate de standurile al carui rost nu imi era foarte clar in acel moment. Lumea avea un spatiu infim pentru circulatie, iar cand cineva se mai oprea la standuri, atunci se cam oprea toata coloana de persoane. Simtindu-ma blocat si chiar sechestrat, am luat-o pe iarba. Atunci am inteles rostul "oamenilor de ordine".
Desi nu eram nici singurul, nici primul care folosea spatiul verde pentru a putea circula, a venit un paznic la mine si mi-a atras atentia sa reintru pe trotuar. Asta nu ar fi fost o problema si chiar l-am ascultat, reintrand pe trotuar fara comentarii. Numai ca personajul ori a vrut probabil sa se simta important, ori m-o fi vazut mai nebarbierit si mai prost imbracat, pentru ca a inceput sa-mi faca "educatie": "Ce s-ar intampla daca toti ar face la fel?". Fara sa dau impresia vreo clipa ca ii ascult speculatiile filosofice, eu am mers inainte catre centrul parcului. M-am intors sa vad daca ma urma sotia. Era chiar in spatele meu, asa ca i-am zis: "Auzi ce zicea un prost...". Nu i-am mai redat citatul pentru ca persoana in cauza era si ea mult prea aproape de noi :) Oare ce facuse, ma urmarise sa vada daca ii respect indicatiile pretioase?
Ne-am invartit prin parc, dupa care, inevitabil, am incercat sa vad ceva din spectacol. Nu m-am simtit deloc confortabil in inghesuiala aia sinistra de acolo. Nici poze prea bune nu am putut sa fac din cauze multiple care tin tot de organizarea sinistra. Dar momentele de spectacol pe care le-am vazut mi-au placut chiar si in conditiile astea deficitare, adica artistii si-au facut bine treaba. Comunitatea greaca din judetul Prahova a iesit in evidenta cu muzica si cu dansurile traditionale. Acasa m-am uitat pe intregul program care ar fi avut loc de-a lungul zilei. As fi fost curios sa fac alte grupuri din alte tari, dar nu i-am prins. Am mai vazut muzica si dansuri romanesti, bune si acestea fara indoiala, dar asa ceva putem vedea oricand, doar traim la noi acasa, in Romania.
Propun autoritatilor incompetente si total indiferente fata de calitatea unor evenimente sa foloseasca pe viitor mult mai spatiosul parc Izvor pentru spectacole, daca vor sa arate un minim de respect pentru cetateni. Nu este normal ca un spectacol dedicat unei zile internationale sa poata fi vizionat de un public alcatuit doar din cateva zeci sau cu multa bunavointa dintr-o suta-doua de persoane, din lipsa spatiului. Mai ales ca pe spatiul verde cica nu era voie!
Iar daca din partea autoritatilor nu exista niciun fel de respect pentru cetateni, atunci sa o tina tot asa, le-a iesit perfect :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu