Teroarea cotidiana - cainii vagabonzi

Nu au trecut prea multe zile de la ultimul articol dedicat agresivitatii javrelor, ca am avut parte de un nou atac din partea scarboaselor patrupede.

Sambata a nins din nou in Bucuresti. Orasul s-a albit din nou. Duminica am vrut sa ies pe afara sa fac niste poze. Pana sa ajung in parc, pozez cateva strazi si trotuare.

De abia acasa am vazut ca intr-o poza au intrat in cadru trei caini vagabonzi care priveau pe directia mea. Ii remarcasem, dar nu ei faceau obiectul pozei. Ii stiu de multa vreme. Trec des pe aici si ma intalnesc mereu cu ei. Sunt patru, unul nu apare in prima poza. Am mai avut cu ei probleme, dar de suficient de mult timp nu s-a mai intamplat nimic. Asa ca am inchis aparatul si mi-am vazut de drum pe directia lor.

Cand ajung la un metru de ei, devin agresivi. Isi arata coltii si incep sa zbiere, incercand sa ma muste. Cand e vorba de caini vagabonzi nu am lasat niciodata garda jos. Nu i-am tratat cu indiferenta si le-am urmarit mereu miscarile. Asa ca am sarit ca ars, mi-am pus rucsacul in fata, intre ei si picioarele mele, si am pandit un eventual moment favorabil sa il lovesc pe cel mai agresiv.

Aveam aparatul foto in mana, l-am agitat ca pe o piatra. Doi dintre caini s-au retras dupa gard, de unde au continuat sa latre. M-am apropiat usor de al "seful" lor, care a inceput sa se retraga usor. Pana la urma s-a retras si el dupa gard. Daca i-am vazut dupa gard, am luat niste gheata sa le dau in cap. Chiar daca nu aveam cum, din cauza gardului, javrele tot s-au speriat si au luat distanta, latrand mai de departe, dar cu mai putin elan. Un nene care dadea zapada in fata magazinului alimentar (deschis duminica) acolo unde am facut prima poza nu a intervenit in niciun fel.

Cu asta s-a terminat prima parte. Ajung in parc, fac poze si ma intorc.

La intoarcere, inainte sa ma apropii de locatia javrelor, deschid aparatul foto. Javrele nu erau pe trotuar, ceea ce imi dadea sperante ca nu vor fi incidente. Asa ca fac o poza la adapostul lor improvizat (de niste "oameni de bine" si "iubitori de animale" pentru ca urasc oamenii).

N-apuc sa fac poza cu adapostul javrelor, ca din adapost ies cele patru jigodii latrand la unison. Pozez javrele abundent. Totusi, pozele sunt destul de blande pe langa situatia de fapt. Un film ar fi fost mult mai elocvent, mai ales prima data, cand cainii erau langa mine pe trotuar gata sa ma muste.

Paream apărat de gard, nu-i asa? Nu-i deloc asa, pentru ca gardul a fost ciuruit de "oamenii de bine", care au improvizat si un fel de usa dintr-un panou legat cu sarma. Iar usa este vesnic deschisa iar javrele pot iesi cu foarte mare usurinta prin gard si pot agresa pe oricine dupa bunul plac.

Cativa oameni care veneau dinspre Soseaua Progresului se oprisera si... asteptau. La un moment dat doamna i-a spus domnului "Hai sa trecem ca s-au mai potolit!".

Eu mai aveam putina treaba. Am fotografiat si intrarea de pe Calea 13 Septembrie nr. 183. Cei de aici adapostesc si hranesc javrele. Se vede clar ca poarta este zgariata in partea dreapta jos, de catre javrele care vin si cer haleala pe limba lor. Practic sunt javrele lor, teoretic sunt javrele strazii.

Vara, o baba foarte cocosata statea pe un scaunel langa poarta. Cerea bani, mancare si chiar si apa! Dar am vazut si alte persoane ingrijind si hranind javrele.

Din nou se demonstreaza ca autoritatile trateaza problema cainilor vagabonzi cu indiferenta criminala. Numai intamplarea a facut sa nu fiu nici macar ranit. Ce urmaresc de fapt autoritatile, sa terorizeze populatia cu ajutorul javrelor? Sute de mii de persoane au fost muscate de cainii vagabonzi. Unii au si murit din acesta cauza. Cate victime trebuie sa mai faca javrele pentru ca autoritatile sa ia masurile care se impun?

Nu inteleg nici sintagma des folosita de "iubitorii de animale": "Cainii isi apara teritoriul". Care teritoriu, bre? Au cainii vagabonzi in proprietate domeniul public? Daca e asa, trageti dungi pe asfalt, sa stim si sa ocolim.

Cum ramane cu Articolul 22 din Constitutia Romaniei? Cu dreptul la viata? Cu integritatea fizica si psihica? Cu tratamentul inuman si degradant? Cu interzicerea pedepsei cu moartea? Cum e interzisa pedeapsa cu moartea cand exista oameni care mor muscati de caini vagabonzi? Cu ce au gresit cei care au murit din cauza javrelor si de ce trebuie pedepsiti in acest mod barbar? Cum de isi aroga "iubitorii de animale" dreptul de a crea suferinte oamenilor?

Daca eram dependent de adrenalina si imi placea compania fiarelor, imi faceam casa in padure sau in jungla sau in savana africana. Daca viata in oras tinde sa devina identica cu viata in salbaticie, mai bine s-ar muta vanatoarea de la Balc in Bucuresti pentru ca oferta de caini salbatici este nelimitata aici.

"Iubitorii de animale", sustinuti in mod perfid de politicieni, sunt singurii care sustin, total impotriva evidentei, ca javrele salbaticite sunt niste fiinte nevinovate.

Vedem din nou cum USL = PDL = aceeasi mizerie. USL nu ne-a scurtat suferintele in niciun fel si ignora problema javrelor la fel ca si anterioarele guvernari PDL. Desigur, baietasii si fetitele de la putere nu prea merg pe jos. Altfel s-ar pune problema daca Base, Ponta, Antonescu, Vanghelie, Boc, Eba, Andronescu, Rovana Plumb, Alina Gorghiu etc ar umbla singurei si singurele pe la mine prin cartier si ar pati cate am patit eu si noi din cauza javrelor. Dar daca ar pati-o unul dintre acestia, atunci imediat s-ar schimba legislatia, ca la majorarea TVA-ului...

Asa ca, in conditiile aplicarii legislatiei actuale, suntem fiecare pe cont propriu. Cred ca am tot dreptul sa invoc legitima aparare si sa folosesc violenta impotriva javrelor daca statul refuza in forma continuata sa respecte Articolul 22 din Constitutia Romaniei si sa curete strazile de caini vagabonzi.

Articolul insotit de fotografii se gaseste pe adresa http://lmar2012b.blogspot.ro/2013/01/teroarea-cotidiana-cainii-vagabonzi.html.