Conform sursei http://actualmm.ro/statistica-ingrijoratoare-peste-2-000-de-romani-si-au-pierdut-viata-accidente-rutiere-2016/, in 2016 au avut loc 2.459 de sinucideri, fata de 2.090 de decese in accidente rutiere!!!
Pentru mine este socanta si chiar incredibila aceasta statistica. Ca si in alte cazuri, ma intreb: ce mai inseamna scoala si religia daca exista astfel de cazuri? Mai sunt cetatenii invatati sa gandeasca pozitiv in zilele noastre? Sau primeaza scoala vietii, cu exemplele ei negative nenumarate. Cu toate acestea, lucrurile au stat si mai rau in Romania in cazul sinuciderilor.
Am cautat pe internet alte date pe aceasta tema. Nu exista statistici clare anuale pe tema sinuciderii. Cea mai relevanta sursa mi s-a parut a fi http://www.libertatea.ro/stiri/zilnic-sapte-romani-isi-pun-capat-zilelor-anul-2015-da-semne-ca-ar-putea-bate-recordul-absolut-al-sinuciderilor-in-romania-1163410, unde este scris ca anul cel mai sinistru a fost 2000, cand au avut loc in Romania aproape 4.000 de sinucideri! Mai exista o statistica exacta pentru anul 2014, cand au avut loc 2.552 sinucideri.
Deci, dintr-o aparenta "fericire", anul 2016 e mai "slabut" fata de alti ani!
Pentru mine, sinuciderea reprezinta o aberatie suprema. Conform surselor, aproape intotdeauna cauzele sinuciderilor sunt legate de problemele materiale (in special financiare) si de esecul in relatiile sentimentale. Dupa parerea mea, pe de o parte ambele probleme pot fi depasite sau macar suportate, pe de alta parte, niciuna dintre probleme nu este mai sinistra decat moartea. Daca acele probleme pot fi duse pe picioare, moartea nu mai poate fi rezolvata.
Ca o parere personala, cred ca persoanele care ajung sa se gandeasca la sinucidere constant sunt supuse la fel de constant abuzurilor de orice fel si frustrarii, au o viata intelectuala mai precara si o logica la fel de precara.
O societate abuziva si aberanta contribuie la dereglarea mintala a membrilor ei si la inducerea comportamentelor anormale care includ sinuciderea. Societatea romaneasca se incadreaza in aceste tipare. Modul fraudulos si inechitabil prin care este platita munca in Romania reprezinta tot un abuz si o aberatie si contribuie la anormalitatea inoculata constant cetatenilor. Multi cetateni traiesc din cauza saraciei la limita supravietuirii, fapt care are consecinte fizice si psihice imediate asupra lor.
Cu toate acestea, nu romanii sunt campioni la sinucideri, ci ungurii, finlandezii si cei din tarile baltice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Persoanele care incearca sa se sinucida, reusind sau nu, au in mod particular o problema de izolare, izolare fara de familie si cei apropiati, fata de societate si valorile ei.
RăspundețiȘtergereSensibilitatea lor este de cele mai multe ori foarte mare, fiind deosebit de receptivi la semnalele negative din jur si a propriilor perceptii eronate despre ei insisi.
Multe personalitati ale lumii au ales sa incerce aceasta metoda, insusi Napoleon a avut o tentativa sau Virginia Woolf, o binecunoscuta autoare. Cred ca lista poate continua insa am sa ma opresc aici.
As spune ca cei care au tentative reusite sau nu de suicid sunt hiper inteligenti si deosebit de sensibili.
Sinuciderea e un semnal al lipsei iubirii neconditionate, a apropierii fara de semeni si a intelegerii vietii si valorilor sale fundamentale...e o neintelegere.
Pentru a impiedica astfel de situatii sa se manifeste trebuie ca la nivel colectiv sa se ia masuri.
Citeam intr-un alt articol de copii celor plecati la munca in tari straine care aleg calea sinuciderii.
Ar trebui sa existe o asociatie de prevenire, un call-center, o sectie de spital speciala pentru cei care supravietuiesc unei tentative, terapeuti, psihologi si mai mult decat toate o societate iubitoare si intelegatoare.
Dupa parerea mea, cei care se gandesc la sinucudere nu sunt nici pe departe hiper inteligenti. Nu de alta, dar daca omul nu are decat o viata, nu ar trebui sa renunte atat de usor la ea si in niciun caz prin propria vointa.
ȘtergereCei care se gandesc la sinucidere chiar mi se par de obicei in pana de idei, de obicei fixati pe o situatie negativa pe care nu pot sa o depaseasca.
Partea de sensibilitate este uneori de inteles, dar ma indoiesc ca Napoleon era prea sensibil.
Cred ca educatia pozitiva si creativa (nu am idee unde sa face o astfel de educatie) si autoeducatia au o valoare mult mai mare decat call-center unde se pot rezolva doar probleme de moment.
Societatea iubitoare si intelegatore, dupa cum se vede, nu exista. Deci indivizii trebuie sa-si gaseasca echilibrul rational si emotional independent de modul in care se manifesta societatea. Mai degraba ar trebui facuta o informare corecta cu privire la lumea odioasa si sinistra in care traim, pentru mai mult realism si pentru a evita deceptiile inutile.
Personal, resping total ideea sinuciderii, indiferent de circumstante.
De cate ori nu trecem pe strada fara sa vedem cu adevarat ceea ce e in jur? Pe langa cati oameni aflati in pragul disperarii nu am trecut.
RăspundețiȘtergereSatpamanile trecute am vazut un filmulet in care un actor s-a urcat pe un pod si statea sa sara...a luat jumatate de ora pana prima persoana sa se opreasca sa vada ce e cu el, daca are nevoie de ajutor...
Sinuciderea e o chestiune care ne priveste la nivel colectiv si fiecare putem face ceva in privinta asta.
O vorba buna, un zambet, intelegerea unei situatii fara judecata si infinitele etichete ale mintii, o inima deschisa, un colt de paine sau un banut alteori...toate astea fac parte din naturalul vietii, din firescul ei...tot restul e poveste...
Nu avem cum sa vedem cu adevarat ceea ce e in jur pentru ca nu putem citi in mintile oamenilor. Vedem doar ceea ce persoanele din jur ne lasa sa vedem. Socializarea are treptele si limitele ei.
ȘtergereDupa parerea mea, sinuciderea, ca si demisia, este un act unilateral.
Bineinteles, putem incerca sa ajutam persoanele care se gandesc la sinucidere sau au o astfel de tentativa, atunci cand ne aflam in preajma lor, ba chiar si de la distanta, in masura in care putem interactiona cu persoanele in cauza.
Dar nu putem sa pazim la nesfarsit pe nimeni care face din asa ceva o fixatie.
Adesea exista cliseul persoanei sensibile care s-a sinucis din cauza lipsei de afectiune de orice fel.
Dar exista, de exemplu, sinuciderea lui Vasile Turcu, un "om de afaceri" de doua parale, care a tot invartit milioanele pana se cam ingropase in datorii.
Mai exista, de exemplu, sinuciderea lui Hitler, care si-a demonstrat din plin "afectiunea" pe mai toata lumea (evreii pot povesti la nesfarsit pe tema).
Putin imi pasa ca s-au sinucis Vasile Turcu, Adolf Hitler si altii de teapa lor. Chiar e pacat ca nu au facut-o cu multi ani inainte. Omenirea nu ar fi avut decat de castigat. Cel putin asta e parerea mea.
Va multumesc pentru vizita si pentru comentarii.