Dupa cum s-a vazut, in ultima vreme nu am fost preocupat de subiecte pe care le-am abordat in mod obisnuit pe blog: delictele statului mafiot totalitar, temele sociale, violenta si infractionalitatea ca mod de viata in Romania.
Si asa va fi si de acum inainte. Expun in continuare cateva motive.
Pe de o parte, infractionalitatea in Romania, inclusiv si mai ales a statului mafiot totalitar, este supradezvoltata si ofera zilnic nenumarate cazuri. Am pus in evidenta suficiente cazuri pe blogul personal si nu doresc sa fiu un simplu contor al infractionalitatii romanesti. Nici nu are rost sa scriu la nesfarsit despre noi cazuri de coruptie sau alte asemenea care apar in timp, pentru ca nu mai au o relevanta aparte.
Mai degraba trebuie sintetizata situatia actuala: Romania este in acest moment o tara suprasaturata de infractori. Iar cei mai periculosi si mai numerosi infractori sunt cei de la stat. Acum, la 25 de ani de la victoria Revolutiei Infractorilor din decembrie 1989, se poate spune ca in Romania s-a implementat o democratie infractionala, care a intors tara la primitivism si sclavagism. Faptul ca suntem contemporani cu calculatorul sau cu plasma sau cu orice alte obiecte mai mult sau mai putin utile nu ne civilizeaza in niciun fel, sunt doar niste obiecte pe care le puteam aveau sau nu, in functie de posibilitati si de bunul plac.
Infractorul modern nu mai este nataraul care fura si da in cap la intamplare, cu teama de a fi prins de "oamenii legii". Infractorii moderni au pregatire, meserii si functii respectabile: medici, profesori, politisti, procurori, judecatori, primari, popi, functii de conducere in firme cu capital de stat, functii de conducere in stat (ministri, secretari de stat, ordonatori de credite), dar si functii mai marunte (mai putin vizibile pentru simplul cetatean) si de mare raspundere in acelasi timp in institutiile de control ale statului.
Toti acestia alcatuiesc o hora infractionala al carei unic scop este devalizarea cetatenilor onesti si calcarea in picioare a simplilor cetateni. Toti acestia au demonstrat ca orice norma juridica poate fi incalcata contra cost sau poate fi folosita ca o arma in scopul subjugarii sau distrugerii simplilor cetateni.
Foarte bun si chiar tipic exemplul recent de comportament mafiot, in care actorii principali sunt Sandu Anghel zis Bercea Mondialu si Mircea Basescu, fratele lui Traian Basescu. Sandu Anghel este un model standard de reusita materiala in Romania. A reusit sa faca o avere uriasa exclusiv prin infractionalitate. A reusit sa aiba carnet de conducere desi este analfabet. S-a scris in presa ca peste 100 de dosare au fost deschise impotriva lui, dar a iesit din toate cu bine. Numai ca, in cazul unei tentative de omor (!) a fost condamnat la inchisoare. Ce a facut infractorul in acest caz? Conform propriilor spuse, a dat spaga 600.000 de euro prin intermediari fratelui Presedintelui Romaniei, pentru ca sa scape de pedeapsa!!!
Ce poate fi mai sinistru decat atat? Nu numai munca si agoniseala oamenilor sunt traficate de infractori, dar chiar si vietile noastre pot fi traficate si spulberate contra cost in Romania de azi. Din nou remarcam ca statul de drept este echivalent cu statul de spaga. Ce armata de infractori de la stat si-a batut joc de lege si de cetateni, inchizand suta de dosare penale deschisa pe numele lui Sandu Anghel si neluand nicio masura impotriva mega infractorului? Nu ar trebui macar concediati toti acestia? Ce sansa la viata normala au cetatenii care depind de acesti infractori de la stat care lupta din rasputeri sa scoata nevinovati infractorii din sectorul privat de tip Sandu Anghel?
Astfel incat, in concluzie, daca deja este bine conturat principiul general de functionare al statului mafiot totalitar roman (orice lege poate fi incalcata pentru pretul corect), nu mai are rost sa fie dezbatute la nesfarsit cazuri particulare. Astfel de situatii apar zilnic in presa.
Traim intr-o societate cancerigena (si la propriu, si la figurat), toxica, infractionala. Normal ar fi ca lumea sa respinga din start, imediat, o astfel de societate si liderii care bat campii si mint vesnic la televizor. Dar, in mod surprinzator, nu se intampla asa. In lumea in care traim, majoritatea cetatenilor incearca sa se integreze in sistemul infractional, sa fie simple rotite ale incalcarii legii, ale coruptiei, ale hotiei.
Omul onest a ajuns o raritate in Romania. Cine incearca sa traiasca respectand legea descopera repede ca este incojurat de infractori, dintre care se disting in primul rand exact cei care ar trebui sa vegheze la respectarea legii. Iar toti acestia contribuie la desavarsirea "educatiei" infractionale a cetateanului de rand care incearca sa ramana onest. Insusi sistemul economic propus este nesustenabil, majoritatea cetatenilor si firmelor neputand supravietui respectand legea si platindu-si corect taxele si impozitele, ci numai facand evaziune fiscala.
Taxele si impozitele cetatenilor se duc pe "proiecte" imobiliare: reasfaltari indoielnice, reabilitari indoielnice de cladiri, amenajari indoielnice in parcuri, refacerea bisericilor, constructia de structuri sportive. Totul se desfasoara conform regulilor: cat mai costisitor, cat mai inutil, cat mai de proasta calitate.
Se lucreaza in continuare la falimentarea marilor firme de stat (Oltchim, CFR, firmele producatoare de electricitate).
In continuare nu se construiesc autostrazi (sigur, nu se poate renunta la proiecte, pentru ca nu ar mai exista motive sa fie matrasiti foarte multi bani publici) si in continuare nu se stie la ce folosesc taxele si impozitele, in afara de furtul lor mai mult sau mai putin legalizat.
Cu toate acestea, in mod surprinzator, propaganda televizata (care are cel mai mare impact la public) sustine ca inexistentul Prim Ministru (inexistent din punct de vedere al faptelor pozitive) are cele mai mari sanse la alegerile prezidentiale. Propaganda televizata aloca cele mai mari spatii de emisie problemei false a viitorului presedinte al Romaniei.
Dupa parerea mea, aceasta este o tema falsa, insotita de dezbateri in care apar alte idei false. Din nou se discuta cine este mai rau dintre candidati si care ar fi raul cel mai mic. In lipsa unor proiecte politice care sa vizeze prossperitatea societatii oneste, crearea de locuri de munca si salarizarea echitabila, din start se poate pune intrebarea: este raul cel mai mic suficient de bun pentru a ocupa aceasta functie in stat? Dupa parerea mea, oricine ajunge presedinte, va fi un inutil si un rau suficient de mare pentru majoritattea romanilor.
Temele principale care ar trebui sa preocupe politicienii (romani sau de oriunde) sunt urmatoarele: cresterea numarului de locuri de munca, cresterea numarului de intreprinzatori, cresterea generala a nivelului de trai, salarizarea decenta si corecta, crearea unui sistem care sa elimine puterea infractionala a functionarilor statului, inasprirea legislatiei impotriva infractorilor cu functii in stat.
Ori, tocmai aceste teme nu sunt luate inseama nici de politicieni, nici de televiziuni, ci sunt strict si sistematic evitate. A lasat vreunul dintre posibilii candidati, in frunte cu Victor Ponta, impresia ca s-ar gandi macar o clipa si in mod nedemagogic la aceste probleme?
In aceste conditii, despre ce lideri si despre ce alegeri vorbim? Iar mandatam prin vot democratic ticalosi care sa-si bata joc de noi cu legea in mana?
Propaganda televizata si politicienii ne vorbesc mereu despre mandria de a fi roman. Dar ce inseamna concret mandria de a fi roman? Faptic inseamna cele mai mici salarii, cele mai proaste conditii de lucru, cele mai putine locuri de munca, nivel de trai foarte scazut, sanatate precara, educatie la fel de precara.
Nu ar fi normal ca liderii politici sa fie preocupati de locurile de munca si de salarizarea decenta a celor care muncesc? Nu am fi mandri de niste lideri care ar rezolva problema locurilor de munca si problema salarizarii corecte in raport cu productivitatea muncii? Nu ar trebui din start ca un lider adevarat si normal sa fie mandru ca cetatenii prospera muncind?
De ce sunt mandri Traian Basescu, Victor Ponta, Emil Boc, Mihai Razvan Ungureanu, Calin Popescu Tariceanu, Emil Constantinescu, Ion Iliescu si toti ceilalti care ocupa sau au ocupat functii inalte in stat, atunci cand se gandesc la Romania? Sunt ei oare mandri ca suntem una dintre cele mai sarace tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai bolnave tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai primitive tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai mafiote tari din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre tarile cu cele mai mici salarii din Uniunea Europeana? Sunt ei mandri pentru ca suntem una dintre cele mai mizerabile tari din Uniunea Europeana?
Au demonstrat partidele politice (PSD, PNL, PDL, RGL si combinatiile lor nesfarsite, "reformate") si politicienii ca vor sa rezolve problemele enumerate mai sus? Sau au prostit lumea pe la televizor?
De fapt, oare nu este si aceasta prosteala televizata tot o iluzie? Oare nu cumva se mimeaza existenta unor politicieni "mintosi", care, chipurile, stiu sa imbarlige electoratul cu minciunile lor? Oare mai crede cineva in minciunile politicienilor? Posibil, dar doar intr-o foarte mica masura. Pe oriunde am merg si indiferent cu cine am stat de vorba, nu am auzit pe cineva sa vorbeasca de bine pe politicieni. Exceptia sunt latraii din partide care intoxica deliberat populatia cu povesti despre "politicieni de omenie" si carora televiziunile de partid le aloca spatii infinite pentru propaganda. Dar aici sunt evidente minciunile deliberate si complicitatea.
In fapt, voturile se castiga prin mita electorala, care poate fi: mita directa (galeata, umbrela, pixul, banii, ajutorul social acordat ilicit contra votului si alte asemenea nimicuri); mita indirecta (oferirea unui loc de munca votantului sau amenintarea votantului cu pierderea locului de munca), mita implicita (candidatul este votat de cei cu care se afla in relatii de parteneriat in scopul devalizarii banilor publici). Si uite asa, iar ajungem la concluzia ca la vot merg doar nemernicii, retardatii si sarantocii cu drept de vot.
Si atunci despre ca mandrie de a fi roman vorbim? Despre ce alegeri corecte vorbim? Probabil ca extrem de contestatele alegeri din 1946 au fost mult mai corecte decat cele de dupa 1989.
Revenind la motivele pentru care am rarit-o cu articolele despre statul mafiot totalitar, cu temele sociale si cu violenta si infractionalitatea ca mod de viata in Romania, unul dintre aceste motive este exact reactia cititorilor blogului (fara sa exclud reactia generala a societatii fata de ticalosia in care traim). Din cate vad din statistici, blogul are in continuare un nucleu de cititori, statistica fiind in crestere chiar si atunci cand nu scriu articole, dar reactiile la articole sunt practic inexistente. Cele mai multe reactii au venit de la doamna Mihaela Filip, proprietara blogului diamar bucataria galbena, singura persoana care a comentat constant intr-o anumita perioada articolele blogului. Sporadic si ocazional, sa zicem ca au comentat inca vreo 10 persoane, nesemnificativ dupa parerea mea. Am receptionat in schimb foarte multe comentarii negative anonime, care au insemnat majoritar atacuri la persoana, minciuni, manipulare si trivialitati.
Absenta reactiilor pozitive pe blog mi se pare relevanta pentru un studiu de marketing. Ar parea cel putin surprinzator ca temele cum sunt: marea coruptie, incurajarea comportamentelor violente in Romania, cheltuirea inutila, abuziva si exagerata a banilor publici, manipularea, salarizarea din Romania, salariul minim din Romania in raport cu productivitatea muncii, gradul de ocupare din Romania si statisticile masluite referitoare la somaj, salariul minim si chiriile din Romania, salariul minim si supravietuirea in Romania, infractionalitatea in masa din Romania, toate acestea lasa in general indiferenti cititorii.
Si mai surprinzator este acest lucru daca vedem ca exista in aparenta persoane cu reactii (sincere?) la televizor in favoare unuia sau altuia dintre liderii politici actuali (desi exista motive pentru ca toti sa fie respinsi de societate). La fel de surprinzator a fost sa vedem proteste de strada pe diverse teme, secundare dupa parerea mea in raport cu temele de pe blogul meu, teme pe care le consider prioritare si corespunzatoare interesului general. Adica, dupa parerea mea, nu are rost sa protestezi in iarna lui 2012 contra lui Basescu, fara sa arati ce vrei sa pui in loc sau ca ai ce sa pui in locul lui Basescu, pe modelul "sa-l terminam pe Ceasca si vedem noi dupa aceea". Deja Basescu isi va sfarsi mandatul pe cale naturala si contestatarii de atunci, care vor sa-i ia locul acum, ingrozesc populatia. Se poate vedea foarte clar ca singura directie in care a mers Romania de dupa 1989 a fost haosul controlat de catre statul mafiot totalitar.
Dar, in chip de concluzii, ce intelegem din toate acestea?
1. Eu as putea intelege in primul ca temele pe care le-am adus in discutie pe blog ar putea fi gresite sau abordate gresit.
2. As putea intelege ca lumea e timorata, traumatizata, lipsita in general de incredere in propriile puteri si fata de cei din jur, lipsita de orice fel de grija fata de cei din jur si incapabila sa aiba obiective de interes general, ci numai obiective de interes personal.
3. As putea intelege ca manipularea, indobitocirea si controlul individului sunt atat de mari incat simtul normalului s-a pierdut mult de prea multa vreme.
4. As putea intelege ca lumea in general nu are pregatire juridica, nu isi cunoaste drepturile si ca este supusa in permanenta abuzurilor de orice fel (deja putem vorbi de terorism juridic, terorism economic, terorism psihic, violenta), pe care le accepta cu usurinta, considerand aceste abuzuri ca o stare de normalitate.
5. As putea intelege ca lumea, desi intelege temele de pe blog, este majoritar impotriva lor (si implicit impotriva mea) si ca se doreste ca Romania sa mearga inainte pe calea infractionalitatii in masa.
Putem crede, in aceste conditii, ca o astfel de populatie ar fi putut sa genereze o revolutie in 1989, alta decat Revolutia Infractorilor? Sau putem crede, mai degraba, ca o astfel de populatie a fost in 1989 masa de manevra a marilor infractori de azi?
Ca o concluzie finala pentru mine insumi, ce rost mai are sa merg inainte cu aceste teme? Probabil ca voi mai aborda astfel de subiecte doar atunci cand voi dori sa pun in evidenta situatii particulare sau cand astfel de subiecte vor avea o rezonanta si o relevanta aparte.
Mai este o intrebare de pus, si anume cine a propulsat toti marii infractori de la stat? Exceptand alesii, votati intr-un mod asa zis democratic, toate posturile din care s-au distins infractorii (din politie, justitie, educatie, sanatate, firme cu capital de stat si asa mai departe) au fost ocupate, teoretic, prin concurs, printr-o selectie pe criterii de competenta. Un sistem de "resurse umane" care aduce in prim plan atatia infractori are niste criterii de selectie cel putin indoielnice, subiective si cel mult mafiote.
In aceste conditii, ca o concluzie finala generala, dupa parerea mea un astfel de sistem nu poate fi invins de cetateni, oricum majoritar incapabili de solidaritate, de reactii corecte, rezonabile si legale (de exemplu sustinerea prin vot democratic a unui alt tip de persoane la alegeri si eliminarea prin vot democratic din viata politica a tuturor candidatilor actualelor partide). Este greu de crezut ca un astfel de sistem poate fi invins chiar si prin sabotarea lui de catre persoane bine intentionate din interior. Astfel incat, viata va merge inainte la fel ca si pana acum, pe principiul "Sus mafia (de stat), jos patria!".
