Ticaloasa propaganda oficiala latra constant ca e lipsa acuta (?!) de forta de munca in Romania, inclusiv de forta de munca superior calificata.
Pentru o corecta informare, in Romania este un mare exces de forta de munca fara loc de munca. Numai ca, in acelasi timp, mult mai excesive pe piata muncii sunt salarizarea mizerabila si abuzurile angajatorilor. Armate intregi de derbedei si nemernici angajatori practica santajul economic, sperand, si de multe ori reusind sa profite de dificultatile economice ale simplilor cetateni, fortati sa se angajeze pe salarii mizerabile si in conditii de munca ticaloase.
Cazul urmator reprezinta experienta personala traita foarte recent, ieri, 23.Noiembrie.2016. M-am bagat in seama si am fost la interviu la o firma in vederea angajarii. Bla-bla, una-alta, hai ca se poate.
Firma imi cere sa aduc copie dupa certificatul de nastere, dupa cartea de identitate, dupa certificatul de casatorie, dupa ultimul act de studii si dupa extrasul de cont pe care tocmai mi-l facusem la banca ING (cu care colabora firma angajatoare), in scopul virarii ulterioare prompte a salariilor.
Vin cu chestiile la firma si hai sa semnam contractul.
Pe langa contract trebuiau semnate alte hartii. De exemplu, pe o hartie ar fi trebuit sa semnez ca am luat la cunostinta de Regulamentul nu stiu care, care nu-mi fusese pus la dispozitie! Pe alte hartii ar fi trebuit sa semnez ca am fot instruit si verificat in domeniul securitatii in munca. Pe alte hartii ar fi trebuit sa semnez ca am fost instruit si verificat AII (nu stiu ce inseamna acest AII, poate ceva cu incendiile).
Pentru Regulament nu am semnat si am cerut Regulamentul ca sa vad despre ce e vorba; pentru SSM si AII am spus ca semnez dupa ce voi fi angajat, apoi instruit si verificat. Conform experientei personale, la Intreprinderea de Autoturisme Colibasi (primul meu loc de munca, in anul 1988, dupa absolvirea facultatii) prima zi de munca insemna instructajul general de protectia muncii, care se facea efectiv si care dura 8 (opt) ore, fiind facut pe cheltuiala firmei.
Trecand peste toate cele de mai sus, bomboana de pe coliva angajarii mele la firma lu' Peste a insemnat o alta hartie care era o... DEMISIE IN ALB!!!
Cred ca "baietasul" (de fapt era inalt de vreo 1,90 m) care imi cerea sa semnez asa ceva nu stia cu cine are de-a face. Chiar daca m-a surprins pentru o clipa aceasta pretentie de a semna o DEMISIE IN ALB, am reactionat imediat. Am spus ca pe de o parte pot fi data afara oricand, daca firma inregistreaza un gol semnificativ in activitate si ar dori sa-si reduca din cheltuielile de personal; pe de alta parte daca sunt dat afara prin datarea ulterioara a acestei demisii in alb pierd dreptul la un eventual ajutor de somaj (care oricat de jegos e ca suma reala, tot ar insemna ceva).
"Baietasul" a tot incercat sa ma convinga ca e ceva normal sa semnez o demisie in alb, ba chiar mi-a aratat un articol pe net cum ca legea nu interzice firmelor sa ceara asa ceva. Ma rog, prost nu e ala care cere, ci ala care semneaza in acest caz (uneori poate ca nici nu e prost, dar viata ticaloasa din Romania il obliga la asa ceva).
Desigur, in lipsa unei filmari video a momentului in care mi s-a cerut sa semnez o demisie in alb si in lipsa unor martori care sa fie prezenti atunci cand mi s-a cerut sa semnez asa ceva, este imposibil sa probez in instanta o astfel de practica. Pe asta se bazeaza si rahatii de angajatori. S-a dus vreodata cineva cu camera video sau cu doi martori ca sa semneze un contract de munca?
Nu imi este indiferent nici vidul legislativ si nici modul in care statul mafiot totalitar sustine in acest moment mafia angajatorilor de pe piata mafiota a muncii din Romania.
Dimpotriva, chiar vreau sa subliniez ca o astfel de practica desfiinteaza de facto sensul unui contract de munca pe durata nedeterminata si ajutorul de somaj!
Partea mai proasta pentru mafia politico-economica romaneasca, sustinatoare a fortei de munca sclavagist-ieftine si total lipsita de drepturi, este ca nu voi semna niciodata o astfel de DEMISIE IN ALB si ca am antecedente cu astfel de situatii.
Mi s-a cerut si in Italia sa semnez asa ceva si am fost singurul roman (poate si italian!) dintre angajatii firmei care nu a facut acest lucru, in ciuda tentatiei salariale uriase!
Mai mult, am raspandit oricui dorea sa ma asculte detaliile situatiei suportate de ceilalti angajati. Nu stiu daca datorita mie si demersurilor mele, dar in Italia, dupa un timp relativ scurt, s-a dat o lege (care cred ca e valabila si acum) prin care demisia trebuia expediata prin e-mail. Data e-mail-ului expediat proba faptul ca demisia nu era scrisa anterior si nedatata! Iar firma la care lucram, evident, a fost nevoita sa renunte la aceasta practica devenita inutila!
Acum, dupa ce am furnizat toate informatiile referitoare la practica si problema DEMISIEI IN ALB, dar si dupa ce am furnizat informatiile referitoare la modul de solutionare a acestei probleme, ramane de vazut cat de corupt, de nesimtit si de ticalos este statul mafiot totalitar roman: va modifica legislatia pentru a distruge practica DEMISIILOR IN ALB sau va sustine in continuare mafia angajatorilor?
Cronometrul a pornit, leprelor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu