Protestele de strada au ajuns la apogeu si au intrat in "normalitate".
Dupa ce s-a inregistrat un record de participare la protestul impotriva guvernului (numarul maxim de participanti in toata tara anuntat de surse: circa 300.000 de participanti), protestul din Bucuresti a avut evolutia clasica: o anumita parte a protestatarilor s-a incaierat cu jandarmii.
In logica "impecabila" a oricarui protest "pasnic", atunci cand cineva se afla in strada impotriva guvernului este musai sa se ceara socoteala jandarmilor.
Cu toata "păşnicia", unii protestatari au aruncat cu petarde, fumigene si bucati de gheata in jandarmi, dupa care au si incendiat ce le era la indemana pe strada.
Dar asta nu cred ca a spulberat naivitatea imbecililor care au venit cu copiii mici la protest, imaginandu-si probabil ca nu li se poate intampla nimic rau si ca astfel au mai multa "legitimitate".
Imediat sursele au aflat sau lasa impresia ca au aflat ca protestatarii violenti sunt ultrasi bine pregatiti pentru astfel de actiuni, desi nicio sursa, oficiala sau nu, nu a precizat identitatea vreunuia dintre violenti. Dar important este sa se lase o anumita impresie, pentru ca adevaratii pasnici sa continue "lupta" si sa-si asume riscuri inutile si nefiresti in strada.
Sursele media manipuleaza in continuare si incurajeaza mai mult sau mai putin discret lumea sa ramana in strada si sa continue "lupta".
De exemplu, sursa http://www.mediafax.ro/social/protestele-de-aseara-din-romania-au-tinut-prima-pagina-a-presei-internationale-sansele-noastre-sunt-mici-dar-este-important-sa-luptam-16146347 citeaza o declaratie a unei asa zise arhitecte de 36 de ani:
"Şansele noastre sunt mici, dar este important să luptăm"!
Si cam ce inseamna aceasta lupta?
Guvernul nu are nicio obligatie sa tina cont de cererile unui protest. In Franta s-a protestat intr-o veselie si mult mai crancen decat la Bucuresti dupa ce guvernul francez a modificat legislatia muncii, fara ca strada sa obtina ceva. In Spania au fost proteste masive, uriase si continue dupa ce a devenit notorie coruptia autoritatilor si dupa ce somajul galopant a ajuns si a depasit 25%! In America milioane de americani fac gat in strada impotriva lui Trump si bineinteles ca nu vor obtine nimic. In Grecia s-a tot latrat masiv impotriva UE si datoriilor facute de marii corupti ai statului grec, fara ca strada si populatia sa obtina absolut nimic.
In mod cert, daca nu exista scopuri ascunse, nici in Romania protestatarii nu vor obtine absolut nimic.
Iar singurul scop ascuns, repet si voi repeta indiferent daca sunt crezut sau nu, nu poate fi decat scoaterea masiva a natarailor in strada, escaladarea violentei, lovitura de stat si reinstaurarea monarhiei.
Manipularea la acest protest porneste chiar de la faptul ca niciun "destept" din strada nu stie cum trebuie sa reactioneze in situatia in care guvernul nu da curs cererilor strazii.
Zice madam arhitect: "este important să luptăm". Pai cum lupti, bre? Daca lupti pasnic, guvernul te ignora zi de zi pana te plictisesti si pleci acasa. Daca lupti violenti, ce speri sa obtii? Crezi ca poti sa te bati cu jandarmii antrenati sa mentina ordinea publica? Ai dreptul legal sa te bati cu ei?
De aia anarhia nu e buna la nimic, pentru ca poate fi deturnata de catre cei interesati. Majoritatea turmelor de boi, oi si prosti din strada isi imagineaza ca vocea lor conteaza. Conteaza pana cand monarhistii escaladeaza violenta si tradatorii din dispozitivul de aparare deschid portile guvernului tot asa cum in 1989 tradatorii au deschis toate portile institutiilor statului comunist (CC, armata, securitate etc).
Dupa care, unii dintre cretinii care cred ca important este sa lupte ajung "eroi" la Cimitirul Eroii Caterincii Media, iar rudele obtin eventual indemnizatii si alte drepturi. Sau fac pe nebunii la televizor daca statul incearca sa le anuleze pomenile financiare.
Nu ar trebui sa existe, totusi, niste lideri care sa dea o directie clara protestului si sa-si asume niste consecinte? Pentru ca, in final, in eventualitatea extrem de improbabila ca protestatarii ar castiga "lupta" si chiar ar cadea guvernul, tot ar trebui sa existe niste lideri care sa guverneze tara.
Nu sunt cam neplacute incertitudinea si haosul? Nu ar trebui sa existe comunicare si sa se spuna clar care sunt scopurile miscarii de strada din punct de vedere al tuturor scenariilor?
Adica, de exemplu:
1. Care este scopul protestului? Sa nu se mai dea ordonantele si apoi lumea pleaca linistita acasa?
2. Daca se doreste caderea guvernului, atunci cine ar trebui sa-i ia locul si pe ce baza legala?
3. Strada are dreptul sa recuga la violenta?
4. Daca strada nu doreste violenta dar exista grupuri violente, atunci care ar trebui sa fie reactia strazii?
5. Cum pot fi protejati cei pasnici de cei violenti?
Dincolo de toate acestea, este evident ca nu exista lideri pentru ca totul este o manipulare si pentru ca orice trebuie sa fie posibil.
Liderii ar fi trebuit sa apara inainte de votul de la 11.Decembrie.2016, sa aiba un program politico-economico-social si sa ceara sprijinul alegatorilor. Daca alegatorilor le placeau liderii si programul lor, ii votau si acum nu mai era Grindeanu + Dragnea la putere. Asa cum au stat lucrurile, PSD a reprezentat cea mai buna optiune electorala pe 11.Decembrie.2016, indiferent de ce inseamna acum acest "bine". Altfel, era madam Turcan prim ministru si madam Gorghiu ministrul justitiei.
Strada are 4 ani de acum incolo pentru a-si cristaliza ideile politico-economico-sociale, idealurile in viata, pentru a propune si vota alti lideri. In caz ca strada are in cap asa ceva. Strada a avut aceeasi oportunitate si acum 4 ani, si acum 8 ani, si acum 12 ani si asa mai departe. Cu toate acestea, strada nu a profitat de aceste oportunitati.
De ce am crede ca strada va avea mai multa minte de acum incolo?
Prasium majus
Acum 3 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu